Fabricile de diplome/ de Anca Nastasi, Marius Buga

E bine sa ai facultate: parintii sunt multumiti, vecinii n-au ce barfi, esti o partida buna in casatorie si, apoi, vei gasi un job mai bine platit!

Cam astea sunt principiile dupa care se ghideaza romanul in viata. Meserii care altadata impuneau respect pentru ca erau grele si rare, sunt astazi derizorii, fiindca industria universitara fabrica diplome pe banda rulanta, iar licentiatii se transofrma in someri debusolati si fara viitor.

De un an si jumatate, de cand si-a luat bacalaureatul, Maria Borcan lucreaza opt ore pe zi, un week-end din doua. Castiga putin peste salariul minim pe economie - destul cat sa-si plateasca taxa la facultatea privata. E in ultimul an si viseaza la ziua cand isi va lua diploma. Dar pana atunci mai are un an de petrecut la casa de marcat. Probabil o sa ajunga functionar public, mai incolo poate avanseaza, in primarie, la agentia financiara, in ministere, daca are noroc.

In administratia publica posturile sunt blocate. Acum doi ani, cand s-a inscris Maria la facultate, in primarii, prefecturi si ministere se castiga bine si se lucra lejer. Mii de tineri romani s-au napustit sa studieze "administratie", iar acum primii absolventi isi cauta de lucru, inca din 2008. Printre ei - Mihaela Ivan: dupa cinci ani de studii universitare, isi incepe cariera ca somer. Timp de sase luni, Mihaela va primi de la stat 255 de lei, ajutor de somaj - si poate sa faca un curs de recalificare. Daca mai vrea o diploma. Insa ii taie elanul Mariana. Fata are sapte diplome: de competente lingvistice, competente digitale, calificare profesionala nivel 1, an de completare, diploma de lucrator in tricotaje si confectii. Plus diploma de bacalaureat. Jobul pe care si l-a gasit era departe de casa, iar salariul abia i-ar fi acoperit banii de naveta. Asa ca diplomele ei sunt acum foarte folositoare tot la somaj.

Alt proaspat absolvent, Genut Ionel Tufan, are insa o singura diploma - dar aceasta il incurca atat de tare, incat isi blestema ziua in care a primit-o. Pe diploma scrie ca e strugar, dar nu stie nimic, la scoala facea doar prezenta, i se puneau note pe nimic. Ce-si doreste el in viata? Sa fie saormar, atat stie sa faca, a mai practicat. Culmea ironiei: job de strungar exista! Fara sanse in cariera de saormar, fara tragere de inima, Genut accepta un interviu la firma care vrea strungar, va face tot posibilul sa-l pice. De prezentat, trebuie sa se prezinte, altfel, pierde cei 255 de lei ajutor de somaj.

Nici nu pleaca bine Genut, ca doi proaspeti licentiati in drept isi depun dosarele. Se jeneaza de camera de filmat. Nu-i nici o rusine. Majoritatea somerilor sunt tineri, absolventi de liceu si facultate.

In 2009, peste 21 de mii de oameni si-au luat diploma de licenta si au incercat sa se faca juristi. Economisti - au scos facultatile vreo 67 de mii. Peste 22 de mii de pedagogi licentiati si vreo 12 mii de filologi si jurnalisti isi cauta de lucru de anul trecut, la care se adauga cei 14 mii de specialisti in stiinte politice si administratie publica. Sunt facultati ieftine, care nu au nevoie de investitii masive.

Romania nu e o putere industriala, deci n-are prea mare nevoie de creiere in inginerie, nici cercetare, agricultura-i la pamant, ziarele dau faliment, statul nu mai angajeaza, economistii, medicii si juristii - nu prea mai are cine sa-i plateasca. "Problema este cu cei care au vrut pur si simplu sa aiba o diploma - spune porf. univ. dr Lazar Vlasceanu, de la Agentia Romana de Asigurare a Calitatii Invatamantului Superior. Au platit pentru ea si acum o admira. Pentru ca n-ai ce face cu ea, nu exista competente efective pe care sa le probeze." Domnul profesor Vlasceanu studiaza calitatea invatamantului superior romanesc. "Trebuie sa iesim din complicitatea dintre univesitati si studenti. Daca nu spargem acest cerc vicios al complicitatilor, vom plati cu totii."

E simplu: la facultate se inscriu foarte multi, dar putini o si termina. De exemplu, in 2006, existau 112.244 de absolvenţi, din 716.464 de studenti înregistraţi; in 2009 au fost doar 214 mii de absolventi la 900.000 studenti inscrisi. Majoritatea la stat. Camine, profesori, sedii, sali de clasa, laboratoare sunt gandite si finantate - atat cat isi permite statul - pentru toti studentii, nu doar pentru cei care vor abslovi. Si uite-asa, formarea unui singur specialist costa cat pentru cinci. Iar universitatile de stat inghit mai toti banii educatiei. Asta inseamna salarii multe, cele mai mari din invatamant. Iar taxele studentilor si banii de la buget nu ajung niciodata. Totusi statul continua sa investeasca in zeci si zeci de universitati mici, fara traditie.

Mai e o problema - numarul mare de institutii de invataman superior ale statului: n-avem bani pentru scoli, multe scoli nu indeplinesc conditiile de igiena, nu au toaleta, nu putem da bani ca profesorii sa se duca la tara, dar statul a dat bani si a construit campusuri universitare pe o raza de 80 de km in jurul Bucurestiului - la Targoviste, Ploiesti si Pitesti. La universitatea Valahia din Targoviste campusul are un hotel de patru stele, cu camerele dotate cu frigider, tv, lcd, baie proprie, conditii de lux. La asa confort, Universitatea Valahia atrage anual valuri de studenti, si este in top-ul primelor 10. Constructiile continua in ciuda crizei financiare a tarii. Au costat pana acum 450 de miliarde de lei vechi.

