Din istoria universală a spionajului (V). Primul război mondial/ de dr. Alexandru Popescu

De la "frontul secret" la cel planetar

ANTANTA

MAREA BRITANIE

Creat în 1909, "Military Intelligence" (MI5) avea drept scop iniţial protejarea Marii Britanii de infiltrările spionajului german. În acelaşi timp, s-a reuşit recrutarea unor spioni care au adus servicii importante efortului de război al Marii Britanii.

Harta spionajului britanic a acoperit o bună parte a mapamondului, din statele europene angajate în război până în Orientul Mijlociu.

În Europa, spionajul englez s-a desfăşurat mai ales în Belgia, unde au acţionat mai ales agente, cum a fost Louisa Cavell (1865-1915), care a salvat viaţa a numeroşi soldaţi ai Antantei, sfârşind însă în faţa plutonului de execuţie. Activitatea de spioană a Juliettei Hardy a dat loc la o adevărată "dramă sentimentală", murind împreună cu un agent german care se îndrăgostise de ea. Deosebit de activă s-a dovedit reţeaua "Doamna în alb", în cadrul căreia au acţionat agente ce s-au distins printr-un curaj ieşit din comun, cum a fost Marie Birkel.

Deşi aliată a Marii Britanii, Rusia s-a numărat printre ţintele predilecţie ale spionajului englez. Unul dintre cei mai importanţi agenţi a fost Oswald Rayner (1889-1961), care se pare că fost cel care l-a împuşcat pe călugărul Rasputin, bănuit că ar fi agent german.Cel mai important agent britanic în Rusia a fostSidney George Reilly (1874-1925) care, împreună cu un alt agent englez, Robin Bruce Lockhart, au desfăşurat un plan de arestare a guvernului bolşevic care însă a eşuat.

Orientul a fost una din zonele în care spionajul englez a fost deosebit de activ, aici activând unii dintre "aşii" domeniului. Astfel a fost considerată Gertrude Margaret Lowthian Bell (1868-1926), personalitate originală, având în vedere că a fost prima femeie licenţiată în istorie la Universitatea Oxford şi una dintre primele femei arheolog şi ofiţer de informaţii.

Dar desigur una din personalităţile emblematice, cele mai complexe, în acelaşi timp, spion, arheolog şi scriitor, a fost "Lawrence al Arabiei", Thomas Edward Lawrence (1888-1935). De fapt, activitatea sa, în ciuda importantelor servicii pe care le-a adus Marii Britanii, a fost marcată de dezamăgiri amare legate mai ales de faptul că nu a reuşit, aşa cum intenţiona, să determine realizarea unui stat arab, aşa cum reiese chiar din volumul său, The Seven Pillars of Wisdom. Asemenea dezamăgiri va trăi Lawrence şi ca urmare a activităţii sale în India, exprimate în alt volum al său Revoltă în deşert. Ulterior, activitatea sa a căpătat preţuirea unor personalităţi, precum Mircea Eliade: "Nimeni nu cunoştea tainele acestui arheolog-poet… Lawrence ajunsese mai mult o legendă fantastică". Iar Winston Churchill a consemnat: "Va trăi pentru totdeauna în istorie".

Scriitori-agenţi

Marea Britanie a fost prima ţară care a folosit potenţialul unor oameni de cultură, scriitori în acţiuni informative, mai ales de influenţare.

În prima categorie se înscrie dramaturgul, prozatorul, criticul Somerset Maugham (1874-1965) care a acţionat pentru Serviciului de informaţii SIS în Rusia, unde a încercat, fără succes, să capteze colaborarea guvernului provizoriu condus de Kerenski şi să determine rămânerea Rusiei în Antantă.

În 1914, este fondat aşa-numitul "Birou al propagandei de război", al cărui scop era de a desfăşura acţiuni de propagandă, de influenţare în favoarea intereselor politice ale Marii Britanii. Din acest organism, a cărui activitate a rămas multă vreme secretă, au făcut parte scriitori de prestigiu ai literaturii engleze şi universale, precum John Galsworthy, Joseph Rudyard Kipling, Arthur Conan Doyle.

Activitatea informativă a Franţei în război a fost coordonată de "Biroul 2", precum şi de organismul "Siguranţei naţionale".

Agente

Tradiţia agenţilor - femei a fost continuată de Franţa şi în timpul Primului Război Mondial, dovedind o mare eficienţă datorită, mai ales, abnegaţiei şi curajului de care au dat dovadă acestea. Activând ca infirmieră într-un spital de campanie, Marthe Cnockaert (1892-1969) are posibilitatea să afle informaţii preţioase de la soldaţii aduşi aici de pe fronturile de război, mesajele sale cifrate ajutând efectiv armata franceză. Louise de Bettingnies (1880-1918) a condus o reţea de informatori foarte activă, iar Marthe Richer («Alouette») (1889-1949?)a fost distinsă, datorită serviciilor sale de agentă în diferite ţări, cu "Legiunea de onoare". Dorind să îşi răzbune soţul căzut pe front, Richer, de o frumuseţe răpitoare, se adresează căpitanului Ladoux din spionajul militar francez ("Biroul II") cu propunerea de a deveni agentă. Este trimisă la Stockholm, unde este verificată chiar de Mata Hari, dar trebuie să părăsească intempestiv capitala Suediei. Ulterior, în vara anului 1916, Richereste trimisă în Spania, unde reuşeşte să îl contacteze pe ataşatul naval al Ambasadei Germaniei la Madrid, von Krohn, care se îndrăgosteşte de ea şi acceptă să transmită informaţii false, menite să "intoxice" spionajul german.

