Andrei Hrebenciuc:"Nu cred că trebuie să-mi fie ruşine de propriul noroc"

Vineri, 19 noiembrie a.c., ora 17.00, Andrei Hrebenciuc îşi asumă, la Târgul de Carte Gaudeamus, o nouă expunere publică, în calitate, de această dată, de autor al cărţii "Iluzia. Erou şi antierou în crizele economice", apărută la Editura Corint. Până când comentariile postlectură vor fi posibile, Ziarul de Duminică a purtat un dialog cu tânărul economist, doctorand al Academiei de Studii Economice.

- Ideea acestei cărţi mi-a venit odată cu începutul crizei economice din SUA şi prima carte care m-a pus pe gânduri cu adevărat asupra anumitor tipare comune în crizele economice a fost "Lebăda Neagră" de Nassim Taleb.

- Foarte mică, teza mea de doctorat se referă la coordonarea politicilor economice la nivelul Zonei Euro şi, în special, la influenţa politicii fiscale asupra coordonării din sistem.

- Mi-am dorit să fie o carte accesibilă publicului larg şi cred că am reuşit, stilul şi modul de prezentare ale diferitelor tematici sunt prietenoase şi nu necesită decât o minimă pregătire economică pentru înţelegerea situaţiilor prezentate.

- Cred că în România situaţia e diferită, există aspecte care ne pot insufla atât încredere, cât şi neîncredere. În primul rând, sectorul bancar s-a comportat bine până în acest moment, nefiind afectat la fel de mult ca şi cel din Anglia, Irlanda sau SUA. Pe de altă parte, această criză a accentuat dezechilibrele macroeconomice existente şi a evidenţiat insuficienţa restructurării economice. Consider că, dacă nu vom avea o viziune coerentă, în următorii doi trei ani lucrurile pot deveni extrem de problematice.

- Deşi nu m-am referit explicit la România, veţi remarca în carte pasaje întregi care se potrivesc extrem de bine societăţii în care trăim. Este evident că am fost influenţat de mediul în care trăiesc şi cred că societatea existentă la noi se apropie de un model precapitalist, suntem undeva la jumătatea drumului dintre comunism şi capitalism. Avem un mare decalaj la nivelul mentalităţii şi mă îndoiesc că am înţeles foarte bine ce model de capitalism vrem să urmăm, pentru că variaţiunile pe această temă sunt foarte mari. Modelul de capitalism existent în Germania diferă cu mult de cel existent în Franţa sau SUA. În concluzie, consider că trebuie să ne construim o viziune proprie, pentru că simpla copiere a acestor modele nu va funcţiona. Şi, ca să vă răspund mai explicit, criza economică din România are cu totul alte tipare decât cea existentă în SUA.

- Iluzia bogăţiei indusă cu ajutorul pieţei financiare a fost un erou de care civilizaţia actuală avea nevoie în drumul ei ascendent, numai că dereglementarea excesivă din ultimele două decenii, bazată pe nişte teorii economice cel puţin atacabile, a determinat o evoluţie extremă a sistemului financiar. Nu putem avea nişte pieţe derivate care să însumeze 600.000 miliarde de dolari, sau aproximativ de 11 ori PIB-ul global, fără să ne punem întrebări asupra fundamentelor reale care stau la baza lor. Ne-am creat un univers financiar complicat, pe care nu îl înţelegem şi care continuă să ne fascineze prin prisma acestui fapt. Rolul de erou şi antierou a fost purtat de-a lungul timpului de anumite personalităţi, anumite elite financiare sau chiar de capitalism.

- Nu m-am referit la soluţii pentru criza actuală, dar am ridicat nişte semne de întrebare asupra funcţionalităţii sistemului pe viitor. Din nefericire, de fiecare dată am căutat soluţii pentru a regla eventualele disfuncţionalităţi existente într-o anumită criză economică, dar nu am avut tăria să cercetăm mai adânc şi să căutăm o rezolvare de ansamblu. Cu alte cuvinte, suntem pe alocuri destul de buni pentru a ieşi dintr-o criză, dar în acelaşi timp destul de proşti pentru a intra în următoarea.

- Din nefericire, sunt relativi puţini autori români care m-au inspirat, dar discuţiile purtate cu profesori precum Dinu Marin sau Moisă Altar m-au ajutat extrem de mult în a înţelege anumite aspecte ce ţin de teoria economică. Cât despre numărul autorilor străini, acesta este mult prea mare pentru a fi detaliat aici.

- Idei preconcepute nu am avut niciodată şi cred că prejudecăţile sunt apanajul oamenilor proşti. Cât despre vârstă, aceasta constituie un dezavantaj în măsura în care cărţile pe care vrei să le citeşti nu pot fi comprimate în timp. Suntem limitaţi şi condiţionaţi de timpul de care dispunem, iar pe măsură ce citeşti începi să realizezi cât de multe nu ştii şi cât de mult mai ai de citit.

- Mă aştept la eventuale critici şi m-aş bucura ca acestea să fie argumentate şi bazate pe lucrurile pe care le-am scris. Dar, analizând ce se întâmplă la momentul actual în societatea noastră, tind să cred că aceste critici vor fi mult mai superficiale şi la alt nivel.

- Am momente în care citesc extrem de mult şi dacă aş fi găsit o carte cu acest titlu şi un cuprins interesant aş fi făcut acest pas.

- Am deja în cap următoarea carte pe care o voi scrie, doar că va necesita destul timp să mă documentez. În schimb, subiectul pe care îl voi aborda va fi de mare interes pentru societatea noastră.

- Nu mă consider o persoană publică atât de importantă şi în consecinţă încerc să trăiesc o viaţă cât se poate de normală.

- Nu cred că sunt extrem de bun în a îmi apăra imaginea sau percepţia publică pentru că subiectele pe care am fost uneori atacat sunt prea stupide pentru a genera un răspuns deştept. În consecinţă, am decis să nu reacţionez şi să-i las pe cei care vor să mă cunoască cu adevărat şi nu au prejudecăţi să o facă. În acelaşi timp, nu pot să mă plâng de un tratament răuvoitor al media faţă de mine, exceptând câteva cazuri singulare.

- Sunt conştient că am fost un norocos şi că şansa pe care am avut-o în viaţă nu o are fiecare tânăr în România. Dar, în acelaşi timp, nu cred că ar trebui să-mi fie ruşine de acest lucru atâta timp cât voi încerca să îndeplinesc ce m-a rugat bunicul meu pe patul de moarte: să fac în viaţă cât mai mult bine, pentru că rău face toată lumea.