Cartea cuvintelor care ucid/ de Stelian Turlea

Yukio Mishima

Editura Humanitas fiction

Traducere din japoneză şi note de Andreea Sion. De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, prozatorul, poetul şi dramaturgul Yukio Mishima este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului XX. Zăpada de primăvară (1968), primul volum al tetralogiei Marea fertilităţii, este urmat de romanele Cai în galop (1969), Templul zorilor (1970) şi Îngerul decăzut (1970). În Cai în galop, Mishima readuce în scenă, la aproape 20 de ani de la evenimentele din Zăpada de primăvară, pe doi dintre protagoniştii poveştii încheiate tragic în primul volum. De data aceasta, nu dragostea este cea care le va marca destinele, ci onoarea şi sacrificiul în numele unui ideal.

Radu Paraschivescu

Fluturele negru

Editura Humanitas

Despre acest ultim roman al său, autorul ne spunea într-un interviu publicat în ziarul nostru spre sfârşitul anului trceut: "În ziua de azi, Caravaggio ar fi, fără discuţie, purtătorul de stindard al incorectitudinii politice. Pe de altă parte, multe ONG-uri s-ar grăbi să şi-l anexeze, în frunte cu activiştii gay şi organizaţiile îngrijorate de violenţa stradală. În 2010, Caravaggio ar fi antimodelul deplin, omul bun de arătat cu degetul de toţi conformiştii planetei. A avut o viaţă scurtă şi furtunoasă, pe care şi-a condimentat-o abundent. A trăit mereu sub semnul excesului, fără instinct de conservare şi fără precauţii. N-a folosit jumătatea de măsură nici în viaţă, nici în artă. Însă chiar dacă n-ar putea fi perceput drept model în accepţia clasică a termenului, Caravaggio rămâne un deschizător de drum cu o influenţă enormă asupra picturii. În fond, acesta e lucrul pentru care ar trebui ţinut minte, nu relaţiile homosexuale, duelurile, beţiile şi încăierările."

Robert Şerban

Moartea parafină

Editura Cartea românească

"În 2009 - se confesa Robert Şerban, după apariţia acestui volum - , la sfârşitul lui octombrie care era, totodată, şi sfârşitul rezidenţei mele din Elveţia, de la Winterthur, am constatat că poemele pe care le scrisesem timp de două luni aveau ca personaj principal motorul cel mai important al vieţii: moartea. (...) De vreo cinci ani plimbam prin minte alăturarea asta: <<moartea parafină>>. Mă intriga… oximoronul, dar îmi şi plăcea cum sună, mă stârnea stranietatea alăturării celor două cuvinte, care sunt, nu-i aşa, substantive. Doar că <<parafină>> poate fi citit şi altfel, când înaintea lui e moartea. Poate fi descompus, poate fi adjectivat. Adriana Babeţi mi-a spus etimologia lui, descoperită de buna mea prietenă în <<Le Grand Robert>>: <<parum affinis>>, ceva care are puţină afinitate. Or, noi toţi avem multă afiniate cu moartea, foarte multă.

Prima mea călătorie în străinătate

Editura ART

Volum coordonat de Bogdan Iancu. Texte de Ana-Maria Caia, Marius Chivu, Ionuţ Codreanu, Iulian Comănescu, Alina Constantinescu, Marius Cosmeanu, Ionuţ Dulămiţă, Florin Dumitrescu, Vasile Ernu, Şerban Foarţă, Adela Greceanu, Bogdan Iancu, Vera Ion, Eugen Istodor, Dan Lungu, Cosmin Manolache, Vintilă Mihăilescu, Viorel Moţoc, Victoria Pătraşcu, Matei Pleşu, Cosmin Popan, Iaromira Popovici, Antoaneta Ralian, Dan Sociu, Ionuţ Sociu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Jean-Lorin Sterian, Robert Şerban, Luiza Vasiliu, Nadine Vlădescu. Prima călătorie în străinătate la care se referă textele din antologie a avut loc în anul 1930, ultima, în septembrie 2010.

Carmen Muşat-Coman

Cum s-a făcut de-am rămas la cratiţă

Editura Cununi de stele

"Cartea de faţă - mărturiseşte autoarea - cu acest titlu aparent jucăuş, ascunde o realitate cumva amară: orice-am face, oricâte titluri academice am avea nu vom reuşi să fim egale cu bărbaţii atâta timp cât sarcinile gospodăreşti, educaţia copiilor, îngrijirea părinţilor rămân tot în sarcina noastră. Adunate sub condei autoironic mai degrabă decât ironic, eseurile publicate în revista Femeia între anii 2000-2003 (şi în almanahul omonim, 2002) la rubrica <<Picătura de venin>>, nu au deloc pretenţia - Doamne fereşte! - de a da lecţii sau de a deţine adevărul absolut. Sunt însă la fel de actuale ca în urmă cu un deceniu şi reunirea lor aici sper să ne scuture puţin şi să ne dea de gândit, spre a ne opri un pic din competiţia cu noi însene din care tot noi ieşim învinse dacă nu învăţăm să şi delegăm, nu numai să preluăm sarcini, dacă nu învăţăm să ne educăm la fel fetele şi băieţii, pentru ca şi bărbaţii să ajungă la <<cratiţa>> rezervată nouă aşa cum şi noi am ajuns la <<scaunul>> rezervat lor."

Ligia Tudurachi

Cuvintele care ucid

Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu

Editura Limes

Volumul a câştigat Concursul de debut al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, în 2010. Autoarea, născută în 1975, este cercetăror la Institutul de lingvistică Sextil Puşcariu. Prefaţă de Ioana Bot, care scrie: "Cuvintele care ucid e o demonstraţie în patru paşi, e o geometrică limpezime a funcţiei destabilizatoare a ilizibilităţii în poetica romanelor lovinesciene: tema romanescă devine - într-un efect vertiginos de comunicare inversată - cutia de rezonanţă a unei puneri în act a forţei cuvântului, a cărei violenţă retorică îşi supraîncarcă materialitatea."