Spaniolii nu protestează numai împotriva politicienilor care au luat măsuri de austeritate, ci şi a bancherilor

O creştere de cinci ori a creditării bancare în ultimul deceniu până în 2007 i-a marcat pe clienţi după ce creşterea explozivă a Spaniei, bazată pe sectorul imobiliar, a îngheţat, împingând şomajul la peste 21% şi falimentând companii şi persoane.

Mulţi spanioli, cărora guvernul le-a cerut să-şi sacrifice nivelul de trai şi anii de pensie pentru a contribui la repararea finanţelor publice, au fost înfuriaţi de decizia Spaniei de a-şi salva băncile afectate de creditele neperformante având legătură cu sectorul imobiliar, potrivit lui Luis Garicano, profesor în cadrul London School of Economics.

Costul susţinerii băncilor de economii spaniole cu credite dintr-un fond guverna­mental de salvare a crescut până la aproximativ 11 miliarde de euro. Banca Spaniei a identificat un nou deficit de capital de aproximativ 14 miliarde de euro, acesta urmând să fie acoperit parţial de fondul respectiv, cunoscut sub denumirea de FROB.

Până acum, suma este foarte redusă raportată la banii cheltuiţi în ţări ca Marea Britanie, unde numai Royal Bank of Scotland a avut nevoie de un bailout guvernamental de 45 de miliarde de lire sterline.

În timp ce în cazul Spaniei, costul pachetelor de bailout sub forma unor credite dintr-un fond guvernamental se ridică la aproximativ 1% din PIB, Irlanda va cheltui 100 de miliarde de euro pentru a-şi "curăţa" băncile, o sumă ce reprezintă aproximativ două treimi din economia ţării.

Cu siguranţă, spaniolii trebuie să se gândească la propriul rol jucat în povestea economică a ţării din ultimul deceniu înainte de a arăta cu degetul către bancheri şi politicieni, a declarat Aleix Salo, un caricaturist spaniol.

Una dintre cărţile sale spune povestea lui Fredo, un tânăr de 20 de ani fără loc de muncă ce încearcă să-şi anuleze creditul ipotecar. Un personaj denumit "Amalio Botin", care conduce un creditor cu numele "Banco Sintander", se transformă într-un troll când Fredo îl roagă să-i anuleze creditul. În realitate, Emilio Botin este preşedintele Banco Santander, cea mai mare bancă spaniolă.

Un purtător de cuvânt al băncii a refuzat să comenteze. Santander, care nu a solicitat ajutor din partea statului, are aproximativ 34.000 de angajaţi în Spania şi a înregistrat câştiguri de 8,18 miliarde de euro anul trecut.

"Toate sectoarele societăţii spaniole au jucat un rol în ceea ce s-a întâmplat în această ţară", a declarat Salo, adăugând că se bucură că oamenii protestează pentru că acest lucru înseamnă că aceştia participă la politică.

Mişcarea 15-M şi alţi organizatori ai protestelor de stradă solicită măsuri împotriva băncilor printre alte cereri, cum ar fi reducerea cheltuielilor militare şi închiderea centralelor energetice.

Propunerile aprobate în cadrul unei reuniuni generale de pe 20 mai includ adoptarea unor "măsuri multiple" de stopare a abuzurilor din sectorul bancar şi naţionalizarea imediată a creditorilor salvaţi de stat.

De la 17% în 2007 rata şomajului în rândul spaniolilor cu vârste de sub 25 de ani se situează peste 44%, comparativ cu 7,9% în Germania.

Judecătorii din întreaga Spanie au decis împotriva băncilor în cazurile aduse în instanţă de persoane fizice şi companii care susţin că li s-au vândut contracte swap fără a fi informaţi în privinţa riscurilor. Până acum, 247 de cazuri au fost soluţionate în favoarea clienţilor, comparativ cu 55 în favoarea băncilor.

În timp ce mulţi dau vina pe bănci pentru politicile de credit facil care au contribuit la dezvoltarea explozivă a creditării, faptul că acestea oferă acum mai puţine credite şi la costuri mai ridicate alimentează de asemenea sentimentul de furie, a declarat Garicano.

Alfredo Saenz, CEO al Banco Santander, declara în aprilie că datoria publică şi privată va trebui să scadă cu 100 de miliarde de euro pe an până în 2012.