Grupurile de agricultori, soluţia pentru ca produsele alimentare să ajungă de 5 ori mai ieftine pe raftul magazinelor?

Din peste 100 de grupuri de producători, puţini sunt însă cei care au reuşit să semneze contracte pentru a-şi lista produsele în magazine. Majoritatea se confruntă în continuare cu probleme de lichidităţi, cu mentalităţi învechite sau cu bariera intermediarilor. Rămân însă grupurile de producători o variantă viabilă pentru creşterea domeniului agroalimentar?

Castraveţii pleacă de la uşa producătorului agricol cu 0,4 lei/kg, iar în magazin ajung cu 2 lei sau 2,5 lei. Pe traseu, lăzile cu legume sunt purtate însă de mai multe mâini, ale intermediarilor, iar la fiecare popas preţul acestora urcă cu câţiva zeci de bani. În prezent, camioanele care adună din pieţe produsele mai multor fermieri, urmând să le vândă ulterior pe sume de 5-6 ori mai mari, au intrat în graţiile magazinelor de cartier sau chiar ale marilor reţele, dar autorităţile încă mai dau ca soluţie salvatoare constituirea grupurilor de producători. Acestea ar avea mai multă forţă de negociere, mai multe produse, dar mai ales un buget mai mare de investiţii pentru dezvoltarea fermelor, construcţia depozitelor sau pentru achiziţionarea echipamentelor de sortare, spălare sau ambalare, potrivit ministrului agriculturii.

"Ducem în spate prea mulţi intermediari"

Aceeaşi intenţie a avut-o şi familia Mihai din Prahova când a constituit, în urmă cu trei ani şi jumătate, un grup de nouă producători de legume pentru a ajunge cu ele direct la uşa hipermarketurilor. Lipsa banilor i-a adus în situaţia de a produce şi a vinde legume separat şi de a refuza să împartă banii cu ceilalţi parteneri.

Ca ei sunt mulţi producători agricoli care s-au constituit ca grup, crezând că vor avea suport din partea statului pentru marfă conformă cerinţelor pieţei şi un loc asigurat la raftul marilor magazine.

"Ţinem în cârcă prea mulţi intermediari. În anul constituirii grupului, autorităţile au spus că se va umbla la legislaţie pentru a dispărea intermediarii, dar nu s-a întâmplat acest lucru", declară Emilia Mihai, unul dintre acţionarii Fabria Com din Prahova.

Toţi cei nouă asociaţi au pus la bătaie, în urmă cu trei ani, cinci hectare de solar pentru producţia de varză, vinete, roşii sau ardei, dar nu au găsit banii necesari unei investiţii într-un depozit, într-o hală de răcire sau echipamente de sortare pentru a începe să producă, să creeze stocuri şi să livreze către comercianţi. "Ne-a fost greu să luăm subvenţii europene pentru că niciunul nu eram proprietari de pământ. Practic nu aveam cu ce să girăm la bănci pentru a obţine cofinanţare. Suntem decapitalizaţi, iar ca noi sunt foarte mulţi. Mulţi vor abandona sectorul din lipsă de bani", spune Mihai.

Potrivit legii grupurilor de producători, 75% din produsele fermierilor trebuie comercializate în cadrul grupului, iar la venituri de 10.000 de euro în primul an de funcţionare, gruprurile, cel puţin cele care produc legume şi fructe, primesc 40.000 de lei pentru investiţii în dezvoltare.

Primul an de funcţionare a Fabria Com i-a adus companiei încasări de 10.000 de euro, dar ajutorul de la stat, primit ulterior, nu a contribuit la dezvoltarea grupului. "Cu banii de la stat am cumpărat ambalaje. Ne-am luat saci pentru tot grupul pentru că noi folosim cu miile şi aveam nevoie", explică Emilia Mihai, care a ţinut şi contabilitatea firmei din 2007 până în prezent.

Chiar dacă au crezut că relaţia cu comercianţii va merge "ca unsă" în urma asocierii, primele contacte cu hipermarketurile le-au dovedit contrariul fermierilor din Prahova. Reprezentanţii Fabria Com au mers la uşa mai multor hipermarketuri, dar de cele mai multe ori s-au lovit de condiţii impuse pe care nu le-au putut îndeplini.

