Germania îşi retrage navele din Mediterana, iar România îl trimte pe "Ferdinad". Poate exista vreodată o lecţie politică a războiului?

Decizia NATO de a cere României şi altor ţări cu forţă militară puţin însemnată să se alăture susţinerii embargoului împotriva Libiei, arată că Alianţa Nord-Atlantică se aşteaptă ca războiul să fie de lungă durată. Nava românească Ferdinand pe care România a decis să o trimită în Mediterana are nevoie de o lună pentru a se pregăti de plecare. Înseamnă că războiul va dura mai mult de o lună. Va sta în Mediterana trei luni, (aşa a hotărât CSAT marţi seară) ceea ce înseamnă că războiul va dura cel puţin patru luni.

În 1999, când NATO a atacat Iugoslavia, oficialii Alianţei credeau că, în două-trei zile, vor termina cu Miloşevici. Atacurile, începute în martie au durat până în iunie. Adică patru luni.

Războiul din Libia seamănă din ce în ce mai mult cu cel din Iugoslavia. Doar actorii nu mai sunt chiar aceeaşi. SUA care au coordonat în 1999 atacul împotriva regimului Miloşevici nu se vor implica prea mult în Libia. Ministrul american al apărării, Robert Gates, a spus-o deja: americanii nu vor constitui vârful de lance al războiului.

Germania, care în 1999 a acceptat pentru prima dată după cel de-al doilea război mondial să-şi trimită armata la luptă îşi retrage acum navele din Mediterana. Explicaţia ministrului german al apărării nu poate fi interpretată: "NATO a decis un embargo asupra armelor împotriva Libiei, care are şi consecinţe concrete, care pot fi traduse printr-o eventuală recurgere la arme. Germania nu va participa la ea".

CSAT a decis să trimită în Mediterana fregata Ferdinand, la cererea aliaţilor din NATO. Efortul ei nu este mare pentru că o singură zi de război costă zeci de milioane de euro. Costul pe care îl plăteşte România este de patru milioane de euro, după cum spune preşedintele Traian Băsescu.

România nu a participat la războiul din Iugoslavia, dar decizia preşedintelui Emil Constantinescu şi a CSAT de a aproba operaţiunea şi de a deschide spaţiul aerian pentru avioanele NATO a fost criticată de opoziţie la acea vreme. În clasa politică a existat acum un consens aproape total.

Nu este vorba despre implicare în război, ci despre respectarea unui embargou, spune preşedintele Băsescu. Şeful statului a susţinut apăsat marţi seară că operaţiunea militară nu are niciun substrat economic - de ce ai lupta, spune preşedintele, pentru petrolul libian pe care îl ai deja?

Este deja ceea ce Franţa care şi-a reluat un rol activ în conducerea Alianţei abia în urmă cu doi ani susţine de mai multă vreme. Or, preşedintele Băsescu se opusese, sau cel puţin îşi exprimase rezerve serioase, faţă de intenţiile războinice ale Franţei lui Nicolas Sarkozy.

Timp de mai multe zile preşedintele României a tăcut. Decizia NATO de a cere o participare a României este o uşurare el. Chiar dacă s-ar putea dovedi că, pe parcurs, operaţiunea nu va fi condusă nici de SUA, nici de NATO, ci de Franţa.