O piaţă de mii de miliarde de dolari este controlată din umbră de o societate secretă

Autor: Oncu Marius Gheorghe 16.12.2010

În a treia miercuri a fiecărei luni, nouă membri ai unei societăţi elitiste de pe Wall Street se întâlnesc în secret în centrul Manhattanului pentru a proteja interesele giganţilor bancari, ca JPMorgan sau Goldman Sachs, pe piaţa instrumentelor financiare derivate, potrivit celui mai influent cotidian american The New York Times (NYT).

Scopul comun al celor nouă este de a proteja interesele marilor grupuri financiare pe care le reprezintă pe piaţa derivatelor, una dintre cele mai profitabile şi mai controversate din industria financiară. Cei nouă împărăşesc şi un secret comun, notează NYT, detaliile întâlnirilor şi identităţile lor au fost păstrate în cea mai strictă confidenţialitate. Între cele nouă bănci se regăsesc şi Morgan Stanley, Deutsche Bank, UBS, Barclays, Credit Suisse, Bank Of America şi Citigroup.

Bancherii formează astfel o comisie foarte puternică implicată în supravegherea pieţei derivatelor, în valoare de mii de miliarde de dolari, care asemenea asigurărilor, sunt folosite pentru protejarea faţă de risc.

În teorie grupul apără integritatea pieţei instrumentelor derivate. În practică, apără şi dominaţia pieţei de către marile bănci. Băncile din acest grup, asociat unei noi case de decontare, au luptat pentru a bloca intrarea altor bănci pe piaţă şi încearcă să blocheze şi eforturile de a face disponibile informaţii complete despre preţuri şi comisioane.

Derivatele constituie o parte importantă a afacerilor de pe Wall Street. Băncile obţin anual multe miliarde de dolari din comisioane secrete asociate acestor instrumente, iar în cazul unei concurenţe mai ridicate şi al unor preţuri transparente ar încasa, în mod cert, mai puţin, notează NYT.

Dimensiunea şi aria de activitate a pieţei derivatelor a crescut rapid în ultimele două decenii. Fondurile de pensii le folosesc pentru a asigura investiţii, ţările şi oraşele în încercarea de a păstra la un nivel scăzut costurile de finanţare, companiile aeriene pentru asigurarea preţurilor la combustibil, iar companiile din sectorul alimentar pentru a menţine un cost constant la materii prime.