"La un moment dat, un hipermarket ne-a spus că este interesat de ardeii noştri, dar că ne va plăti la 10-20 de zile. Asta nu ar fi fost mare lucru, dacă nu ne-ar fi trimis retururile sau nu ne-ar fi cerut fie taxa de raft, fie pe cea pentru deschidere de noi magazine", povesteşte reprezentanta Fabria Com. Ulterior "partenerii" au cerut alte criterii. Producătorul trebuia să schimbe microbuzele cu care transporta marfa în hipermarket pentru că "erau prea joase pentru rampele magazinului" şi eventual să le schimbe cu camioane frigorifice.

"Iniţial am crezut că erau criterii clare. Eu vând însă produsele în Piaţa de Gros şi de fiecare dată vine un intermediar, cu microbuze exact ca ale mele, adună castraveţii din piaţă şi îi duce la acelaşi hipermarket care m-a refuzat pe mine", opinează Mihai, care spune că de la poarta sa produsul pleacă cu 0,4 lei, iar în magazin ajunge cu 2 - 2,5 lei.

E nevoie de investiţii pentru a fi competitivi

Majorarea TVA de la 19% la 24% a ridicat preţurile produselor alimentare şi nealimentare din magazine din primele zile, dar efectul poate fi atenuat dacă în locul intermediarilor, producătorii ar fi cei care ar aduce produsele retailerilor. "Creşterea TVA va aduce într-o primă etapă venituri suplimentare bugetului de stat. Nu este însă o măsură care să stimuleze pe termen mediu şi lung relansarea economică. Este nevoie de atragerea de investiţii noi în domeniile în care putem fi competitivi. De exemplu în agricultură, pe suprafeţe compacte", este de părere Alexandru Vlad, director executiv al reţelei Selgros Cash & Carry România.

În condiţiile în care coşul mediu de cumpărături a scăzut în ultimul an, declinul fiind estimat la 20%-30%, producătorii spun că singura soluţie este creşterea rapidă a productivităţii muncii, iar aceasta se poate realiza prin intermediul grupurilor de producători în cazul sectorului agroalimentar. Marile reţele de magazine alimentare, care au resimţit în acest an efectele temperării consumului populaţiei, spun că retailul are nevoie de mai multe produse agricole româneşti. Aceeaşi idee a fost subliniată şi de producători. O problemă sesizată însă de cei din urmă este cea a oamenilor asociaţi, care încă mai cred că ideea de grup înseamnă revenirea la CAP.

"Din momentul în care am emis facturi, trebuia ţinută lunar contabilitatea, dar nimeni nu se gândea să fiu plătită. În plus, toate celelalte costuri cu bilanţul, vizele sau ştampilele, erau suportate de mine pentru că nimeni nu voia să contribuie. Oamnii nu consideră că din veniturile realizate măcar 1% trebuie vărsat în companie pentru un fond comun", este de părere Emilia Mihai.

9 milioane de euro Într-un abator

O mai bună organizare a avut-o grupul de producători EuroAvi din Călăraşi, care comercializează carne de pui şi care în 2006 a aplicat, prin intermediul programului SAPARD, pentru un proiect de abator, în valoare de 9 milioane de euro.

În prima parte a anului trecut a dat drumul abatorului, capacitatea de producţie fiind de 4.000 de pui pe oră. Dacă până să se asocieze fiecare partener al firmei EuroAvi creştea puii separat, iar apoi mergea la poarta unui abator pentru a-i vinde în viu, acum, puii sunt livraţi direct la abatorul propriu.

"La abatoarele la care mergeam ne dădeau cât voiau ei. Aveam contract pe 3,5 lei/ kg de pui viu şi mă trezeam că vor să-l cumpere cu 2,7 lei/kg. Acum fiecare dintre noi creştem puii şi apoi îi vindem abatorului. De aici merg la procesare, ambalare şi cu puţin marketing ajung pe o rază de 200 km, în oraşe ca Bucureşti, Galaţi, Constanţa sau Brăila, ca puii de Bărăgan", spune Puiu Elisei, preşedintele EuroAvi.

Produsele din Călăraşi au ajuns pe pieţe ca Bulgaria, Grecia, Italia sau Spania, iar în România se vând mai ales în magazinele de cartier, relaţia cu marile magazine nefiind nici acum foarte bună.

"Îţi cer marfă când vor ei. Dacă vor 20 de tone şi tu nu le poţi da, te delistează, dar ei pot mâine să cumpere din Polonia şi să-ţi ceară 2 tone în loc de 20 tone", afirmă Elisei.