În Irlanda, într-o realitate dureroasă perioada de boom se transformă rapid în amintire

Brian şi Rosie Condra au crescut în sărăcie. Însă pe măsură ce prosperitatea s-a instalat în Irlanda în primul deceniu al secolului al XXI-lea, aceştia au reuşit să-şi cumpere o locuinţă modestă, au început să economisească pentru viitorul copiilor lor şi să facă mai mult decât să trăiască de pe o zi pe alta, scrie The New York Times.

În ultimii ani, sute de mii de irlandezi asemenea familiei Condra au ajuns să-şi prindă din urmă şi chiar să-şi depăşească mulţi dintre vecinii europeni. Acum însă după un declin dramatic alimentat de colapsul sectorului bancar, economia ţării a revenit la nivelul anului 2005, scrie The New York Times.

Pentru mulţi irlandezi este ca şi când perioada de boom nici nu ar fi existat.

Beneficiind de ani de rate scăzute ale dobânzii care au urmat creării zonei euro în 1999, Irlanda s-a bucurat de una dintre cele mai puternice creşteri economice din Europa, iar nivelul cheltuielilor a crescut odată cu prosperitatea. Economia a avansat în medie cu 7% în deceniul de până în 2007 înainte de a intra adânc în recesiune. Pe cap de locuitor, activitatea economică ajustată la inflaţie a scăzut cu aproximativ 18% de la nivelul de vârf, când PIB-ul brut per capita se situa uşor peste 43.000 de euro. Acum, acesta se situează sub 35.000 de euro.

În condiţiile în care Irlanda încearcă să se redreseze, mulţi oameni de rând plătesc un preţ uriaş. Ca parte a eforturilor ţării de a-şi plăti datoria imensă şi a-şi susţine băncile, salariile din sectorul public au fost reduse cu 20% în doi ani. Vor urma majorări de taxe şi noi reduceri de cheltuieli. În plus, BCE îşi majorează ratele dobânzii, sporind costurile creditelor ipotecare existente.

Chiar şi irlandezii cu venituri bune sunt convinşi că Irlanda are în faţă mai mulţi ani de dificultăţi economice.

Cu rata şomajului la 14,7%, mii de tineri irlandezi caută un loc de muncă peste hotare. Cei care au locuri de muncă bune, sigure, în ţară, sunt îngrijoraţi în legătură cu viitorul şi îşi restrâng cheltuielile. Economiile gospodăriilor au crescut la 11 miliarde de euro în 2009 de la 3,5 miliarde în 2008, iar venitul net disponibil a scăzut.

Există unele semne de redresare. Exporturile unor multinaţionale sunt în creştere în condiţiile în care salariile mai mici contribuie la reducerea costurilor cu forţa de muncă. Au apărut şi semne de redresare a sectorului imobiliar, cumpărătorii participând în număr mare la licitaţiile recente.

În Irlanda, numărul cazurilor înregistrate de centrele de prevenţie a sinuciderii a crescut cu o treime anul trecut, problemele financiare fiind adesea invocate drept cauza disperării.

Cea mai puternică temere este că creşterea economică şi a locurilor de muncă nu va fi reluată atât de rapid. În loc de a investi în viitor, Irlanda va cheltui cel puţin 46 de miliarde de euro pentru a-şi susţine financiar băncile, şi este nevoită să plătească o rată substanţială a dobânzii, de aproximativ 5,7%, pentru pachetul de bailout de 85 de miliarde de euro ce i-a fost acordat de către UE şi FMI. În plus, persistă temerile că Irlanda ar putea intra în incapacitate de plată a datoriilor.

Electoratul nemulţumit a luat cu asalt guvernul în martie, Irlanda devenind prima membră a clubului euro care-şi penalizează liderii pentru modul în care au condus economia. Totuşi, primul-ministru Enda Kenny nu poate decât să urmeze planul de austeritate, în legătură cu care Fondul Monetar Internaţional recunoaşte că amână redresarea economiei. Fondul şi-a redus estimarea de creştere pe 2011 la 0,5% de la o rată deja fragilă de 0,9% în urma introducerii unui program de reducere cu încă 15 miliarde de euro a cheltuielilor pe patru ani.

Familiei Condra i se pare că nu mai târziu de ieri toată lumea din Irlanda trăia mai bine ca oricând. Salariul lui Brian se ridica la 1.200 de euro pe lună, iar el şi soţia sa au putut începe să economisească pentru educaţia copiilor. Situaţia s-a schimbat radical însă când băncile irlandeze au început să aibă probleme.

Cuplul a încetat acum să mai pună bani deoparte pentru a-şi putea achita ratele creditului ipotecar contractat.

Pe Brian nici perspectiva redresării nu-l linişteşte. "Revenirea pe creştere este un termen economic pentru momentul în care afacerea cuiva începe să crească, dar cei care lucrează pentru acel cineva nu se vor bucura de o majorare a salariului timp de cel puţin cinci-zece ani", spune Condra.