Mihai David, Hidroelectrica: Singurul lucru care ne-a mai rămas în picioare este sistemul energetic

Odată cu dispariţia unor mari centre industriale care au fost transformate în afaceri imobiliare, aşa cum a fost cazul multor companii de Braşov de exemplu, singura carte mare pe care o mai poate juca România este cea a energiei, crede Mihai David, directorul general al Hidroelectrica, om care joacă în acest moment un rol-cheie în ceea ce priveşte restructurarea sistemului energetic.

"Singurul lucru care ne-a mai rămas în picioare este sistemul energetic. În Braşov de exemplu, care pe vremuri era al doilea centru economic al ţării, nu a mai rămas nimic. Cu ce o să creştem? Cu IT-ul? În niciun caz", crede şeful Hidroelectrica. În acest moment David se ocupă de înfiinţarea unuia dintre cei doi giganţi energetici, Hidroenergetica, prin care autorităţile locale încearcă să reorganizeze sistemul de producţie din România.

Deşi ideea de a regrupa toate marile unităţi de producţie din România se confruntă cu un val de critici venite mai ales din partea marilor giganţi energetici internaţionali veniţi aici prin intermediul proceselor de privatizare, David crede că în spatele acestui lucru sunt mai multe interese.

Dacă Petrom poate, ceilalţi de ce nu pot?

Una dintre principalele probleme ridicate în ceea ce priveşte această reorganizare este faptul că prin comasarea unităţilor de producţie de stat în două companii uriaşe sunt eliminate posibilităţile de investiţii noi care nu ar putea concura cu giganţii energetici în ceea ce priveşte costul de producţie.

"Haideţi să ne uităm la ce au făcut până acum toate aceste grupuri venite în România pe partea de poducţie. Nimic. Dar pe de altă parte vedem Petromul care mai are puţin şi termină o centrală pe gaze de peste 850 MW. Acest lucru în sine dovedeşte că argumentele privind blocajul pe care îl generază cele două companii pentru investiţii greenfield nu stau în picioare. Mai mult. Haideţi să ne gândim că mâine am vrea să facem noi o trotinetă în Italia. Cine credeţi că ne-ar lăsa? Pieţele de energie sunt supraprotejate", mai spune David.

În ultimii ani au fost anunţate mai multe planuri de investiţii ale marilor grupuri precum Enel, E.ON, CEZ sau GDF SUEZ în parteneriat cu statul român, dar acestea nu au depăşit nici acum nivelul de studii de fezabilitate, iar unele chiar au fost abandonate.

Toate aceste companii prezente în România sunt integrate şi continuă tendinţa de integrare, nici în Italia, nici în Germania, Cehia sau Franţa nefiind companii separate de energie hidro, nucleară sau termo. Aceste companii folosesc faptul că au resurse integrate pentru a echilibra pierderile care se înregistrează pe partea termo cu evoluţia mult mai bună a energiilor mai ieftine (hidro şi nuclear).

Putere regională

David mai spune că mai este un motiv care determină reticenţa marilor grupuri energetice în ceea ce priveşte înfiinţarea celor două companii de stat.

"Se mută centrul pieţei regionale. Germanii de exemplu au mari interese în Ungaria, dar energia pe care o producem noi aici este mult mai ieftin de transportat din România", explică David. Cei doi giganţi energetici Hidroenergetia şi Electra ar fi trebuit să devină funcţionali de la jumătatea acestui an, dar din cauza mai multor probleme legate de procesul de înfiinţare, cel mai probabil aceştia vor deveni operaţionali în 2011.

De ce vinde Hidroelectrica sub costuri?

Una dintre marile controverse în ceea ce priveşte energia electrică şi în special Hidroelectrica este cea a contractelor directe pe care compania le-a încheiat la începutul anilor 2000 cu firme precum Energy Holding, care mai sunt în vigoare şi azi şi care recent au fost prelungite cu maximum cinci ani.

