Maimuţa umană se prezintă

Autor: Stelian Turlea 22.09.2010

Desmond Morris


Zoomenirea
Editura ART

Volumul a apărut în 1969 şi continuă teoria începută cu doi ani mai înainte în "Maimuţa goală". Este o carte care a fost tradusă în mai toate limbile pământului şi vândută în zeci de milioane de exemplare. Morris susţine că distanţa dintre animalele de la zoo şi oamenii din oraşe nu este atât de mare pe cât ar părea la prima vedere. În cuşti sau în junglele de beton, maimuţa se vede nevoită să se adapteze noilor reguli de convieţuire. La fel ca primatele, oamenii lumii civilizate nu cunosc stresul şi violenţa decât în spatele gratiilor mai mult sau mai puţin vizibile. "Animalul uman modern nu mai trăieşte în condiţiile naturale ale speciei lui. Capturat, însă nu de vreun colecţionar, ci de propria sa inteligenţă sclipitoare, s-a aruncat singur într-o uriaşă menajerie agitată, unde e în permanent pericol de a ceda tensiunii." Traducere din limba engleză de Valentin Dumitraşcu.

Jakob Schrenk
Arta exploatării de sine sau
minunata lume nouă a muncii
Editura Humanitas

De mii de ani oamenii visează la o muncă plăcută, pe care să şi-o poată organiza după voie. În secolul XXI această utopie ar putea deveni, în sfârşit, realitate. Cu fiecare dimineaţă în care ne trezim ca să mergem la serviciu, ne mai apropiem un pic de acest ţel. Un vis prinde viaţă. Cu o mică mare problemă: că visul ar putea fi, de fapt, un coşmar...
Angajatul modern este un manager al propriului eu şi un artist al exploatării de sine, care-şi foloseşte puterea de muncă într-un mod cât mai eficient şi, valorizând-o, amplifică de mai multe ori rezultatul strict material. Asta duce la întrebarea firească: dacă angajatului modern îi place să se exploateze, de ce să-l împiedicăm? Şi ce vrea de fapt această carte?
Această carte nu e o chemare la frânarea societăţii sau la grevă. Dar să nu uităm că biroul nu trebuie să devină automat un templu al realizării individuale. Ideea că omul poate crea doar la muncă lucruri care rămân, că o carieră abruptă este sinonimă cu o viaţă bună nu se bazează, în ultimă instanţă, pe o ordine naturală, ci e o invenţie omenească. Sau, altfel spus: este o ideologie, o concepţie rigidă despre lume, bazată pe anumite precepte care nu mai pot fi puse sub semnul îndoielii de credincioşi. Această adevşrată "Biserică a Carierei" a devenit o instituţie atotputernică. (Jakob Schrenk)
Traducere de Dana Gheorghe.