Cum a ajuns un ofiter care a lucrat 10 ani in Ministerul Apararii sa recruteze executivi de top

Cum a reusit un bugetar care a lucrat zece ani pentru stat sa treaca de la dosare de pensionare, calcularea sporurilor sau elaborarea fiselor de post pentru bugetari la negocierea de bonsuri pentru executivii de top si la plasarea managerilor romani cu potential de lideri in multinationale?
Sorin Roibu, managing director in cadrul firmei de executive search Arthur Hunt, a renuntat in 2006 la pozitia de ofiter din cadrul Ministerului Apararii, dupa o experienta de lucru de zece ani, pentru a porni o afacere in domeniul recrutarii de executivi de top in mediul privat. De profesie ofiter specializat in rachete antiaeriene, Roibu este absolvent de liceu militar si al Academiei Fortelor Aeriene "Henri Coanda" din Brasov. Inca de la debutul carierei sale a decis sa se reprofileze, pentru ca bugetul de trainig pentru ofiterii cu aceasta specializare era destul de "auster" in acea perioada, iar programele de antrenament se faceau mai mult pe calculator.
"In acea perioada a inceput marea restructurare a armatei romane, care insemna o doza de efort mai mare in compartimentul de resurse umane, unde nu existau prea multi oameni. Am prins conjunctura favorabila si am lucrat ca functionar in compartimentul de personal. Am ajuns intr-o unitate in care nu se mai vazuse un ofiter tanar de mai bine de zece ani si care vorbea o limba straina, pe langa faptul ca stia sa lucreze cu calculatorul", isi aminteste Roibu. Initial, el a lucrat mai mult pe partea administrativa, unde se ocupa de dosarele de pensionare si de incheierea de contracte de munca, insa cu timpul a ajuns sa aiba o expunere mai mare spre relatiile din afara unitatii si spre esaloanele superioare ale armatei.

Se ocupa de trainingul a 10.000 de militari
"Fiind implicat in tot felul de proiecte, am ajuns in atentia unor persoane care mi-au sesizat probabil potentialul si m-au promovat. Munca mea de resurse umane a inceput deja sa fie mai specializata. Principala activitate care a fost motorul propulsarii mele a fost cea de implementare a programelor internationale de training pentru militarii romani in perioada in care lucram la Iasi", mai spune Roibu. In acea perioada, el era responsabil de formarea a 10.000 de militari din zona Moldovei, dar si din Harghita, Covasna sau Dobrogea, care erau evaluati in vederea participarii la diverse programe de training destinate militarilor de elita. In acea perioada, Romania nu era inca membra NATO, dar existau destul de multe programe de training in armata, iar cei din departamentele de resurse umane care se ocupau de instruirea militarilor trimiteau necesarul de training din punct de vedere uman, fara sa aiba acces la bugetele de training.
"Cursul la care am participat eu, de exemplu, costa 10.000 de dolari. S-au investit bani suficienti in pregatire, pentru ca programele nu erau sustinute in totalitate de armata Romaniei, ci si de
NATO", mai spune el. In 2003, Roibu a urmat un curs de cariera avansat in domeniul resurselor umane care s-a derulat in SUA.

"A fost o munca diferita de ceea ce numeste romanul ofiter"
"In momentul in care am inceput sa ma implic in astfel de programe, si calitatea si oamenii cu care intram in contact erau altele. In cadrul cursului la care am participat am invatat cot la cot cu ofiterii din armata americana cam tot ce inseamna proceduri de resurse umane in armata lor, pentru ca ei tot timpul sunt in razboi", mai spune Roibu.
Atunci cand s-a intors in tara, un fost sef din minister i-a propus sa mearga sa-si continue munca pe care o facea la Iasi, insa pentru toata armata Romaniei, la Bucuresti. "Am fost intr-o perioada de proba in Statul Major General, dar intre timp s-a intors seful structurii unde lucram. In 2003, la un an inainte sa intram in NATO, armata a constituit o alta structura de pionierat", mai spune el. Pentru ca intrarea in NATO se apropia, iar armata Romaniei nu avea regulamente sau procese compatibile, care sa faciliteze integrarea, s-a creat un nucelu de ofiteri care au mai fost prin misiuni sau care au mai fost prin strainatate, pentru a lucra la crearea unui cadru legislativ si pentru negocierea posturilor Romaniei in
NATO.
"Dupa negocieri, trebuia sa cream o baza de date cu oamenii din armata Romaniei care ar putea sa ne reprezinte in NATO,
sa-i evaluam, sa-i administram, si sa ii trimitem pe salarii cat mai bune. A fost o munca frumoasa si diferita de ceea ce numeste romanul ofiter", mai spune el.
Decizia de a se reorienta profesional a venit ca urmare a inducerii unei stari de "normalitate" in armata Romaniei, care s-ar putea traduce si prin existenta unor angajati care au fost numiti in functii de conducere pe criterii care nu tineau cont de pregatirea profesionala sau de performanta.
"M-am gandit destul de serios care ar fi viitorul meu in armata, ce as putea sa invat eu mai mult, pentru ca invatasem destule pana atunci. Mi-am facut un CV si l-am postat pe internet, dar timp de vreo sase luni nu s-a intamplat nimic", mai spune el. Dorinta de schimbare nu era foarte puternica, pentru ca, dupa zece ani de serviciu in armata si opt ani de liceu si academie militara, i-ar fi trebuit "curaj" pentru o reorientare profesionala.
Abia in luna iunie a anului 2006 a fost contactat de cei de la Arthur Hunt prin intermediul unei agentii de recrutare si a fost ales dupa ce fondatorul companiei a avut interviuri cu alti 26 de candidati. Compania, care cu afaceri de 250.000 de euro in 2008, a inregistrat o scadere de 35% pe zona de recrutare anul trecut, atat din cauza lipsei de proiecte, cat si din cauza presiunii pe costuri.