România are nevoie de dezvoltare ca de aer, dar contabilii o sufocă
Doar de şase ori a folosit preşedintele Traian Băsescu cuvântul "dezvoltare" în discursul său susţinut săptămâna trecută la seminarul ZF "Relansarea economiei", dintre care de trei ori în cadrul sintagmei oficiale "programe de dezvoltare regională".
Întâmplător? Nu. Marotele restructurării, eficientizării, reformei sunt încă foarte puternice în limbajul oamenilor politici şi la 20 de ani de la Revoluţie, adică de la declanşarea reformelor. O generaţie întreagă a reformat, acum vin noi reforme. Foarte bine. Dar pentru ce? Care este ţinta? Unde suntem şi unde trebuie să ajungem?
Într-un discurs despre starea economiei de 5.200 de cuvinte, ceea ce înseamnă peste 12 pagini de text, o asemenea statistică este relevantă.
Mai ales că acest discurs a fost mult mai consistent decât oricare dintre cele şapte ţinute la diverse manifestări de preşedinte anul acesta (bilanţurile Ministerului Public, de Interne, reuniunea diplomaţilor), care au avut în medie 4-6 pagini de text.
Iar limbajul este determinat şi determină la rândul său gândirea. Faptul că acest concept, "de dezvoltare" şi verbul "a dezvolta" nu-şi găseşte sau îşi găseşte greu loc în discursurile publice din România arată că gândirea (sau dezbaterea) strategică asupra ţintelor mai degrabă decât a drumului de urmat lipseşte.
Şi restructurarea aparatului bugetar, şi restructurarea companiilor de stat şi aducerea lor pe bursă ca în Polonia, şi investiţiile în infrastructură sau absorbţia fondurilor europene şi, în final, creşterea economică - toate sunt pentru a avea dezvoltare.
De aici pornesc politicile publice. De asta sunt plătiţi oamenii de stat. Să găsească soluţii pentru ca suma de 40 miliarde de euro pe care o cheltuie anual bugetul public din România, administraţia locală şi centrală, să contribuie la dezvoltarea ţării.
"După aderarea ţării la UE (în 2004 - n. red.), ne-am asumat ca ţintă strategică dezvoltarea Poloniei ca un hub financiar al Europei de Est", a spus recent ministrul Trezoreriei din Polonia explicând unor jurnalişti din Europa de Est cum a reuşit Bursa din Varşovia să ajungă la o capitalizare bursieră de 200 miliarde de euro, de două ori mai mare decât a Bursei de la Viena şi de zece ori mai mare decât cea a Bursei de la Bucureşti. Polonezii au reuşit şi nicio ţară din Est în afară de Rusia probabil că nu îi mai poate ajunge pe acest segment.
Au reuşit pentru că şi-au asumat dezvoltarea, adică un parcurs din punctul A în punctul B. Privatizarea, restructurarea, creşterea economică, reforma, absorbţia fondurilor europene nu sunt decât mijloace pentru dezvoltare.
Dezvoltarea bursei, dezvoltarea turismului, dezvoltarea resurselor de energie curată, dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea capitalului uman, dezvoltarea telecomunicaţiilor, dezvoltarea infrastructurii - dar măsurată în cifre, nu cu vorbe - de asta are nevoie România.
Iar drumul dezvoltării se face având în dreapta Statistica: unde suntem acum, câte case fără apă potabilă, câţi absolvenţi de studii superioare avem, câte maşini de spălat la mia de locuitori, câte biciclete, câte maşini, câte ziare, filme, cărţi sunt cumpărate la mia de locuitori, cât este consumul de pastă de dinţi, de săpun, câte terenuri de tenis, de fotbal, câte săli de spectacole, câte fabrici de medicamente, câte de bere sau câte de bulion, care este viteza medie a trenurilor, care este capacitatea aeroporturilor, câte birouri de clasa A avem, câte mall-uri, câte telefoane mobile, câte computere, câte Iphone-uri şi câte Ipad-uri, câte firme de software şi câţi softişti avem şi unde vrem să ajungem.
Câţi dintre primii 100 de oameni de stat din România - preşedinte, miniştri, secretari de stat - deschid lună de lună buletinul statistic?
"Dacă mă întrebaţi, domnul Gherghina (secretarul de stat de la Finanţe care face bugetul de aproape 20 de ani în România - n.red) este adevăratul primul-ministru. El ştie tot. Dacă vreun ministru are o întrebare despre date, el are răspunsul", explică un demnitar care participă la şedinţele de guvern.
E bine măcar că există un om care ştie unde sunt datele, dar când ajunge o economie sau o ţară să fie condusă de contabili, nu e bine. Ultimul lucru la care se gândesc contabilii este dezvoltarea.
Sorin Pâslaru - redactor-Şef al ZF