Si-n Moldova, la Iasi si la Suceava, se intampla la fel, foarte multe orase, de la Beius la Caracal la Zalau, au centre universitare.

Pare ca in invatamant s-a dezvoltat aceeasi retea de clienti politici ai statului, care au ca sursa sigura de venit invatamantul superior: fiindca s-a chletuit pe cladiri, amfiteatre, computere, banci, zugraveli, reparatii si cine mai stie ce.

Azi nu mai conteaza unde, cum, important e sa-ti iei diploma de facultate. Avem in tara peste 100 de universitati, care, spune profesorul Lazar Vlasceanu, toaca o groaza de bani publici si de bani privati. S-a creat un clientelism pe care-l stim cu totii, inclusiv in lumea universitara si acum ii platim dividendele. Asta duce la o inflatie de diplome si la o deflatie de competente. Iar cei competenti se pierd. Specialistii scoliti pe banii nostri pleaca sa serveasca tarile bogate, iar noi ramanem fara medici, de exemplu. Dar putem fi mandri ca le-am platit studiile.

Paradoxal, desi lumea universitara sufera din lipsa banilor, risipa e in mai toate domeniile. Un exemplu: intretinem o Academie navala, o facultate militara, dar si una civila, deci doua universitati la Constanta, cu acelasi profil, care nu impart navele pe care fac practica. Iar nave sub pavilion romanesc sunt din ce in ce mai putine. In realitate, statul cheltuieste o groaza de bani pentru specialisti de la care nu va incasa niciodata nici un impozit. Nimic de zis, baietii pregatiti la Constanta sunt foarte buni, si cautati in lume, dar pentru Romania sunt bani aruncati.

Intre timp, cei care se trezesc cu diploma de licenta in brate si o privesc ca pe-un loz necastigator, ce sa faca, rasufla usurati cand gasesc refugiu in aprofundarea studiilor: 13% dintre absolventi ne scutesc de cheltuiala si cauta burse in strainatate, insa 75% dintre ei aleg masterul acasa, inca o cheltuiala pentru statul roman.

Valul de someri cu diploma vine din urma: acum Romania are peste 500.000 de studenti la stat si alte 450.000 la privat. Iar in fata angajatorilor diploma de licentiat nu mai face nici cat o ceapa degerata: altele sunt importante!

Avand in vedere inflatia de diplome, obtinute relativ usor si lipsa de experienta a absolventilor, ii intelegem si pe angajatori.

Ne intoarcem la supermarket, unde Maria se pregateste sa plece la restanta. Examen greu, la drept administrativ. Colega ei face si ea o facultate privata, de management, sefa lor studiaza psihologia, iar o fata de pe cealalta tura a terminat deja managementul - si inca isi cauta un job de manager. Si cum si-a luat gandul de la vreun post in administratie publica, Maria isi intinde antenele printre clientii de la casa.

Mii de tineri nu-si vor folosi niciodata diplomele pentru care au platit.

Scurtarea studiilor cu un an, in sistem Bologna, trebuia sa restructureze programa, sa scoata mai repede specialisti pe piata. Dar a insemnat doar inghesuirea materiei - altfel, multi profesori si-ar fi pierdut catedrele.

Putini universitari recunosc ca Romania a dat gres cu reforma educatiei, majoritatea se mandresc ca studentii destepti ne reprezinta cu succes in strainatate si uita ca la noi in tara bate vantul.

Deja traim intr-o tara in care majoritatea fie ia pensie, fie studiaza, putini mai sunt cei care lucreaza si sunt sufocati, fiindca nu-i mai pot intretine pe ceilalti.

Cu sau fara facultate, ingropati in diplome de tot felul, tinerii sunt condamnati la somaj. Locurile de munca libere s-au injumatatit fata de anul trecut, iar criza - spun pesimistii -, va dura pana dupa 2013, fiindca angajatorii nu vor cauta oameni imediat ce se vor redresa.

Putini mai fac facultatea din pasiunea pentru o meserie la care viseaza. Mai toti romanii se inghesuie la universitate ca sa-si multumeasca parintii, stim cat de cruzi pot fi vecinii cu o mama al carei fiu nu da la facultate, unde mai pui ca o fata cu diploma e si o partida buna in casatorie.

Sunt romani care s-au descurcat excelent si fara facultati: bucatari sau hair-stilisti celebri, constructori si vanzatori care fac mii de euro intr-o luna - fiindca au stiut sa-si valorifice talentul si sa invete o meserie cautata si bine platita.

Nu intelegeti gresit, nu avem destui studenti, suntem in coada clasamentului european, cu Bulgaria si Albania. Problema e calitatea studiilor. Si nici aici nu putem generaliza: studentii de la stat striga in gura mare - privatii au stricat piata, dar expertii spun ca si universitati de stat cu renume au facultati de calitate indoielnica. Si in plus, in vest, cele mai valoroase universitati sunt private. Nici un stat n-ar putea finanta un Oxford sau un Harvard. De la Universitatea Jiaotong, din Shanghai, care face topul primelor 500 de universitati din lume - Romania nici nu se vede. Fiindca criteriile chinezesti pentru o facultate buna sunt recunoscute in toata lumea - doar la noi nu: e vorba de numarul lucrarilor stiintifice valoroase si de numarul laureatilor Nobel, pe care universitatea i-a scolit. La noi, nu se investeste in cercetare, ci se prefera facultatile ieftine, care n-au nevoie decat de profesori care dicteaza cursuri. Iar creierele care trebuie sa scoata tara din mocirla sunt tot mai amortite, fiindca din liceu, stacheta nu mai e sus, ci aproape de pamant.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 10 octombrie 2010