Din hotelurile de cinci stele, sălile de fitness fac un pas către românii cu venituri medii
Un club "foarte mare", cu o capacitate de 5.000 de persoane şi o suprafaţă de 2.600 de metri pătraţi, care are nevoie de o investiţie de 3 milioane de euro şi pentru care se vor vinde abonamente lunare de 40-50 de euro. Este noua reţetă pe care Mikael Fredholm, vicepreşedinte al World Class International, o pregăteşte pentru cartierul bucureştean Titan, scrie revista BUSINESS Magazin.
După cinci ani de operare exclusiv în zone centrale şi în hoteluri de cinci stele, cu abonamente anuale situate între 1.200 şi 1.700 de euro pe an (între 100 şi 140 de euro pe lună), care vizau piaţa premium, World Class face pasul către clasa mediu-premium prin investiţia din Titan. Noul club va avea un alt nume, ce nu a fost încă stabilit, însă va face parte din seria de cluburi World Class. "Vom lansa un nou brand, iar clubul va purta numele brandului, urmat de by World Class", explică Mikael Fredholm, precizând că, la fel ca şi celelalte cluburi din reţea, va fi dotat cu piscină, studiouri de aerobic şi spinning, sală de fitness, zonă de relaxare şi, de asemenea, cu o terasă pe acoperişul clădirii, terasă ce va fi utilizată pentru organizarea de evenimente. Diferenţa faţă de cluburile premium va fi lipsa serviciilor spa (masaje sau tratamente faciale).
Mikael Fredholm ţine mult la explicaţia că această investiţie şi strategia de a merge către clasa medie nu sunt parte a unui plan anticriză, ci fac parte din strategia de dezvoltare a companiei pe termen lung. Planul este ca grupul să testeze conceptul, iar dacă acesta va prinde, vor fi deschise alte cluburi, inclusiv în afara Bucureştiului. În sprijinul argumentului că nu este un plan anticriză stă chiar momentul când a venit ideea acestui club: "Contractul pentru acest club l-am semnat în urmă cu doi ani, iar decizia am luat-o înainte de izbucnirea crizei. În prezent noi avem cluburi de fitness ce se adresează doar segmentului premium. Piaţa este însă foarte mare şi de aceea trebuie să acoperim şi segmentul persoanelor cu venituri medii."
Aduşi în România de Strabag
Faptul că România este o piaţă foarte mare a fost şi motivul
venirii companiei în România în 2004, într-un moment în care
serviciile de întreţinere locale erau la început. Grupul a decis să
vină în România la cererea Strabag, dezvoltatorul hotelului
Marriott. "Ei ne-au întrebat atunci dacă nu dorim să deschidem o
sală de fitness în incinta hotelului. La momentul respectiv noi nu
vizam piaţa din România", explică Mikael Fredholm, precizând că la
acel moment compania era deja prezentă pe alte pieţe din regiune,
precum Polonia şi Cehia. Acela a fost şi momentul când Mikael
Fredholm s-a alăturat companiei, după ce anterior lucrase timp de
patru ani pentru o firmă de investiţii, pentru care
trebuia să călătorească 250 de zile pe an, în special în SUA, China
şi Orientul Mijlociu: "Mă săturasem să călătoresc, să fiu tot
timpul în avioane şi aeroporturi. M-am întâlnit cu proprietarul
World Class care mi-a oferit un job în cadrul companiei şi mi-a
propus să vin în România. Când am venit nu exista decât un club,
cel din cadrul Marriott, iar cel din cadrul hotelului Radisson SAS
era în construcţie. Hotelul era atunci la rândul său doar un
schelet". Fredholm a venit în România, a semnat contractul cu
Marriott şi a început să vândă contracte companiilor, făcând
vânzări pentru prima dată în viaţa lui. Asta deşi nici condiţiile
de lucru nu au fost de la început cele mai fericite: "După ce am
mers la Marriott să semnăm contractul, am mers la Hotel Bucureşti -
actualul Radisson -, unde era amenajat un birou pentru mine. Nu
exista însă curent electric şi nici căldură. Era ianuarie, afară
erau minus 25 de grade, iar eu stăteam cu geaca de schi şi cu fesul
pe cap într-un birou gol şi trebuia să încep să vând servicii de
fitness. Până atunci nu mai vândusem nimic niciodată".
