În anul 2011 vom avea o schimbare de trend, cu uşoară creştere economică

Evoluţia economică din acest an are explicaţii solide în contextul internaţional, dar şi în modul în care la intern am reuşit să accelerăm reformele structurale. Este limpede că economia românească este dependentă de fluxurile financiare externe.
În acest context, faptul că sistemul bancar european încă este în profundă restructurare, cu tendinţe semnificative de încetinire a creditării, cu o încredere încă la o limită foarte joasă, a făcut ca resursele externe să fie limitate. În al doilea rând, neadaptarea segmentului privat la noile cerinţe ale sistemului bancar a făcut ca tensiunile să crească şi să conducă la o diminuare a fondurilor alocate economiei reale. În al treilea rând, cred că trebuie menţionat că noua criză a datoriilor suverane în Europa, începută în luna mai, a condus la o atitudine rezervată a băncilor faţă de asumarea de noi riscuri, ceea ce a dus la accentuarea lipsei de încredere şi la diminuarea creditării. Nu în ultimul rând, aşteptarea publicării stress-testelor aferente băncilor din Europa a contribuit la creşterea atitudinii "de aşteptare" şi a mărit incertitudinile la nivel mondial.
Toate aceste fenomene externe au avut un rol dominant în comportamentul băncilor din România, ceea ce a făcut ca procesul reluării creditării să fie diminuat foarte mult.

Disfuncţiile în comunicarea politicilor au afectat refacerea încrederii
Procesul reluării încrederii a avut de suferit şi din cauza unor disfuncţii la nivelul strategiei de comunicare a politicilor publice, ceea ce a creat o atitudine rezervată din partea băncilor şi a mediului de afaceri. Acum cred că multe din aceste necunoscute au o variantă de rezolvare, cu consecinţe pozitive în trimestrele următoare. Aş sublinia faptul că pentru acest an, chiar dacă vom continua să înregistrăm o creştere economică negativă, un rol-cheie în schimbarea trendului îl va avea implementarea reformelor structurale aprobate, precum şi creşterea capacităţii administrative pentru atragerea de resurse suplimentare, în special cele legate de fonduri europene nerambursabile.

Exportul a ieşit deja din criză, cererea agregată va intra pe plus în 2011
În anul 2010 descreşterea economică va fi influenţată, în principal, de descreşterea consumului, dar în acelaşi timp există ramuri care îşi vor continua procesul de creştere. Aici menţionez exportul, care cred că acum putem spune că a ieşit din criză şi va continua să fie un element constant de creştere economică. Odată cu absorbţia "şocului" creşterii TVA, se întrevede ca în următoarele 9 - 12 luni cererea agregată să crească şi să înregistreze un plus în anul următor. Continuarea procesului de restructurare va conduce la creşterea încrederii şi va duce la o uşoară creştere a creditării, cu evoluţii pozitive în 2011. Accentuarea procesului de atragere a fondurilor europene, care vor fi şi ele aducătoare de valoare adăugată, mă face să afirm că în anul 2011 vom înregistra o schimbare de trend, ceea ce va conduce la o uşoară creştere economică.
Anii 2012 - 2013 vor fi perioada în care România îşi va atinge potenţialul de creştere economică. Aş vrea însă să subliniez că păstrarea acestui potenţial al creşterii economice trebuie să aibă la bază o nouă atitudine faţă de muncă, o politică publică articulată şi predictibilă, o disciplină crescută în utilizarea banului public bazată pe priorităţi bine definite, şi, nu în ultimul rând, o accelerare a reformelor structurale pentru a corecta derapajele înregistrate în anii trecuţi.

Este nevoie de o analiză publică pentru noua strategie fiscală
Problema reducerii sau nu a TVA de la 1 ianuarie este legată de strategia fiscală care va fi elaborată în perioada următoare. Ca o părere personală, cred că acum nu este momentul pentru schimbări bruşte de strategii fiscale, dar cred că este momentul unei analize publice care să conducă la o decizie fermă şi neechivocă. Este clar că strategia fiscală trebuie acomodată în primul rând cu nevoia de a răspunde interesului contribuabilului, al celui care produce valoare adăugată şi aduce bani la buget. Cred că noua politică fiscală trebuie susţinută de toţi partenerii publici din România, pentru a nu mai fi schimbată, ci din contră, pentru a deveni un pilon de stabilitate şi predictibilitate.

Contribuţiile sociale nu pot fi reduse fără reforma sistemelor sociale
Desigur, contribuţiile sociale sunt ridicate, dar trebuie să ştim că în acest moment toate bugetele sociale sunt deficitare şi incumbă transferuri substanţiale de la bugetul de stat pentru a putea fi echilibrate. De accea cred că diminuarea contribuţiilor sociale poate fi sustenabilă doar dacă se face o reformă profundă a sistemelor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte dacă se aplică o politică publică proactivă de creştere a numărului celor care lucrează în sectorul productiv, pentru a putea diminua decalajul actual dintre veniturile încasate şi cheltuielile efectuate în aceste sectoare sociale.
Consider că în acest moment cel mai important pentru România este să-şi respecte ţintele pe care le-a convenit atât cu FMI, cât şi cu Comisia Europeană. De asemenea, acest lucru denotă o creştere a responsabilităţii asumate şi va conduce la o încredere mai ridicată din partea investitorilor. Procesul consolidării fiscale trebuie să fie constant şi să conducă la diminuarea deficitului bugetar în anii care urmează. Aceasta trebuie să fie consecinţa procesului de reformare a administraţiei publice, dar şi a sporiri veniturilor bugetare pentru a crea spaţiul fiscal necesar dezvoltării României. Cred că aceasta trebuie să fie strategia de bază a anilor viitori, mai presus de ciclurile electorale.

Creşterea inflaţiei e temporară şi nu justifică presiunea pe costul finanţării statului
Finanţarea deficitului bugetar nu reprezintă o problemă în sine. Am trecut peste incertitudinile care au fost în 2009. Acest lucru este demonstrat şi de faptul că de dată recentă am hotărât ca tranşele următoare din acordul cu FMI să fie îndreptate în exclusivitate către BNR. Există în acest moment o presiune pentru creşterea costului finanţării, ca urmare în principal a creşterii ratei inflaţiei din cauza majorării TVA. Aş vrea însă să subliniez foarte clar că această creştere a inflaţiei este temporară şi este rezultatul unui demers fiscal şi nu monetar. De aceea, comportamentul băncilor trebuie să fie unul atent şi să nu fie influenţat de presiuni temporare.

Mihai Tănăsescu este reprezentantul României la FMI, fost ministru al finanţelor între 2000 şi 2004