REPORTAJUL SAPTAMANII/ Sistemul medical romanesc – un bolnav incurabil?

De douazeci de ani sufera de o boala grava si nimeni nu i-a gasit tratamentul. Dimpotriva, starea i se agraveaza an de an. Vorbim despre sistemul medical din Romania, unul dintre cele mai mari mistere postrevolutionare: de ce, in ciuda fondurilor alocate, serviciile sunt din ce in ce mai proaste, doctori tineri si buni pleaca din tara, iar pacientii sunt tot mai disperati? De ce mii de romani ajung sa-si caute salvarea peste hotare, preferind sa vinda si sa se imprumute, decat sa beneficieze de un sistem teoretic gratuit?

Rataciti printre hartii, inca neobisnuiti cu sistemele medicale ale altor tari, dar dispusi sa-l invete, cu genti pline de documente medicale si bagaje pregatite pentru internare, romanii pleaca sa se trateze in spitalele din strainatate. In tara, unii au primit verdictul final - incurabil - pe altii, sistemul romanesc i-a dezamagit crunt.

Sistemul medical austriac este considerat cel mai bun din Europa. Un sondaj facut recent printre localnici arata ca 86 la suta dintre ei sunt foarte multumiti de cum sunt tratati de medici. Vizitam unul din cele mai mari spitale din lume - AKH, din Viena. Numarul romanilor care se interneaza in aceasta clinica universitara a ajuns la 10 pe zi, la care se adauga cei veniti in sistem ambulatoriu. De ce cauta semenii nostri alinare in spitalele statelor din Uniunea Europeana? La inceput au fost doar citiva. De-a lungul anilor insa, numarul lor a crescut spectaculos. Astazi sunt cu miile si se inmultesc continuu. E vorba despre bolnavii Romaniei care, disperati ca nu mai gasesc sprijin din partea unui sistem medical pe care nimeni nu a reusit sa-l reformeze, se imprumta, vind ce au, fac credite si iau drumul Occidentului pentru a se trata. Gasesc acolo nu numai profesionalism si tratamente revolutionare, dar si o atitudine pe care in Romania am inceput s-o vedem tot mai rar.

AKH a devenit obiectiv principal printre romanii suferinzi care vor un alt fel de tratament. Explicabil, aici nu exista lipsa de materiale, medicamente sau tratamente revolutionare, ba chiar si medici care contribuie la dezvoltarea acestora. O suprafata de 240 de mii de metri patrati, dintre care 10 mii doar laboratoare de cercetare, 1.400 de medici, de doua ori mai multe asistente, 9.000 de angajati, 2.200 de paturi, 51 de sali de operatie, investitii recente de peste 80 de milioane de euro. Asa arata in cifre spitalul universitar din Viena, al treilea ca marime din lume si unul dintre cele mai renumite pe plan mondial. Din datele institutiei rezulta ca peste 1 milion de oameni, austrieci sau straini, ii calca anual pragul.

Romanii vin la AKH cu asteptari mari si, deseori, cu mult efort. In tara, unii au primit verdictul final - incurabil - pe altii, sistemul romanesc i-a dezamagit crunt. Elena Lupu le-a patit pe amindoua. Desi doctor, a facut tot ce a fost omeneste posibil ca sa obtina aprobarile la formularul E 112 si sa vina la Viena, pentru a-i fi extirpata o tumora cerebrala, despre care medicii din tara nu au stiut ce sa-i spuna. Pe chirurg l-a contactat singura si a asteptat 3 luni sa fie programata pentru operatie. La Viena si-a angajat un translator, de teama ca nu se va intelege cu medicii. In ziua internarii are insa o surpriza care o demoralizeaza: trebuie sa depuna in avans 25 de mii de euro, pe care nu ii are la ea. Un obstacol de care nu avea nevoie cu doua zile inainte de operatie, dar se zbate sa-l depaseasca pentru ca AKH poate insemna salvarea.

