Verile la Neptun (II). Pe pământ/ de Grete Tartler

Ziarul Financiar 05.04.2011

Laurenţiu Ulici ridica în fine şi el privirea de pe tabla de şah (asta, ehei!, demult tare, pe când nu juca bridge!), chemat la masă de Rica ("Ulici, criticul baban/ joacă şah de ani şi ani/ îl admiră lumea toată/ vai, ce voce minunată!") şi pornea la locul lui de pe terasă, unde mai poposeau uneori Eugen Negrici ("viţă blondă de olteni/ dedulcit la Ivireni") şi Manolescu ("Te-om îmbarca, dacă va fi nevoie/ ca fotbalist pe-o Arcă a lui Noe").

Prietenii noştri clujeni, Irina Petraş cu Petru Poantă şi Laura, Angela cu Adrian Popescu şi Mihnea, Nae Prelipceanu cu Denisa Comănescu şi Iarina, dar şi Ileana cu Gheorghe (zis Gyuri) Schwartz sau Doina Uricariu cu Alexandru şi Andreea cea "cât o linguriţă" se pregăteau cu veselie să deguste vestitul "pui fript la Axin" ("Ne-a servit galinacee,/ De-ntreba Galina ce e? / Este puiul perifrastic, megalitic şi pietros/ Ce mi-e carne, ce mi-e os?)", în timp ce Zigu Ornea, întors de la plajă "cu pixu-n vânt, cu capul gol/ şi note ample la subsol", îi oferea un pepsi căţelului... Cico, alintându-l - spre încântarea matematicianului său, Liviu - "digu-digu". Şi mai stătea o vreme la taifas, cu prosopul pe după gât, consolându-i pe Alex Ştefănescu şi Augustin Buzura, bătuţi sistematic la şeptic de soţiile lor, sau explicându-le Anei Blandiana şi lui Romulus Rusan că nu el a lansat, ca să-şi facă reclamă, porecla de "Zigu Maiorescu".

Era o situaţie extraterestră. Chiar dacă se făceau bancuri acide şi uneori - ca la vârsta noastră de atunci - mai deocheate, nu se supăra nimeni; nici nu se credea nimeni mai grozav ca alţii - sau, cel puţin, nu arăta nimeni acest lucru. Momentul de vârf al distracţiei era balul de încheiere, la care copiii primeau diplome şi premii, iar "adulţii" citeau epigramele... acumulate. Multe cu aluzii... - pe care lumea se făcea că nu le înţelege - la locatarul vilei încercuite cu bodyguarzi din vecini, precum aceasta (aparţinându-i tot lui Stelian):

"Geaba la Neptun faci baie,

Lumea nu te mai aclamă

Nicolae, Nicolae...

Manolescu de te cheamă".

Bineînţeles, după recitalul de epigrame nu lipsea o Poştă a Redacţiei în care Stelian, cel puţin, îşi făcea de cap ("Lui M.P. care ne-a trimis un text intitulat Inscripţie pe slipul lui Alex Ştefănescu: Nu primim epopei"), dând drumul unui şuvoi de calambururi şi glume mai mult sau mai puţin înţepătoare ("Ce-i, Darie, ai avut un coşmar? Nu, Miruna, machu-pichu un ţânţar").

După 1989 n-am mai fost decât de două ori la Neptun (în afară de unele scurte treceri pe la festivalurile de literatură organizate de obicei în iunie) - în 1993 şi 1996. Dar, deşi eram în vacanţă, deşi eram încă împreună toţi trei - şi ar fi trebuit să fim atât de fericiţi -, nu mai lăsasem acasă grijile, nici maldărele de cărţi. Tot mai puţini vechi prieteni pe terasă: lumea începuse să meargă la mare în Grecia, Turcia, Italia şi aiurea, alţii pescuiau în propriile bălţi, alţii făceau politică, mulţi plecaseră pe alte meleaguri şi chiar dincolo de ele, spre alte lumi, de lumină şi verdeaţă... Nu mai avea niciun haz să faci epigrame, aluziile nu mai aveau niciun rost, parcă şi armiile valurilor se înfruntau acum altfel; fiecare dintre noi îşi locuia propria insulă, singurul lucru discutat - eventual - în comun mai era cum să scrii sau măcar să publici în engleză, devenită deja lingua franca. Nu asta era realitatea? Ba chiar asta era. Eu o ştiam demult, de la saşii care emigraseră fiindcă le plecaseră rudele, prietenii şi vecinii.

Şi totuşi, în 2006, când am trecut ultima oară pe la Neptun câteva zile, la festivalul de literatură, mi s-a părut că-i văd încă pe toţi acolo, pe toţi cei de altădată, jucând şah, râzând, bârfind, recitând, privind în zare - erau încă acolo, sailing to Byzantium. Nu mai rămăseseră pe punte aceiaşi, pe unii nici nu-i cunoşteam, dispăruseră "statuile"...

Dar faptul că meseria de scriitor încă n-a dispărut e o formă de eroism a zilelor noastre.

În imagine, Laurenţiu Ulici şi Stelian Tăbăraş jucând şah în curtea Vilei Scriitorilor de la Neptun, 1993