Viaţă de expat în Bucureşti: cum arată agenda managerilor străini când nu fac business

Unul dintre executivii proaspăt "aterizaţi" la conducerea unei companii din România este americanul Steve Warner, 46 de ani, care a preluat la începutul lunii trecute funcţia de managing director al companiei farmaceutice MSD (Merck Sharp & Dohme) România.

"Îmi plac foarte tare parcurile, arhitectura, mâncărurile şi stilul de viaţă în general relaxat după ziua de muncă. Nu sunt prea plăcut impresionat de graffitiul de pe clădirile frumoase. M-a bucurat ocazia de a locui în Bucureşti, am acceptat imediat postul, deoarece colegii din România sunt recunoscuţi în întreaga Europă pentru faptul că lucrează foarte bine în echipă", a spus Warner, care şi-a început mandatul la data de 1 mai. Înainte de a veni în România, el a fost director de marketing şi de vânzări al MSD Coreea de Sud. În prezent, el se află la conducerea unui business aflat pe locul 7 în topul companiilor din industria farmaceutică realizat anul trecut, întrucât MSD (împreună cu Schering Plough) a avut vânzări de 448,4 mil. lei (106,5 mil. euro), conform datelor companiei de analiză şi cercetare de piaţă Cegedim România.

Lui Sergey Slipchenko, executivul rus care se află de şase luni la conducerea producătorului de ţigarete Philip Morris România, îi place că românii din Bucureşti sunt prietenoşi, spre deosebire de locuitorii Moscovei, care se concentrează numai pe propriile probleme din cauza ritmului alert al vieţii.

"O provocare pentru mine o reprezintă infrastructura Bucureştiului. Dacă majoritatea oraşelor mai au o anumită structură a drumurilor - New Yorkul, de exemplu, unde străzile au structură liniară sau Moscova, unde sunt circulare -, în Bucureşti nu există nicio logică, pentru că drumurile au fost construite în etape diferite, din câte am înţeles. Mi-a luat o lună ca să înţeleg unde e nordul oraşului", a spus Slipchenko, care nu conduce încă singur în Bucureşti, având la dispoziţie un şofer. Absolvent al universităţii de stat din Moscova, cu specializarea în jurnalism internaţional, dar şi al unui program de MBA în cadrul şcolii de afaceri franceze INSEAD, Slipchenko a venit la conducerea Philip Morris România în decembrie 2010. În perioada studenţiei, el a lucrat şi ca jurnalist, atât la un ziar, cât şi la un post de radio. În România, conduce un business care rulează anual afaceri cumulate de peste 800 de milioane de euro pe o piaţă estimată la 2-3 miliarde de euro.

A venit pentru trei luni şi stă de 20 de ani în România

Un manager străin care are o istorie mai lungă în România este head-hunterul de origine germană Werner Stein, preşedintele Stein & Partner, care a venit în Bucureşti pe data de 19 februarie a anului 1991. El povesteşte că nu va uita niciodată acea zi, pentru că afară erau minus 22 de grade Celsius şi plin de zăpadă peste tot.

"Misiunea mea era ca, timp de trei luni, să susţin primul ONG oficial în acţiunile de ajutorare a copiilor străzii, misiune care necesita mai mult de trei luni pentru a fi dusă la bun sfârşit. Între timp, m-am îndrăgostit de ţara asta şi am decis să rămân, să îmi construiesc propria companie, să susţin şi să conving companii străine să vină în România", îşi aminteşte Stein. El a adăugat că a aflat mai târziu că a avea o companie este ca şi cum ai avea copii - nu poţi renunţa -, acesta fiind şi motivul pentru care este încă în România.

O experienţă pe o durată mai scurtă de timp în Bucureşti o are Vladimir Milic, consultant în departamentul de Consultanţă Fiscală al firmei de audit şi consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC), a venit în România anul trecut, în urma unui transfer temporar pentru o perioadă de un an de la PwC Serbia, în cadrul unui program de mobilitate globală.

