Ţiriac are dreptate: statul a cheltuit împrumutul de la CE pe salarii şi pensii, spun analiştii

Presiunea publică şi a populismului politic au înclinat balanţa spre folosirea banilor de la Comisia Europeană şi Banca Mondială, primiţi în baza acordului de finanţare care a totalizat aproape 20 mld. euro, pentru salarii, pensii şi alte ajutoare sociale în defavoarea investiţiilor, consideră analiştii economici.

Omul de afaceri Ion Ţiriac a reproşat recent Guvernului că nu a făcut nimic pentru oamenii de afaceri ca să-i convingă să-şi continue investiţiile, împrumuturile luate de Guvern fiind folosite pentru plata pensiilor şi a banilor necesari funcţionării sistemului public.

Deşi în economia reală semnele evidente ale unei ieşiri din recesiune se lasă aşteptate, şefii PDL au început campania electorală, susţinând că România a ieşit din criză datorită acestui guvern.

Analiştii au repetat în ultimii doi ani că investiţiile, în special în infrastructură, au fost neglijate, soluţia găsită pentru atingerea ţintelor de deficit agreate cu FMI fiind reducerea substanţială a cheltuielilor de capital.

"În ceea ce priveşte destinaţia sumelor împrumutate de la Comisia Europeană şi Banca Mondială, discuţia se întoarce la dilemele mijlocului de an 2010: plata salariilor din sectorul public, a pensiilor şi a altor ajutoare sociale (55,2% din cheltuielile bugetare totale în 2010, în creştere cu 0,6% faţă de 2009) versus investiţii de capital şi cofinanţarea proiectelor finanţate din bani europeni (14,1% din cheltuielile bugetare în 2010, cu 6,3% mai mari decât în 2009, exclusiv pe seama cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile). Cu toate că utilitatea investiţiilor publice nu este contestată de nimeni, presiunea publică, a media şi a populismului politic au înclinat balanţa înspre prima destinaţie", a comentat Dan Bucşa, şeful departamentului cercetare al Bancpost.

El apreciază că reforma cheltuielilor publice ar trebui să scoată cât mai mult structura cheltuielilor bugetare de sub influenţa politicului (sinonimă cu presiunile populiste, în România) prin stabilirea unor reguli fiscale care să limiteze cheltuielile nejustificate. "De exemplu, bugetele anuale ale României postcomuniste conţin un capitol supradimensionat de cheltuieli cu bunurile şi serviciile (14,7% din total în 2010 - adică mai mult decât investiţiile şi cofinanţările luate împreună - în creştere cu 5,2% faţă de 2009)."

În ceea ce priveşte împrumutul de la FMI, Bucşa a amintit că a fost acordat pentru a atenua efectele negative ale ieşirii capitalurilor străine pe perioada reaşezării economiei (recesiune şi reluarea creşterii economice). "În mod excepţional, o parte din bani au finanţat deficitul bugetar. Autorităţile române nu puteau decide destinaţia banilor care au alimentat rezervele BNR din cauza prevederilor clare ale acordului de împrumut cu FMI."

În viziunea lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, înfiinţat pentru evaluarea şi monitorizarea independentă a politicii finanţelor publice, câteva dintre obiectivele acordului în mare parte nerealizate privesc arieratele - care au continuat să fie un blocaj major pentru sectorul privat, TVA - care a fost majorată, deşi era vorba să fie menţinută, şi faptul că factura socială nu a fost redusă suficient de mult astfel încât să se elibereze resurse din buget pentru investiţii.