Occidentul toarnă o ploaie de foc în jurul dictatorului libian Muammar Gadhafi

"Va fi un război lung, dar vic­toria este a mea. Nu voi lăsa petrolul să ajungă în mâinile francezilor, bri­ta­nicilor şi americanilor. Vom ter­mina orice aliat al coaliţiei cru­ciaţilor", a declarat sfidător Gadhafi. To­tuşi, rea­li­ta­tea nu este de partea sa pentru că potenţialul militar al ţării este redus şi în­ve­chit, neputând face faţă ulti­melor teh­nologii aduse în joc de ţările din Occident.

Parisul şi-a asumat rolul principal în acest con­flict, avioanele franceze lansând pri­mul atac asupra obiec­tivelor militare ale lui Gadhafi. De altfel, pre­şe­dintele Franţei Nicolas Sarkozy a fost alături de primul-mi­nistru britanic David Cameron cel mai ma­re susţinător al unei intervenţii armate în Li­bia, în condiţiile în care forţele rebele abia mai rezistau în faţa armatelor de mercenari ale lui Gadhafi.

"Tot ce facem noi este să protejăm ci­vilii de ne­bu­nia criminală a unui regim care şi-a pierdut întrea­ga legitimitate prin uci­de­rea propriei popu­laţii. Uşa diplomaţiei in­ter­­naţionale se va re­des­chide pentru Ga­dha­fi în momentul în care vor în­ce­ta ata­cu­rile asupra populaţiei", a declarat Sar­kozy, pri­mul lider occidental care a recu­nos­cut legi­timi­tatea Consiliului Naţional Li­bi­an de la Benghazi for­mat din rebelii care se opun regimului lui Gadhafi.

Prin intermediul operaţiunii "Odysey Dawn" (Zorii Odiseei) forţele occidentale vor în prima fază să scoată din joc sistemele de apărare aeriană ale Libiei.

Operaţiunile împotriva Libiei au fost de­claşate sâmbătă, când aviaţia franceză a efec­tuat mai multe raiduri asupra unor ţin­te, iar forţele americane şi britanice au lan­sat peste 110 rachete de croazieră Toma­hawk asupra unor obiective ale apărării an­ti­aeriene libiene şi a unor centre de comu­ni­caţii strategice aflate pe litoralul Libiei. În ofen­siva lor, militarii americani şi britanici au vizat peste 20 de sisteme de apărare anti­aeriană, majoritatea situate de-a lungul coas­tei mediteraneene, acestea fiind con­tinuate şi duminică.

Astfel, ieri, 19 avioane americane, între ca­re trei bombardiere invizibile pe radar au ata­cat obiective din Libia, iar zeci de vehi­cule militare ale forţelor lui Muammar Gadhafi au fost distruse, potrivit rebelilor şi jur­naliştilor citaţi de AFP.

Următoarea etapă a acţiunii militare a Occidentului va consta în atacarea liniilor de alimentare pentru limitarea capacităţilor de luptă ale forţelor lui Gadhafi, conform şefului Statului Major interarme al SUA, amiralul Michael Mullen. El a precizat însă că nu se doreşte îndepărtarea de la putere a lui Gadhafi.

Ieri seară erau aşteptate la o bază mi­litară din Sardinia avioane ale Emiratelor Ara­be Unite, în timp ce Qatarul a anunţat că va participa de asemenea la operaţiunile mi­litare. Participarea ţărilor arabe la aceas­tă operaţiune a fost crucială pentru in­tra­rea Sta­telor Unite în coaliţia interna­ţio­na­lă, pentru că preşedintele Barack Obama era re­ticent cu privire la atacarea unei ţări mu­sul­mane. Până acum câţiva ani, marile pu­teri din Vest îl curtau pe Gadhafi pentru că le cumpărau armamentul.

China şi Rusia au criticat intervenţia mi­­litară. Şi Amr Moussa, liderul Ligii Ara­be, a criticat bombardamentele coaliţiei in­ter­naţionale în Libia, apreciind că acestea se îndepărtează de "scopul privind impu­ne­rea unei zone de interdicţie aeriană".

Ostilităţile au fost declanşate sâmbătă, ca urmare a adoptării de către Consiliul de Se­curitate al ONU a rezoluţiei 1973, prin care s-a impuns Libiei o zonă de interdicţie ae­­riană şi s-a autorizat lansarea de atacuri ae­­­riene împotriva trupelor loiale lui Gad­hafi.

SUA s-au hotărât cu greu să intre în război

Nu mai târziu de începutul săptămânii trecute, când Nicolas Sarkozy o îndemna pe Hillary Clinton să plaseze Statele Unite în spatele unei intervenţii internaţionale în Libia, aceasta ridica obiecţii, scrie The Wall Street Journal. Secretarul de stat american îl avertiza pe preşedintele francez că un război putea fi riscant.

În weekend, însă, Franţa, Statele Unite şi o coaliţie internaţională au început asaltul împotriva liderului libian, sub autoritatea Naţiunilor Unite.

În perspectivă, întrunirea din Paris a reprezentat punctul de plecare pentru patru zile de discuţii diplomatice aprinse care au determinat administraţia Obama să-şi schimbe poziţia în favoarea intervenţiei, spun diplomaţii occidentali şi arabi.

Mai mulţi factori s-au aflat în spatele acestei schimbări, inclusiv temerea administraţiei americane de a nu ţine pasul cu schimbările din lumea arabă şi de a fi devansată de Marea Britanie şi în special Franţa, ambele susţinătoare mai fervente ale intervenţiei. Campania militară agresivă desfăşurată de Muammar Gadhafi împotriva rebelilor a grăbit de asemenea schimbarea de atitudine a americanilor.

Pe măsură ce imaginile conflictului din Libia erau transmise în întreaga lume, Statele Unite au rămas în urma Europei din punctul de vedere al determinării de a acţiona. Oficialii britanici şi mai apoi cei francezi au vorbit despre necesitatea instaurării unei zone de interdicţie aeriană în Libia şi mai apoi de atacuri aeriene împotriva lui Gadhafi.

Între timp, sensibilă la percepţia din lumea arabă că Statele Unite duc războaie împotriva islamului, administraţia americană nu se gândea în mod serios să trimită forţe în Libia.

Însă, în timp ce Occidentul îşi analiza opţiunile, Gadhafi avansa către est.

Pe 12 martie au apărut primele semne publice ale unei schimbări, în momentul în care Liga Arabă îşi exprima sprijinul pentru instituirea unei zone de interdicţie aeriană. Potrivit oficialilor, sprijinul arab reprezenta o condiţie necesară pentru Statele Unite.