"În 2009 am avut o rundă de negocieri cu toţi partenerii. Pentru toate cele 17-18 contracte pe care le avem în derulare am crescut preţurile cu 28-31% pentru energia livrată în 2010, aproape jumătate din aceste contracte fiind prelungite cu o perioadă de până la maximum cinci ani. Astfel, sunt unele contracte care după noile negocieri au fost prelungite până în 2018. Azi vindem energia la un preţ de 130 de lei pe MWh în contextul în care noi avem un cost de produţie de 90 MWh", spune David, care a mai anunţat ca de la 1 ianuarie 2011 va avea loc o nouă creştere de preţ pe contractele directe.

În ceea ce priveşte contractul pe care Hidroelectrica îl are cu Alro, combinatul cumpără energia necesară la un preţ de 105-120 de lei pe MWh.

Şi cu preţul cum rămâne?

Principalele critici legate de aceste contracte se referă la preţul mic cu care se vinde energia comparativ cu cel de pe bursa de electricitate OPCOM, dar şi la faptul că prin vânzarea acestei energii către anumite companii, populaţia, care este alimentată în mare parte cu energie termo, ar plăti un preţ mai mare.

"Contractul ideal pe care noi putem să-l semnăm este pe termen foarte lung cu posibilităţi de creştere a preţurilor. Eu nu am alt instrument de negociere în faţa băncilor pentru că ele nu iau garanţii în turbine sau în apa care curge prin centrale. O mare problemă a bursei de energie este tocmai faptul că nu putem încheia contracte pe termen lung."

"Şi bine. Să spunem că ieşim pe bursă la un preţ de 160 de lei MWh. Nimeni nu mai cumpără peste acest preţ, nimeni nu mai ia de la complexurile energetice. Cu ele ce facem? Să luăm a doua variantă. Să spunem că mergem toţi la preţul maxim. Atunci nimeni nu va mai exista pe piaţa concurenţială, ci s-ar întoarce la regimul reglementat, ceea ce înseamnă că practic îi obligi pe producători să-şi vândă toată energia sub costuri."

Regimul reglementat este cel în care se află de exemplu consumatorii casnici, acesta incluzând toate tipurile de consumatori de energie înainte de liberalizarea pieţei. Odată cu formarea pieţei concurenţiale, marii consumatori de energie au avut posibilitatea de a ieşi la negocieri astfel încât să-şi creeze consumul de energie conform propriilor nevoi.

"Noi am ieşit de pe pieţele externe tocmai din cauza costurilor mari pe care le aveau produsele noastre. Nu a ştiut nimeni la început să profite de piaţa liberă a energiei. Investitorii străini au fost primii care şi-au pus problema unui management al energiei, cost care în anumite industrii este substanţial", a mai declarat David.

Practic prin apariţia traderilor de energie, anumite riscuri în ceea ce priveşte alimentarea cu electricitate a marilor consumatori au fost preluate de aceştia, pornind de la formarea unui coş avantajos în ceea ce priveşte preţul până la realizarea profilurilor de consum specializate pentru fiecare client în parte.

Nu mai dăm energie la marii consumatori. Şi după?

O industrie dependentă de energie este cea a aluminiului, Alro Slatina fiind unul dintre cele mai controversate contracte ale Hidroelectrica şi care a fost prelungit până în 2018.

"Foarte bine, haideţi să reziliem acest contract. Să zicem că nu mai dăm nimic la industrie, o dăm pe toată la casnici. Atunci industria va rămâne cu energia cea mai scumpă, iar tu rămâii şomer pentru că firma la care lucrezi nu va mai face faţă în ceea ce priveşte costurile. Interdependenţele din acest domeniu sunt uriaşe. Alro ese unul dintre puţinele lanţuri industriale care ne-au mai rămas, iar ceea ce facem noi aici se întâmplă şi în Franţa şi în Canada", mai spune David.

