CARTEA STRĂINĂ/ Pentru ca nu cumva să uităm să citim

Autor: Rodica Grigore 12.05.2010

"Pe de o parte, poezia e inutilă: ea nu poate şi nu va putea niciodată să schimbe lumea din punct de vedere material. Pe de altă parte, este o coordonată esenţială a existenţei umane; a apărut odată cu omenirea. Poezia e ceea ce face ca fiinţele umane să devină cu adevărat oameni. E o punte intre suflete." (Bei Dao)

Marele Zid, răbdarea proverbială, urşii panda şi Revoluţia Culturală - iată cam ceea ce se se aminteşte, de regulă, atunci când vine vorba despre China. Dincolo, insă, de acestea aspecte se află mult mai mult, nu in ultimul rând o extraordinară poezie, cu o istorie veche, coborând până in secolele X-IX ale erei anterioare, dacă e să ne gândim doar la textele din Cartea Cântecelor. Dar şi cu o istorie recentă, cel puţin la fel de interesantă; şi poate chiar mai dramatică.
In acest context, poemele* lui Bei Dao (n. 1949) sunt de natură să ne ajute să inţelegem măcar o parte din structura liricii chineze şi a modului ei de funcţionare. Considerat adesea drept unul dintre reprezentanţii de seamă ai generaţiei sale, afirmată la sfârşitul anilor '70, in contextul deschiderii culturale determinate de ascensiunea la putere a lui Deng Xiaoping, privit ca un candidat extrem de serios pentru Premiul Nobel, beneficiind şi de numeroase volume publicate in Statele Unite ale Americii (unde trăieşte actualmente), intre care amintim: Somnambul de august (1990), Forme ale distanţei (1994), Peisaj deasupra lui zero (1996), Casa albastră (2000), La marginea cerului (2001), Bei Dao insistă insă, intotdeauna, in luările sale de poziţie, să nu fie receptat ca un scriitor disident, aflat in dezacord cu o anumită ideologie doar pentru a putea adera mai uşor la alta, ci doar ca poet. Iar dacă e mult sau e puţin, versurile lui pot vorbi chiar ele cititorului interesat. Mai cu seamă cele din volumul său bilingv, la a cărui traducere a contribuit autorul insuşi, volum intitulat At the Sky's Edge (2001), o amplă selecţie din creaţiile sale anterioare.
"Traductibilitatea" poeziei lui Bei Dao işi are originea - oricât de paradoxal poate să pară acest lucru - tocmai in China de la sfârşitul anilor '60, când in cercurile literare incepe să se vorbească despre aşa numitul "limbaj al traducerii", un soi de nouă limbă literară, apărută ca un protest faţă de clişeele lingvistice şi de conformismul perioadei maoiste. In fond, nimic altceva decât actualizarea unei dezbateri mai vechi, ale cărei incepututri sunt de găsit in Mişcarea din Mai 1919, când se discută problema limbii vorbite in China şi a faptului că, până la incepputul secolului XX, in această ţară, literatura a continuat să utilizeze structuri lingvistice arhaice.
Pornind de la aceste amănunte, un număr de intelectuali chinezi de marcă (Gu Cheng, Xie Yucheng, Wu Lijun, Li Gang, Gao Falin) vor intemeia ceea ce va primi numele de "poezie obscură" (Menglong shi). Intre aceştia şi Bei Dao, considerat nu o dată drept şeful de şcoală al acestei grupări literare, el fiind cel care, in 1978, impreună cu Mang Ke, a pus bazele revistei Jintian (Azi), vârful de lance al tinerilor intelectuali chinezi ai vremii.
Poezia obscură, numită, alteori, şi "poezie aluzivă", acuzată, in China, de individualism exacerbat, accentuează ideea necesităţii conciziei extreme in lirică, drept răspuns la lungile texte oficiale şi, de asemenea, pune bazele unei adevărate poetici a ambiguităţii in spaţiul cultural chinez. Astfel, unele din poemele lui Bei Dao, mai ales cele din ciclul Insemnări din oraşul soarelui vor avea doar câteva versuri sau vor fi compuse numai dintr-un cuvânt (Viaţă: "O reţea") exprimând, in felul acesta, dezamăgirea unei intregi generaţii.
Poetul se impune rapid, reuşind să depăşească graniţele Chinei mai cu seamă prin celebrul său poem Răspuns,remarcat de Allen Ginsberg: "Nu cred că cerul e albastru;/ nu cred in ecourile indepărtate ale tunetului;/ nu cred că visele sunt neadevărate;/ nu cred că moartea nu va fi răzbunată." Dar dincolo de orice consideraţii critice, imaginea de ansamblu pe care poezia lui Bei Dao o oferă este de o profunzime, concizie şi maturitate artistică greu de atins. O imagine ce reuşeşte să depăşească tradiţia poetică chineză, dar şi pe aceea exclusiv occidentală şi să creeze, astfel, o nouă estetică, inconfundabilă in contextul orientărilor lirice contemporane. Nu imaginea unui zid ci, dimpotrivă, aşa cum poetul a afirmat in repetate rânduri, aceea a unui pod. A unei punţi "pe marginea cerului", după cum autorul insuşi scrie intr-un celebru vers, şi intre suflete. Pentru ca nu cumva să uităm să citim.

*) Bei Dao, At the Sky's Edge. Poems. Bilingual edition of "Forms of Distance" and "Landscape Over Zero". Translated by Bei Dao and David Hinton, New Directions Publishing Corporation, 2001