Franţa este ţara în care afacerile de familie fac miliarde de euro pe an

Cele mai reuşite afaceri din Franţa sunt şi exemple ale "capita­lis­mului de familie", începând cu des­cendenţii "dinastiilor" Per­nod şi Ricard, care deţin al doilea cel mai mare grup de pe piaţa mondială de băuturi alcoolice, şi continuând cu Bernard Arnault care a fondat LVMH (Moët Hennessy Louis Vuiton), care deţine branduri precum şampania Krug şi poşetele Fendi. Grupul PPR, care are în portofoliu brandurile de lux Gucci şi Yves Saint Laurent, este condus de François-Henri Pinault, fiul fon­datorului François Pinault.

Dacă mai mult de jumătate din companiile din Europa sunt controlate de familii, în Franţa proporţia acestora ajunge la aproape 65%. În Marea Britanie, procentul este semnificativ mai mic, de 25%.

"Suntem de părere că familiile sunt mai ataşate de interesele unei corporaţii faţă de acţionarii din exterior", spun analiştii de la firma de cercetare Oddo Asset Management, care au observat că companiile listate, dar controlate de familii au o evoluţie mai bună pe bursă decât rivalele lor. "Când sunt în joc banii tăi, eşti atent la modul în care îi înmulţeşti. Companiile în familie sunt mai atente şi în ceea ce priveşte datoriile: preferă să autofinanţeze creşterea profiturilor sau să solidifice ca­pitalul".

Bernard Charlès, director executiv al companiei Dassault Systèmes, divizie a gigantului care produce avioane şi software care a fost fondat de industriaşul Serge Dassault, nu este şovăitor când vine vorba despre beneficiile de a avea familia alături de el în afacere.

"Dacă nu am fi avut o structură de acest tip a acţionariatului, cred că Dassault Systèmes ar fi acum în mâini străine. În industria hi-tech, fuziunile şi achiziţiile au loc cu viteza luminii, iar acordurile nu au mereu loc pentru crearea de valoare. Ele pot duce la o distrugere a valorii dacă au scopul de a elimina un competitor".

Membrii familiei Dassault deţin 43% din Dassault Systèms şi 51% din drepturile de vot, iar stabilitatea asigurată "a fost fundamentală pentru succesul companiei", spune Charlès. "Vorbim de un ciclu diferit (de al com­petitorilor noştri)… putem să investim şi să ne asumăm riscurile achiziţiilor sau ale cercetării, despre care credem că este benefică pe termen lung".

Dar familiile fericite nu sunt întotdeauna regula dacă avem în vedere lupta legală dintre Liliane Bettencourt, moştenitoarea grupului L'Oréal şi fiica sa Françoise. Liliane Bettencourt, cea mai bogată femeie din Franţa, se află în conflict cu fiica sa în ceea ce priveşte gestionarea averii deţinute de întreaga familie.

În mod similar, acţionarii de la Hermès ţin în şah LVMH după ce au aprobat cumpărarea unui pachet de acţiuni de 20% din compania care produce genţile Birkin şi Kelly, mişcare care pentru unii ar prevesti o preluare totală.

Elisabeth Ponsolle, directorul executiv al asociaţiei producătorilor de bunuri de lux Comité Colbert, din care fac parte Chanel, Cartier şi Hermès, este de părere că familiile înstărite de investitori reprezintă cheia industriei de lux din Franţa. "Acţionariatul în familie este specific luxului francez. Chiar şi ceea ce noi numim «grupuri» sunt deţinute de familii. Chiar şi la LVMH este o familie pentru că atât Bernard Arnault, cât şi fiul şi fiica sa lucrează acolo."

Nu toată lumea apreciază pozitiv acest model de business, întrucât există câteva bănci care acuză familiile care deţin marile afaceri că sunt excesiv de precaute. Chiar şi aşa, criticile nu sunt valabile şi pentru Pernod Ricard. Patrick Ricard, preşedintele grupului, a spus că atunci când a preluat fabrica de băuturi fondată de tatăl său şi-a fixat ambiţia de a o extinde în afara Franţei. Astăzi, după 20 de ani, afacerea sa este una globală, cu vânzări de 7,2 miliarde de euro şi care deţine branduri precum vodka Absolut, ginul Beefeater şi whisky-ul Ballantine's. Iar China ar putea deveni în acest an a doua cea mai mare piaţă de desfacere, după SUA.

Din boardul companiei Pernod Ricard fac parte patru membri ai familiilor fondatoare, iar directorul executiv Pierre Pringuet spune că familia sa, care deţine 14% din afacere, "este dedicată în întregime" companiei, mai ales pentru că "toată averea lor este investită aici". Cea mai mare grijă a sa, spune el, este aceea de a "conserva eficienţa".

Structura companiei sale este atipică, deoarece după fuziunea dintre Pernod şi Ricard în anii '70, cei doi rivali din industrie nu s-au unit în adevăratul sens al cuvântului. Compania a adoptat modelul unei federaţii de companii care dezvoltă brandurile şi conduce vânzările în fiecare ţară.

Vorbind despre filosofia sa asupra inves­tiţiilor, celebrul investitor american Warren Buffett a spus că îi place să susţină afacerile de familie care împărtăşesc etica promovată de Berkshire Hathaway şi "respectul pentru o cultură corporativă puternică."