Întrebarea în cazul contractului cu Alro este de ce Hidoelectrica vinde o parte din producţia sa către companii la un preţ mai mic în condiţiile în care Alro are şi licenţă de furnizare a energiei electrice, astfel că ar putea juca şi rol de trader.

Mai mult, traderii care cumpără energia de la Hidroelectrica o vând mai departe pe piaţa liberă la un preţ mai mare, niciunul nefiind implicat în activităţi industriale.

Prelungirea contractelor directe de vânzare a energiei electrice este totuşi o surpriză mai ales în contextul în care multă vreme s-a vehiculat chiar necesitatea rezilierii acestor contracte.

"Înainte de a începe negocierile pentru creşterea preţurilor, am analizat şi această variantă şi ne-am pus pe făcut calcule. Vorbim de plăţi de sute de milioane de euro. Noi niciodată nu am mers sub costuri, aşa că am luat decizia de a negocia preţul. În acest context, toată lumea mi-a cerut să prelungim contractele, dar a depins de abilităţile fiecăruia, aşa că la finalul zilei avem contracte prelungite şi contracte care şi-au păstrat durata, dar oricum la toate au fost mărite preţurile", a mai spus şeful Hidroelectrica.

Renegocierea contractelor şi un an ploios au făcut ca Hidroelectrica să înregistreze venituri totale de 2,53 miliarde de lei (608 milioane de euro) în primele trei trimestre ale anului, cu 38% mai mult decât în primele nouă luni ale anului trecut, profitul brut al companiei fiind de 414 milioane de lei (circa 100 de milioane de euro), faţă de pierderea de 100 de milioane de lei anul trecut.

Profitul operaţional al companiei a crescut de aproape trei ori în perioada analizată, până la 1,1 miliarde de lei (264 de milioane de euro).

Hidrocentrale versus eoliene

Mihai David, directorul general al Hidroelectrica, spune că în comparaţie cu o investiţie într-o hidrocentrală, care are un efect de multiplicare în economie de una la patru, investiţia în eoliene are un impact mult mai mic pe plan economic din cauza faptului că echipamentele sunt importate.

"La o hidrocentrală proiectarea se face aici, construcţiile sunt făcute de companii româneşti, materialele sunt produse aici, cimentul este făcut aici. Efectul de multiplicare este de unu la patru. O să ne trezim că facem o pădure de eoliene pe care o să le ţinem pe ambreiaj pentru că nu sunt linii de evacuare din Dobrogea spre celelalte zone ale României", mai spune David.

Ce spune despre...

De ce are nevoie compania de contracte pe termen lung:

Contractul ideal pe care noi putem să-l semnăm este pe termen foarte lung cu posibilităţi de creştere a preţurilor. Eu nu am alt instrument de negociere în faţa băncilor pentru că ele nu iau garanţii în turbine sau în apa care curge prin centrale. O mare problemă a bursei de energie este tocmai faptul că nu putem încheia contracte pe termen lung.

Proiectele eoliene:

La o hidrocentrală proiectarea se face aici, construcţiile sunt făcute de companii româneşti, materialele sunt produse aici, cimentul este făcut aici. Efectul de multiplicare este de unu la patru. O să ne trezim că facem o pădure de eoliene pe care o să le ţinem pe ambreiaj pentru că nu sunt linii de evacuare din Dobrogea spre celelalte zone ale României.

Prezenţa marilor companii în România:

Haideţi să ne uităm la ce au făcut până acum toate aceste grupuri venite în România pe partea de poducţie. Nimic. Dar pe de altă parte vedem Petromul care mai are puţin şi termină o centrală pe gaze de peste 850 MW. Acest lucru în sine dovedeşte că argumentele privind blocajul pe care îl generează cele două companii pentru investiţii greenfield nu stau în picioare. Mai mult. Haideţi să ne gândim că mâine am vrea să facem noi o trotinetă în Italia. Cine credeţi că ne-ar lăsa? Pieţele de energie sunt supraprotejate.