Activităţile contrainformative ale Statelor Unite s-au intensificat după intrarea ţării în război, concretizându-se mai ales în anihilarea numeroşilor agenţi, peste două sute, ai Germaniei.

Cei mai mulţi dintre aceştia au fost… femei. Nora Connolly-O´Brien a acţionat ca spioană pentru Germania, ca protest faţă de politica engleză faţă de Irlanda. Activitatea de spioană a Mariei von Ladenburg a stârnit un adevărat scandal, dovedindu-se că avea relaţii cu însuşi ambasadorul Marii Britanii.

GERMANIA

Prin principalul organ de spionaj, aşa-numitul "IIIb", Germania a desfăşurat acţiuni de spionaj pe diferite meridiane ale lumii, potrivit ambiţiei sale de a deveni o "Mare putere spionajului".

Spionajul german pe mapamond

Statele Unite a fost ţara care s-a bucurat de cea mai mare atenţie din partea spionajului german care a organizat aici o serie de acte de sabotaj menite să preîntâmpine intrarea ţării în conflagraţie a acestei ţări şi să dezorganizeze apoi efortul său de război. Unii din cei mai activi sabotori au fost Franz von Rintelen (1877-1949) şi Franz Wachendorf .

Spionajul german a fost activ şi în Franţa, unde a acţionat Schluga von Rastenfeld, (1841-1917) care a reuşit să procure chiar informaţii din Statul major francez. Conducerea serviciului de informaţii al Germaniei a considerat că acest agent a fost "cel mai important fenomen din întreaga istorie a spionajului, în măsura în care această istorie este cunoscută".

De o atenţie deosebită s-a bucurat Orientul, unde Germania a încercat să contracareze autoritatea Marii Britanii şi să provoace răscoale ale conducătorilor locali.

Cel mai important agent german în această zonă a fost Wilhelm Wassmus (1880-1931). Organizează o reţea "acoperită" care se ocupa, pe lângă colectarea de informaţii, cu desfăşurarea unor activităţi operative, cu scopul de a pune capăt dominaţiei Marii Britanii şi a Rusiei în Orientul Mijlociu, prin declanşarea unei revolte, dar acţiunile sale eşuează, fiind capturat de englezi.

"Domnişoara doctor"

Cea care a fost denumită astfel, Elisabeth Schragmüller (1887-1940), a făcut din mai multe puncte de vedere "şcoală" în spionajul perioadei. După ce obţine un doctorat, devine una dintre primele femei care au ocupat un post de conducere într-un serviciu de informaţii şi totodată singura femeie - ofiţer din armata germană. Schragmüller se afirmă ca expertă în interogarea dezertorilor şi a prizonierilor de război. În 1915, înfiinţează, la Anvers, o şcoală pentru agenţii care urmau să fie trimişi în Franţa (o are ca elevă şi pe Mata Hari). Principiile activităţii informative pe care le-a transmis "elevilor" săi vor fi utilizate multă vreme în şcolile de spionaj.

Cine a fost Mata Hari?

Întrebarea ar părea superfluă, având în vedere bogata literatură care se referă la această superspioană. Şi totuşi au existat opinii care pun la îndoială "mitul" lui Mata Hari, pe numele ei real Margaretha Geertruida Zelle (1876-1917, agentul H21, care ar fi fost cea mai importantă spioană a Germaniei în Franţa şi alte ţări. Chiar dintre ofiţerii germani de informaţii nu toţi sunt de acord că Zelle a fost o spioană cu rezultate pe măsura legendei născute în jurul ei. Istoricul francez Paul Allard scria în 1933: "Am citit tot ceea ce s-a scris despre cunoscuta dansatoare Mata Hari şi nu am avansat cu nimic. Încă nu ştiu ce a făcut Mata Hari", iar autorul unei istorii universale a spionajului, J. Piekalkiewicz, consemnează: "Este probabil că cea mai cunoscută spioană a tuturor timpurilor să fi avut mai puţin succes în ceea ce priveşte activităţile sale informative decât în apariţiile sale ca dansatoare javaneză de templu". Dar, privind calităţile sale artistice, chiar Zelle a declarat că singurul ei "merit" a fost acela că a dansat goală. Istoricul serviciilor de informaţii Philip Knightley consideră că, în ultimă instanţă, Z. nu a fost decât un ţap ispăşitor al conducătorilor militari şi politici ai vremii.

Aşadar, un "mit al spionajului" mai puţin...

Dr. ALEXANDRU POPESCU, istoric, etnograf şi diplomat, a studiat la Universitatea din Bucureşti şi, ca bursier al Fundaţiei Alexander von Humboldt, la cea din Bonn, unde a obţinut titlul de doctor. În perioada 1966-1990, a activat ca cercetător ştiinţific la Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei Romåne. Din 1990, a făcut parte din corpul diplomatic, îndeplinind funcţia de ataşat cultural al Ambasadelor României în Germania, Austria şi Finlanda, precum şi pe aceea de director adjunct al Direcţiei Culturale din M.A.E. Este autorul a 24 de volume apărute în ţară şi peste hotare, a 35 de studii ştiinţifice şi a sute de articole. A susţinut cursuri şi conferinţe la universităţi din România, Germania, Austria.