Fredholm a început să vândă în paralel cu o piaţă în curs de dezvoltare. La începutul anilor 2000, în România nu exista practic o piaţă de săli de fitness, fiind doar săli mici la parterul blocurilor. Acum World Class are drept concurenţi mai multe cluburi care oferă servicii de fitness adresate clientelei medii şi premium: "Dacă facem comparaţie între acum zece ani şi prezent, diferenţele sunt uriaşe şi deşi suntem singurul lanţ de săli de fitness, pe piaţa de profil au apărut şi cluburi individuale, precum Le Club sau Pescariu Sports & Spa, însă acestea sunt mai mult country clubs - cluburi private, care pot avea membri exclusivişti -, în timp ce noi ne-am axat pe servicii de fitness şi recreere. Vorbim mai mult de o concurenţă indirectă".
Vicepreşedintele World Class spune că, la nivel naţional, cele şapte cluburi ale companiei îi aduc o cotă de piaţă de 20%, însă aici sunt incluse toate sălile de fitness, fie că este vorba de săli de apartament sau de săli de la parterul blocurilor. La nivel de cluburi de fitness pentru segmentul premium, cota de piaţă a World Class este de circa 90%, potrivit lui Fredholm. Creşterea s-a bazat mult şi pe contractele cu companiile, pentru care World Class a creat Corporate Wellness Program, prin intermediul căruia companiile de pe piaţa locală plătesc parţial sau total abonamentele angajaţilor. În prezent, circa 100 de companii fac parte din acest program, iar printre acestea se numără Vodafone, Orange, Rompetrol şi CitiBank.
Segmentul de clienţi pe care îl vizează cluburile i-a ferit într-un fel şi de efectele crizei, oficialul companiei vorbind de afaceri în creştere în 2009 - care au ajuns la 5,1 milioane de euro -, dar şi de un început bun în 2010. În primul trimestru al acestui an, veniturile au crescut cu 35% comparativ cu perioada similară a anului trecut, până la 1,56 milioane de euro. Directorul World Class spune că evoluţia a fost diferită de la un club la altul, dar toate cluburile, cu excepţia celui din Timişoara, au obţinut rezultate pozitive pe perioada crizei: "Dacă vom continua în aceeaşi linie, vom avea un an foarte bun".
Afacerile au crescut însă şi pentru că s-a urmărit îndeaproape evoluţia pieţei, explică Fredholm: "În România am simţit criza, în special prin faptul că oamenii au devenit mai sensibili la preţ. Am fost nevoiţi să reducem preţurile cu 15%, însă numărul de clienţi a crescut mult, şi în consecinţă veniturile au crescut. În Ungaria, Cehia, Polonia şi chiar Suedia criza a lovit mai puternic, deoarece preţurile au fost reduse, iar baza de clienţi a rămas aceeaşi, în concluzie cifra de afaceri a scăzut". Preţurile din România sunt încă mai mari decât cele din Suedia, care este cea mai matură piaţă de profil, motiv pentru care competiţia este acerbă, iar preţurile mai mici. În România preţurile sunt, de asemenea, cu 20% mai mari decât în Ungaria, cea mai mare piaţă de la nivel regional după gradul de penetrare al serviciilor de întreţinere corporală.
