Libia este sfâşiată de violenţe, iar la nivel internaţional apare posibilitatea unei intervenţii militare externe

Liderii din întreaga lume, de la preşedintele american Barack Obama la cancelarul german Angela Merkel, au criticat dur intervenţiile sângeroase conduse de dictatorul libian Muammar Gadhafi împotriva propriului popor, dar acţiunile acestora s-au limitat până acum la declaraţii, scrie presa internaţională.

Totuşi, la nivel european, a apărut ipoteza unei intervenţii militare în scopuri umanitare pentru a ajuta la evacuarea cetăţenilor europeni din Libia.

"Este o posibilitate asupra căreia lucrăm", a declarat un oficial european de rang înalt, care a preferat să rămână anonim. Printre scenariile analizate se numără mobilizarea de mijloace militare în scopul evacuării umanitare, a precizat el. Pe de altă parte, Nato a exclus pentru moment posibilitatea unei intervenţii armate a organizaţiei în Libia.

Marile puteri ale lumii stau cu ochii aţintiţi asupra conflictului civil din Libia, iar "dacă situaţia rămâne neclară în următoarele zile, se va putea găsi o soluţie chiar în direcţia unei intervenţii militare, deoarece situaţia a scăpat de sub control. Populaţia libiană este supusă unui masacru organizat", este de părere analistul politic Cristian Pârvulescu.

"Interesele economice ale Uniunii Europene sunt cel mai grav afectate", spune Cristian Pârvulescu, astfel că Europa este mai interesată decât SUA de găsirea unei soluţii pentru situaţia din Libia.

Premierul britanic David Cameron a lăsat să se înţeleagă că dacă violenţele continuă, comunitatea internaţională ar putea fi nevoită să ia măsuri împotriva lui Gadhafi, dar întrebat despre posibilitatea unei intervenţii militare, Cameron a spus că "nu s-a ajuns încă la acest nivel".

Totuşi, o intervenţie militară de mari proporţii este puţin probabilă, în condiţiile în care lumea îşi revine după criza economică izbucnită în 2008.

"O intervenţie militară masivă trebuie văzută ţinând cont de situaţia economică în care se află întreaga lume, şi în special Statele Unite, care a fost şubrezită de recesiune", consideră Pârvulescu. Mai mult, făcând o paralelă cu intervenţia externă din Kosovo din 1999, acum, "contextul la nivel mondial este diferit pentru că atunci exista un curent filosofic şi doctrinar care permitea intervenţii militare externe pe considerente umanitare", mai spune Pârvulescu.

Este prima oară de la izbucnirea protestelor din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu când este ridicată problema unei intervenţii militare externe pentru că situaţia din Libia este diferită de cea din Egipt şi Tunisia. Gadhafi este singurul lider din regiune care a răspuns în mod violent protestelor de stradă, ţara aflându-se în pragul unui război civil.

El încă deţine controlul asupra zonei de vest, însă zona de est, în care este concentrată şi cea mai mare cantitate de petrol a ţării, este controlată acum de forţele opozante regimului.

Gadhafi a declarat în discursul pe care l-a ţinut în urmă cu câteva zile că nu va renunţa la putere, preferând să moară ca un erou, iar concentrarea puterii sale militare în jurul capitalei Tripoli şi zvonurile privind deţinerea unor arme chimice pe care le-ar putea folosi împotriva opozanţilor săi tensionează şi mai mult situaţia, în aceste condiţii comunitatea internaţională putând fi nevoită să vină cât mai repede cu un răspuns ferm faţă de situaţia din Libia.

Aşadar, apare întrebarea cum ar arăta o eventuală acţiune militară în Libia. "Este greu de imaginat prezenţa unor armate creştine într-o ţară musulmană. Totuşi, în ipoteza unei acţiuni concentrate sub egida ONU, armatele nu trebuie să fie percepute ca trupe de ocupaţie", este de părere Cristian Pârvulescu.