"Venirea în România a fost o ocazie de a dobândi experienţă de business pe o piaţă mai mare decât cea din Serbia, într-o ţară care funcţionează după reglementările Uniunii Europene, experienţă care îmi va fi de folos în dezvoltarea carierei de consultant fiscal", a spus Milic.

Ce fac în concediu, unde mănâncă şi unde ies expaţii veniţi în Capitală

Executivului american care a venit la conducerea MSD România îi place ca în weekenduri să călătorească cu soţia şi cu cele trei fiice, însă în concedii se duc cu toţii în Statele Unite, pentru a fi alături de restul familiei. Totuşi, programele încărcate nu le permit decât să facă o călătorie la Seattle o dată pe an. Unde mănâncă şi ce hobby-uri are un manager american sosit la Bucureşti?

"Mi-a plăcut mult mâncarea şi atmosfera de la Caru' cu Bere. Mi-am petrecut majoritatea weekendurilor explorând Bucureştiul şi, întrucât îmi place să alerg, mi se întâmplă des să caut un parc pe hartă şi să mă duc acolo să alerg", a adăugat Warner.

Managerului de origine germană care plasează executivi de 17 ani în companiile locale îi plac legumele, mai ales roşiile şi vinetele, precum şi "sărmăluţele", dar cu alte umpluturi, nu cu carne. Preferă să mănânce într-un restaurant italian de pe bulevardul 1 Mai, dar şi la "Mica Elveţie". Pentru sendvişuri, preferă restaurantul "Paul". Cum arată o zi din viaţa unui executiv german care a demarat o afacere în România la începuturile capitalismului?

"Îmi încep ziua cu meditaţie şi rugăciuni, după care mă duc afară să-mi salut câinii şi găinile, după care urmează 30 minute de gimnastică, un mic dejun modest cu ceai şi cafea, după care vin cu maşina în Bucureşti. Aici, îmi petrec ziua de muncă între şedinţe şi întâlniri la birou sau în alte locuri, iar seara particip la evenimente de business. Vara, când mă întorc acasă, înot puţin înainte de culcare", a spus Stein. Lui Stein, care este preşedintele uneia din cele mai mari companii de executive search de pe piaţa locală, cu afaceri de peste 500.000 de euro în 2009, îi plac cel mai mult în România peisajele sălbatice şi biosfera, şarmul oamenilor, traficul aglomerat, diferenţele dintre regiunile ţării, precum şi casa sa din Siliştea Snagov, situată lângă lac, unde are câini, pisici, găini şi albine, dar şi via şi o grădină plină de legume.

"Ce nu-mi place în România este că toţi tinerii educaţi pleacă în alte ţări în loc să se implice în dezvoltarea ţării, indiferent dacă e vorba de doctori, studenţi, asistente sau ingineri. Le înţeleg motivele, dar...", a spus Stein.

Consultantului sârb care a venit să lucreze la PwC România i-ar plăcea să poată vizita mai multe locuri, pentru că nu a ajuns mai departe de Sinaia - deşi călătoriile pe care le-a avut până acum în România i-au dat ocazia să-şi dea seama că nu îi plac drumurile ţării. Totuşi, el crede că dacă nu te grăbeşti să ajungi undeva, "peisajul compensează din plin starea precară a drumurilor".

"Bucureştiul e oarecum similar Belgradului, în sensul că viaţa de noapte este activă, iar activitatea culturală e prolifică. Îmi place în mod special centrul vechi al Bucureştiului, cu barurile şi cluburile sale. Îmi mai place să petrec timp cu români şi cred că sârbii şi romanii au multe în comun, ceea ce m-a făcut să mă simt ca acasă în Bucureşti", a mai spus Milic. El se va întoarce în Serbia la începutul lunii iulie, unde îşi va petrece concediul împreună cu familia şi cu prietenii.

Expaţii sunt cei mai scumpi manageri de pe piaţa locală. O multinaţională cheltuie aproximativ 30.000 de euro pe lună cu un expatriat care ocupă o poziţie de CEO sau general manager, adică 360.000 de euro pe an, salariul net reprezentând doar jumătate din această sumă. De regulă, compania plăteşte şi costurile de întreţinere a locuinţei sau cheltuieli legate de familia managerului.