Oficialii Pescariu Sports & Spa, club deţinut de tenismanul Dinu Pescariu, care se adresează segmentului premium, vorbesc tot de o evoluţie bună în 2009, dar şi în prima parte a lui 2010 - când veniturile au crescut cu 10%. Reprezentanţii companiei, care nu vizează extinderea către segmentul mediu, spun că nu au adoptat măsuri anticriză, ci chiar au planuri de extindere: "Urmează să finalizăm două săli de squash şi un aqua park în aer liber în incinta clubului, în care am investit un milion de euro". Există însă şi jucători care au resimţit mai puternic criza, printre aceştia numărându-se şi IDM Club Wellness Fitness, care se adresează segmentului mediu, potrivit lui Octavian Thor Pleter, general manager al IDM Kennedy Group: "În 2009, afacerile noastre au evoluat defavorabil, atât din cauza unei atitudini mai rezervate a consumatorilor privind serviciile de petrecere a timpului liber, cât şi din cauza necazurilor cu circulaţia în zona Splaiul Independenţei - Podul Grozăveşti". Cu toate acestea, compania mai are planuri de investiţii, chiar dacă nu mari, şi va investi 200.000 de euro într-o terasă bar-restaurant în curtea clubului IDM.
Criza a afectat şi compania-mamă a World Class, prezentă în 10 ţări din Europa, a cărei istorie a început să se scrie în Suedia acum 25 de ani. Ulf Bengson, fost participant la campionatele mondiale de bodybuilding alături de Arnold Schwarzenegger, şi-a deschis la vârsta de 30 de ani o sală de fitness în Stockholm, de la care a pornit dezvoltarea World Class, care numără în prezent 43 de cluburi şi 70.000 de membri.
În prezent, World Class deţine în România şapte cluburi, dintre care patru în Bucureşti şi câte unul în Constanţa, Timişoara şi Cluj, 85 de angajaţi şi o bază de 14.000 de clienţi. Ultimul club a fost deschis în urmă cu circa trei săptămâni în Plaza Mall, iar pentru viitorul apropiat compania urmează să mai deschidă alte şase cluburi. Mikael Fredholm spune că în prezent compania lucrează la două cluburi - unu în Floreasca, în care vor investi circa 4,5 milioane de euro şi cel din Auchan Titan. După lansarea acestora, în iulie-august World Class va mai deschide un club în incinta hotelului Rex din Mamaia. Pentru Capitală, compania poartă negocieri pentru deschiderea altor trei săli. "Una dintre acestea se va inaugura cu siguranţă anul acesta, o a doua la sfârşitul anului sau la începutul anului 2011, iar cea de-a treia peste un an", explică pe scurt Fredholm planul de extindere a reţelei.
Puţini români sunt membri activi ai unui club de fitness
Planul este destul de agresiv dacă ne uităm la restul pieţei, unde nu prea s-a auzit de inaugurări în ultima vreme. Oficialul World Class explică însă investiţiile prin faptul că pe piaţă mai este destul loc de dezvoltare: în România rata de penetrare - adică populaţia care are statut de membru într-o sală de fitness - este de 0,1%, mult inferioară celei din Suedia, unde este de 18%. "Piaţa este imatură şi mult, mult mai mică decât cea din Suedia, Spania, Germania sau Statele Unite", spune Fredholm; acesta este unul dintre motivele pentru care grupul a decis deschiderea clubului din incinta Auchan Titan. Din studiile World Class, Fredholm spune că există o diferenţă foarte mare între românii bogaţi şi cei cu venituri sub medie: "Segmentele sunt complet diferite. Foarte puţini şi-ar permite un abonament de 2.000 de euro pe an. Circa 20% ar putea să plătească 1.000 de euro şi apoi sunt cei 40% care şi-ar permite 40 de euro pe lună". Astfel, strategia este un abonament mai mic pentru a atrage un număr cât mai mare de oameni.
Oricum, piaţa românească este destul de diferită, povesteşte Fredholm, care a ajuns la concluzia că românii văd mersul la sală ca pe o activitate de socializare. Astfel, dacă în Suedia o persoană petrece în medie circa 27 de minute la un club de wellness, în România media este de circa două ore.
Aşadar, dacă în străinătate oamenii merg la sală pentru a se menţine în formă şi se duc fie după program, fie înainte, fie în pauza de masă, în România mersul la sală este o formă de petrecere a timpului liber.