TRADUCERI/ Leul - captiv in marea personajelor sale

Amos Oz este probabil cel mai cunoscut scriitor israelian, oricum unul multipremiat si tradus cam pe toate meridianele, inclusiv la noi. Unii l-au numit deja "leul literaturii israeliene". Ultima dintre productiile sale (publicata in 2007), a aparut in romaneste in toamna anului trecut, la Editura Humanitas fiction, in de acum foarte cunoscuta colectie "Raftul Denisei". In foarte multe dintre cartile lui Amos Oz, daca nu chiar in toate, razbate realitatea inconjuratoare si nu o data el isi pune intrebari esentiale despre ce face el insusi.

La fel se intampla in cartea de fata*). Intrebarile cele mai comune pe care si le pune eroul - un scriitor, numit pur si simplu "Scriitorul", invitat la un eveniment organizat cu prilejul aparitiei celui mai nou roman al sau si care, plictisit de laudele aduse de gazda, un birocrat director de casa de cultura, isi da frau imaginatiei si-i transforma pe toti cei aflati in sala in personajele unui nou roman - sunt cele cu care se confrunta orice creator: Ce rol au povestirile tale? Cui folosesc? Cine are nevoie de fanteziile tale? De ce scrii? De ce scrii asa? Ce ofera scrierile tale, daca intr-adevar ofera ceva, societatii, tarii, si cu ce contribuie la edificarea unui sistem de valori incontestabile? Pe cine doresti sa influentezi? Sau poate scrii numai pentru glorie? Sau pentru bani? "Chipul scriitorului nostru tradeaza singuratate, spiritualitate si tristete - puncteaza Oz la un moment dat -, iar el va rosti minciuna dupa minciuna. La intrebarile publicului, de ce scrii si asa mai departe, da raspunsuri deja indelung folosite: unele dintre ele inteligente, altele amuzante, iar altele evazive." Oamenii intalniti la tot pasul, o chelnerita, un poet, actrita care citeste din cartea sa s.a.m.d., si din care scriitorul creaza personaje sunt mai singuratice decat el si nu-i ofera scapare; par a trai doar pentru a-i fi scriitorului sursa de inspiratie, dar treptat scriitorul ajunge sa se intrebe daca toate intamplarile prin care trec aceste personaje si pe care el crede ca le inventeaza, si la fel si toate replicile lor nu sunt, de fapt, reale, iar el, scriitorul, doar le inregistreaza, pe masura ce inainteaza in spatiu si in timp. O actiune/scriere riscanta, mai ales daca nu e inteleasa de cititor in subtilitatea ei. Pentru ca urmatoarea intrebare ar fi: la ce bun sa scrii despre lucruri care exista? Cumva tema romanului oscileaza in jurul intelegerii celuilalt? Unul dintre criticii lui Amos Oz scria ca, in aceasta carte, scriitorul pare pierdut in marea personajelor sale.

Amos Oz e nu numai un scriitor cult, ci si ironic. Titlul romanului este de fapt - si o spune de cateva ori pe parcursul cartii -, titlul unei colectii de versuri a unui cunoscut poet de pe vremuri, acum uitat, un poet care scria cu un anume amuzament versuri despre problemele cotidiene. Scriitorul personaj se intreaba ce se va fi intamplat cu poetul uitat si afla dintr-un ziar ca a murit. Nicio problema, lumea continua sa se miste si soarele continua sa rasara si fara el. Nu se intampla, la urma urmelor, fara oricare dintre cei care isi dedica viata scrisului?