un poem cu poeţi americani de altădată şi cu mine - cel care ştiam despre ei
Autor:
Nicolae Prelipceanu
20.05.2010
altădată puteam să mă bizui pe noaptea sfântului
bartolomeu
dar astăzi ea s-a stins in lumina crudă a reflectoarelor din
vecini
eu cui mai rămân cu amintirile mele despre gregory corso şi
allen ginsberg şi john ferlinghetti
ia acolo nişte poeţi americani
pe cale de a se stinge şi numele lor
altădată loveam in peretele invizibil şi il făceam in felul
ăsta
să fie văzut şi de alţii
acum el rămâne tot neclintit oricât mi-aş rupe eu pumnii
uscaţi
in el
nu mai pot să spun despre noaptea sfântului bartolomeu
cât va mai ţine ea
pentru că e aproape clar că e o formă de viaţă aici pe
pământ
mai tare decât patrupedele decât insectele decât animalele
marine
decât zburătoarele şi submarinele nucleare
ce bucurie să stai şi să tai şi să dai in semenul tău
semen de ce
te intrebi
cărui fapt să i se datoreze asta de unde
până unde semen acest ins dezgustător care-mi seamănă
ca două picături de sudoare pe o frunte fără gânduri
in timp de pace şi-n timp de război
mâini osoase izbind fără zgomot şi fără durere de partea
cealaltă
noaptea care se stinge in luminile crude ale unei dimineţi de
moarte
ale unei dimineţi stinse din naştere
lumea singurei forme de viaţă noaptea sfântului bartolomeu pe
acest pământ binecuvântat
in această zi din urmă când numele poeţilor imi mai revin o
dată in minte ca un trecut sistematic faţă in faţă cu prezentul
ceţos
plin de scame de nori din care nu plouă şi nu se aude nimic