La ce mai este bună descentralizarea de vreme ce totul este împărţit ca o feudă?

Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi-a împărţit, recent, "frăţeşte", potrivit algoritmului politic, locurile în consiliile de administraţie ale spitalelor pe care tocmai le-a primit în administrare în urma intrării în vigoare a ordonanţei de descentralizare în sistemul medical. La Timişoara, coaliţia locală PSD-PNL-PNŢCD şi-a împărţit şi ea locurile în administrarea spitalelor, excluzând de la împărţeală PDL, minoritar în zonă.

La Brăila - arăta recent România liberă - Consiliul Judeţean a semnat un contract de lucrări de peste 63.000 de lei pentru spitalul de Pneumo­ftiziologie pe care tocmai îl preluase în administrare cu o societare comercială care aparţine tocmai preşedintelui Consiliului Judeţean, Gheorghe Bunea.
Jurnalul Naţional a scris ieri că prefectul judeţului Sibiu, Constantin Trihenea, face afaceri printr-o firmă a sa cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, intrat şi el în administrare locală. Ce spune prefectul? De când a ajuns înalt demnitar public nu-şi mai conduce afacerile, care au fost transferate familiei. Şi Bunea, şi Trihenea au susţinut că nu ştiu despre afacerile familiei încheiate cu spitalele trecute la administraţia locală. Legea nu interzice demnitarilor să fie acţionari la firme, ci doar să nu le conducă în exercitatea mandatului unei funcţii publice. Înainte de a fi înalţi demnitari şi Bunea, şi Trihenea au fost oameni de afaceri de succes. Însă semnele de întrebare nu pot fi eliminate când firmele tale fac afaceri cu administraţia pe care o conduci.
La ce bun atunci descentralizarea dacă ea devine o afacere pentru firmele mai marilor locali sau un rezervor de fotolii în consilii de administraţie?
Acum au fost descentralizate spitalele - 373 de spitale din totalul de 435 au trecut la administraţiile locale. Dar există discuţii despre trecerea poliţiei sub autoritatea locală. Iar aici, cazul poliţistului de la Târgovişte aproape ucis de unul dintre capii lumii interlope locale readuce în lumină o situaţie despre care s-a mai vorbit: anume legăturile dintre persoanele publice locale şi interesele de afaceri locale.

Cristian Pârvulescu este şeful ProDemocraţia, organizaţie neguvernamentală care a susţinut dintotdeauna descentralizarea administrativă. Dar este România cu adevărat pregătită pentru descentralizare astfel încât ea să fie în favoarea cetăţeanului aşa cum susţin că ar fi cei care o propun?
Cristian Pârvulescu spune "Legea nu poate interzice totul, nu poate să-ţi interzică să nu ai acţiuni la o firmă, de pildă. Problema este că mecanismele de control cetăţeneşti nu sunt puternice. Şi aici trebuie pusă, într-adevăr, întrebarea: suntem pregătiţi pentru descentralizare? Cei care cer cu mai multă tărie descentralizarea sunt cei din administraţia locală. Dar nu o fac oare încercând să remodeleze un mecanism de control asupra afacerilor locale astfel încât totul să fie în folosul lor? Descentralizarea trebuie făcută, dar nu în pripă şi nu până când nu te convingi că totul este pus la punct, inclusiv mecanismele de control".

În decembrie 2008, Eugen Nicolăescu era ministrul sănătăţii care lansa un program pilot pentru Bucureşti şi Oradea privind descentralizarea spitalelor. S-a dovedit acest program a fi un experiment bun de vreme ce sute de spitale au fost trecute la administraţia locală? Pentru că nu există niciun raport cu privire la rezultatele acestui prim demers.
"Avem de-a face cu o descentralizare prostească, făcută peste noapte. S-a făcut fără transfer de resurse şi, mai ales, fără control. Descentralizarea a fost cerută de administraţiile locale care au vrut să pună mâna pe spitale pentru a face afaceri cu ele, pentru că în sănătate sunt foarte mulţi bani (în jur de 1,7 mld. euro sunt banii sistemului medicale în 2010 - n.n.). Alţii, care conştientizează cu ce risc se vor confrunta, refuză să ia în administrare spitalele. Va fi mai rău decât atunci când erau adminstrate de la centru", spune Eugen Nicolăescu.
"Este greu să destructurezi interesele locale neprincipiale atâta vreme cât cei de la centru depind de resursele mai marilor din teritoriu. Când mecanismul de control cetăţenesc nu există - iar acest control implică un mediu economic sănătos, o presă liberă de constrângeri - atunci nu mai există niciun control", crede Pârvulescu.