Lecţia de geografie/ de Adrian Suciu

Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate rîurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fîlfîie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frînge mîinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi sîntem ca şi cînd ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi cînd cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversînd despre ploaie! Noi doi
sîntem ca şi cînd, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adînc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfîrşit despre ploaie!

Noi doi sîntem ca şi cînd un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sînt sigur, sînt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!