Taifas plin de suspans/ de Elisabeta Lăsconi

Chiar vin femeile de pe Venus şi bărbaţii vin de pe Marte? Chiar îi separă intenţii şi chiar modul de a vedea, cum le anunţă titluri frapante de cărţi şi ghiduri privind relaţiile dintre sexe: "Ea îl vrea în colivie, el o vrea de jucărie" şi "bărbaţii se uită la meci, femeile se uită în oglindă". De unde porneşte diferenţa şi ce efecte are? Am regăsit seria de întrebări despre masculin şi feminin în conferinţă susţinută de Aurora Liiceanu la Teatrul Naţional din Bucureşti, o conferinţă incitantă şi de-a dreptul pasionantă.

Am pariat cu mine că Aurora Liiceanu va scrie despre tema diferenţei şi eram extrem de curioasă cum o va face. Şi am câştigat pariul căci relaţiile dintre bărbaţi şi femei, lupta sexelor şi armistiţiile apar în cea de-a patra carte de ficţiuni singulare, "La taifas", care o confirmă pe Aurora Liiceanu ca una dintre autoarele de succes ale Editurii Polirom în 2010 (doar prima carte, "Prin perdea", a apărut în 2009, celelalte două - "Rendez-vous cu lumea" şi "Patru femei, patru poveşti" au apărut în acest an).

Care este secretul? De ce atrag cărţile ei un public larg şi eterogen, de vârste variate şi nu exclusiv feminin? În primul rând, pentru că este o povestitoare extraordinară, "citind" în manieră proprie, inimitabilă, istoriile personale pe care profesia, prieteniile şi viaţa însăşi i le oferă. De altfel, prezentându-i cartea la Târgul Gaudeamus, Cristian Teodorescu o recunoştea drept unul dintre cei mai talentaţi prozatori de azi.

Am folosit, scriind despre cartea anterioară, alt cuvânt, care mă încântă, "povestaşă", pe care l-a pus în circulaţie Coman Lupu, traducând inspirat titlul unui foarte frumos roman al lui Mario Vargas Llosa. Dar ca "povestaşă" dăruită din belşug, Aurora Liiceanu are şi altceva: o lentilă de natură aparte prin care vede miez şi noduri în istoriile oamenilor din jur ce-i năpădesc viaţa cotidiană, pe când majoritatea dintre noi observăm doar învelişul.

Autoarea a ales pentru cartea ei recentă un titlu ademenitor, cu numeroase conotaţii: înţelepciune şi feminitate (căci tăifăsuiesc mai ales înţelepţii şi femeile), spaţiu răsăritean şi balcanic (fiindcă se tăifăsuieşte cu tâlc în Orient şi la porţile Orientului...), răgaz fericit şi tihnă, intimitatea plăcută a confesiunii, cu experienţe şi reflecţii împărtăşite. Conotaţiile au efect irezistibil, tentează pe cititor să deschidă cartea, şi odată gestul făcut, a şi devenit prizonierul poveştilor.

Şi majoritatea poveştile ei au acelaşi vârtej care captivează: iubirea, judecată în raport cu timpul şi cu vârstele, cu morala şi aventura, cu potrivirile şi nepotrivirile greu de ghicit. O femeie extrem de inteligentă analizează vieţile celorlalţi urmând făgaşul cel mai personal şi greu de înţeles şi judecat, drumul iubirii sau uneori chiar al pasiunii. Caută explicaţii şi justificări, apelează la substanţa unor istorii amoroase celebre, la cărţi ce au schimbat în diferite epoci viziunea asupra iubirii, la episoade ale propriei existenţe.

Propria viaţă şi experienţele celorlalţi oferă suficient material psihologic pentru analiză şi suficientă materie epică pentru ficţiune. Ştie să le facă inseparabile, deşi în istoriile de caz identifică un sindrom - fie el sindromul Karin sau sindromul Fidanakis. Nu lipsesc pasaje din cărţi citite (cu preferinţa pentru Henry Miller, spre Paul Valéry), referinţe culturale, subiectele de filme şi de romane, dar ele intră firesc în interstiţiile poveştii.

Toate întâmplările comentate sau doar relatate par bruioane, eboşele unor proze scurte ce te acaparează. Sunt chiar bucăţi de proză scurtă? N-aş şti să răspund. Recunosc însă că te ţin cu sufletul la gură, cum puţine texte literare o fac. Aurora Liiceanu şi-a găsit formula proprie, inimitabilă, aşa cum a făcut-o în spaţiul cultural anglo-saxon Irvin D. Yalom în povestirile sale de psihoterapie ("Călăul dragostei", "Mama şi sensul vieţii"). Dar Irvin D. Yalom s-a aventurat şi în teritoriul romanului...

Aurora Liiceanu, La taifas, Editura Polirom, 2010, 288 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist şi critic literar. Absolventă a filologiei bucureştene (1980), doctorat susţinut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărţi ("Oglinda lucioasă, oglinda aburită", Ed. Amarcord, 2000; "Sorin Titel, Ciclul bănăţean", Ed. Univers, 2000).

Colaborări la revistele Adevărul literar şi artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viaţa Românească.