Astăzi intră în vigoare legea educaţiei naţionale. Vezi aici principalele modificări ale legii care afectează 4,6 milioane de elevi, profesori şi studenţi

Legea educaţiei naţionale, unul dintre cele mai controversate acte normative adoptate anul trecut de Parlament, a fost publicată astăzi în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că 275.000 de profesori, 1,2 milioane de studenţi şi 3,2 milioane de elevi, adică întreg sistemul educaţional din România, vor trebui să se acomodeze cu noile prevederi.

Legile învăţământului au fost modificate de peste 100 de ori în ultimii 20 de ani, iar unele voci spun că tocmai schimbările legislative dese au contribuit la scăderea performanţei elevilor români, pe motiv că fiecare din cei 10-12 miniştri pe care i-a avut ministerul învăţământului a venit cu propriile reforme.

Pe de altă parte, cei care au participat la elaborarea legii educaţiei spun că schimbările vor contribui la creşterea performanţei elevilor, şi, implicit, la o poziţionare mai bună în clasamentele internaţionale, pe când alte voci spun că există puncte vulnerabile în lege, care nu stimulează performanţa. Rezultatele din 2009 ale evaluării internaţionale PISA arată că elevii români se află pe ultimele locuri în topuri, ocupând poziţia 49 din 65 de ţări participante la domeniul citire/lectură,, fiind sub media ţărilor membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi la disciplinele matematică şi ştiinţe.

Proiectul legislativ a stârnit ample dispute politice, după ce Mircea Geoană, preşedintele Senatului, împreună cu alţi 108 deputaţi ai PSD, PC şi PNL au făcut o sesizare la Curtea Constituţională, care în final a decis că legea educaţiei este în acord cu prevederile legii fundamentale. De asemenea, legea a fost puternic contestată şi de sindicatele din învăţământ, care susţin că aplicarea acesteia ar putea conduce la câteva mii de concedieri în sistem.

De altfel, opoziţia a ameninţat că va schimba legea imediat ce va ajunge la putere.

Iată principalele modificări aduse legii învăţământului, considerată a fi cea mai bună din ultimii 20 de ani şi care ar putea genera o performanţă mai mare a elevilor români:

• Clasa pregătitoare e inclusă în învăţământul obligatoriu, deci se instituie învăţământul obligatoriu de la vârsta de şase ani; măsura se aplică începând cu anul şcolar 2012 - 2013.
• Clasa a IX-a trece la gimnaziu, consecinţa acestui fapt fiind cu siguranţă o rată a abandonului şcolar mult redusă, având în vedere că cea mai mare rată a abandonului şcolar în România se înregistrează atunci când copiii trec de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a; măsura intră în vigoare începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2011- 2012.
• Schimbarea modului de finanţare a şcolilor: se vizează finanţarea per elev a tuturor costurilor salariale, utilităţi, apă, căldură, manuale sau materiale didactice.
• Introducerea de examene transdisciplinare în învăţământul preuniversitar, menite să crească performanţele elevilor la nivel internaţional.
• Se schimbă modul de conducere a universităţilor, ceea ce presupune implicarea factorilor externi universităţii în alegerea conducerii instituţiei, iar prin procedurile de obţinere a titlurilor universitare de profesor/ profesor conducător de doctorat are loc o deschidere a sistemului pentru tineri.
• Se introduce clasificarea universităţilor în funcţie de misiunea lor; astfel, vor exista universităţi până la nivel de licenţă, universităţi până la nivel de master, respectiv cele mai bune până la nivel de doctorat.
• Învăţământul general obligatoriu este de zece clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial.
• Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.
• La finalul clasei a IX-a se realizează o evaluare naţională obligatorie a tuturor elevilor.
• Examenul de bacalaureat cuprinde mai multe probe de evaluare a competenţelor: cele lingvistice de comunicare orală în limba română, în limba maternă, la două limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal şi a competenţelor digitale. La acestea se adaugă evaluarea competenţelor din liceu.
• Salarizarea profesorilor din şcolile de stat se face şi în funcţie de performanţele profesionale
• Ministerul Educaţiei stabileşte anual costul standard per preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de bază.
• Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat.
• Finanţarea învăţământului preuniversitar particular şi confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial obligatoriu.
• Începând cu 1 ianuarie 2012, pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din PIB-ul anului respectiv. Suplimentar, şcolile pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii.
• Studenţii care au posibilităţi financiare reduse vor putea beneficia de un credit bancar, ce va fi rambursat după ce absolventul se va angaja.
• Un procent de maximum 5% din studenţii la zi pot parcurge doi ani de studii într-unul singur.
• Părinţii sau tutorii legali care nu asigură frecvenţa şcolară a elevului vor fi sancţionaţi cu o amendă între 500 şi 5.000 de lei sau muncă echivalentă în folosul comunităţii.