China copiază Occidentul, renunţă la producţia în masă la preţuri mici şi merge pe inovaţie

Autor: Livadariu Andreea 26.09.2010

În inima industriei chineze, oraşul Dongguan, companiile încearcă din greu să-şi reinventeze afacerea, fiindu-le teamă că politica de producere a bunurilor la preţuri minime, care a ajutat la propulsarea economiei naţionale pe un făgaş ascendent, se demodează tot mai repede.



Chicony, producătorul unui dispozitiv folosit pentru consola de jocuri Xbox de la Microsoft şi un important furnizor de tastaturi pentru marca Dell, îşi diversifică activitatea deschizând magazine. El are deja trei în China şi încă şapte sunt planificate.

După ani de asamblat aspiratoare şi periuţe de dinţi reîncărcabile pentru Philips şi alte companii din Vest, Kwonnie Electrical Products intenţionează să lanseze propria linie de aparate casnice, scrie The New York Times.

"Vrem să concepem un design mai original şi să construim propriul nostru brand", a declarat Benjamin Kwok, unul dintre fondatorii companiei aflate în curs de extindere şi care cuprinde 3.000 de angajaţi, un depozit imens şi laboratoare pentru testarea storcătoarelor de fructe, a aspiratoarelor şi a altor electrocasnice.

"Mulţi clienţi nu vor fi prea entuziasmaţi cu privire la decizia noastră de a intra în competiţie cu ei", a zis domnul Kwok. "Dar nu avem de ales."

China iese de sub umbrela Vestului

Este prea devreme pentru a şti dacă schimbările vor avea succes. Însă economiştii consideră aceste eforturi ca fiind necesare deşi expirate.

Ani la rând, fabricile din delta râului Pearl au servit ca ateliere pentru brand-uri de renume, transformând această parte a Chinei în cea mai mare zonă de export. Oraşul Dongguan aflat la aproximativ 22 de kilometri nord-vest de Hong Kong furnizează jucării, textile, mobilă şi papuci sport - incluzând sute de milioane de tenişi pe an pentru Nike şi Adidas.

Acum însă, odată cu creşterea costurilor de producţie şi cu orientarea Chinei spre crearea unei clase de mijloc, experţii sunt de părere că relansarea industriilor din această regiune ar putea ajuta la reducerea deficitului bugetar şi la încurajarea unei creşteri economice mai echilibrate şi mai durabile. Costurile de producţie au crescut rapid ca răspuns la lipsurile pieţei şi la pretenţiile angajaţilor vizând salarii mai mari care să acopere cheltuielile pe mâncare şi locuinţă. Aceste presiuni au fost evidente cu câteva luni în urmă, când greve de mare amploare au avut loc în sudul Chinei.

Totodată, se previzionează că moneda Chinei, renminbi, se va aprecia în următorii ani, în raport cu alte monede ale lumii - ceea ce va duce la o scumpire a produselor pentru export şi la o reducere a marjelor de profit, deja mici, după cum spun producătorii chinezi.

TAL, compania care îşi are sediul în Hong Kong şi care afirmă că produce una din şase haine vândute în Statele Unite, se transformă într-un lanţ de aprovizionare pentru J. C. Penney, unul din cei mai mari cumpărători de tricouri ai lui.

TAL este un supravieţuitor fericit. După criza economică mondială, exporturile au scăzut cu aproximativ 25% la Dongguan şi sute de fabrici s-au închis. Acum, chiar dacă exporturile au revenit la nivelul din 2008, există îngrijorarea pentru încetinirea drastică a creşterii economice în regiune.

"Din 2008, mediul de investiţii s-a înrăutăţit în Dongguan", a spus Lin Jiang, profesor de finanţe la Universitatea Sun Yat-sen din Guangzhou. "Multe companii nu văd un viitor în Dongguan şi simt presiune din partea măsurilor guvernului luate pentru îmbunătăţirea situaţiei."

De la chinezi vine marfa

În Qingxi, o zonă economică din partea de sud a Dongguanului, guvernul local încearcă să ajute fabricile disperate să se adapteze la noile realităţi. Dacă firmele nu vor să plece din zonă, oficialii nu sunt dispuşi să piardă taxele pe care le obţin anual. Cei aproximativ 35 de kilometri pătraţi ai districtului Qingxi sunt aglomeraţi cu fabrici de textile şi electronice, majoritatea susţinute de companii din Taiwan şi Hong Kong care produc pentru brand-uri de renume, precum Burberry, Hewlett-Packard şi Sony.

Cu ani în urmă, muncitorii imigranţi s-au stabilit în zona fabricilor în speranţa de a găsi de lucru. Prin urmare, 90% din cei 350.000 de rezidenţi ai districtului Qingxi sunt migranţi economici. Mare parte din ei au venit din provinciile mai sărace din interiorul Chinei pentru a-şi găsi locuri de muncă pentru care plata este de 90 de cenţi pe oră, ceea ce reprezintă salariul tipic din zona Shenzhen-Dongguan.

Pe termen lung, oficialii districtului Qingxi vor să încurajeze inovaţia. "Fiecare companie vrea acum să fie high-tech şi noi vrem să încurajăm acest lucru" a afirmat Zhu Guorong, vicepreşedintele Biroului de Comerţ şi Cooperare Economică din Qingxi.

Guvernul naţional are politici preferenţiale de taxare pentru a încuraja companiile, iar guvernul districtului Qingxi deţine un fond de cercetare şi dezvoltare pentru a susţine eforturile de dezvoltare.

Halele unde lucrează mii de angajaţi la foc continuu ar putea deveni în curând o amintire pentru China, multe companii adoptând ultimele tehnologii de producţie