Ca si ea, mii de romani aleg acest spital ca sa se trateze. Administratorii de la AKH spun ca numarul lor a crescut constant in ultimii 3 ani, ajungindu-se pina la 10 pacienti noi internati pe zi, pe linga cei care vin in sistem ambulatoriu sau la tratamente post operatorii. Unii vin cu formularul E 112, altii cu dosar aprobat de Ministerul Sanatatii. Foarte multi sint insa cei care ajung la AKH din propie initiativa, cautandu-si un doctor pe internet sau pe pagina spitalului si contactandu-l telefonic sau prin mail. Toate intrebarile primesc raspuns si, pana acum, nici un roman nu a fost refuzat de spitalul vienez, daca a avut banii necesari.

"Cererea de admitere in spital trebuie facuta in scris - spune Elisabeth Pal, directoarea Serviciului primire pacienti - si daca ni se trimit analizele, traduse in engleza sau in germana e cu atit mai bine. Pe baza lor putem face o evaluare de costuri. Insa exista normele valabile in tarile Uniunii Europene, costul este de 897 de euro pe zi."

897 de euro pe zi inseamna doar spitalizarea, la care se adauga costul analizelor, al operatiei si al tratamentului ulterior. Pretul e valabil pentru strainii ale caror asigurari - inclusiv cele private - nu sunt recunoscute in Austria, cum e cazul romanilor. Costul unei operatii poate ajunge la cateva zeci de mii de euro, bani pe care nu multi si-i pot permite, dar de care sunt dispusi sa faca rost.

Cristina Dinu sta de un an si jumatate la Viena, pentru a-si trata cancerul limfatic pe care medicii din Romania nu i l-au diagnosticat vreme de sase luni. In final, a aflat la AKH de ce boala sufera, dupa un set de analize si consultatii riguroase. "Am venit cu finantare proprie pana la punctul unde am avut nevoie de un prim transplant de celule stem, imprumuturi, credite, vandut etc., dupa care campanie umanitara. Statul nu a contribuit nicicum, desi am incercat cu formulare, ca au zis ca se fac la aceleasi standarde si la noi, dar nu se fac la aceleasi standarde. (...) Mi-au implantat un cateter, in Romania costa 4.000 de euro si nu ti-l pun decat daca ai banii si e tot timpul foarte complicat, nu stiu de ce, eu nu am avut complicatii si il am din august 2008, sta 10 ani. Cred ca totul a costat in jur de 10.000 de euro, operatie, medici, spital, prima tura de chemo." Nu ii pare rau nici o secunda de efortul financiar. Spune ca a gasit aici lucruri care au uimit-o si care au convins-o ca a facut o alegere buna. "Am fost socata de cum arata, curatenie, nu miroase urat, nu te temi ca iei alte boli, sunt profesionisti, oameni care au atitudinea aia ca eu sunt doctor, fac si ei greseli, dar fac greseli umane si suporta sa le atragi atentia, dar nu greseli majore, si am gasit oameni in care am incredere. (...) Am o lista de intrebari, mi-au zis scrie si discutam ce vrei, ei raspund, imi fac schite, imi deseneaza corpul uman, imi arata unde sunt probleme, cum evolueaza situatia. Nu tipa la mine, nu mi-au spus tu, e apropiat, cald, e profesionist, dar discuta si cu intarirea psihicului. Orice om poate sa-ti spuna cuvinte bune cand ai cancer. (...) La transplant cand mi-au spus ca nu e bine, m-au vazut ca m-am intristat si mi-au trimis clovni, sa-mi cante, sa-mi facaglume, i-au adus si au cintat, au dansat, am crezut ca isi bat joc de mine dar nu, chiar functioneaza." Sistemul medical austriac i-a dat insa si un sentiment de amaraciune: ca Romania mai are mult pana sa ajunga sa-si trateze bolnavii asa cum sunt tratati in marile spitale din strainatate. Acum e in asteptarea celui de-al doilea transplant de celule stem si, desi nu se simte bine, speranta i-a ramas intacta, pentru ca toata experienta traita in spitalul austriac ii inspira incredere.

Departamentul oncologic din Viena e condus de Profesorul Christoph Zielinski, un doctor cu un CV impresionant si cunoscut multor paciente din Romania, bolnave de cancer. Are o colaborare mai veche cu Institutul oncologic Fundeni si atat de multe vizite din tara, incat a inceput sa le vorbeasca pacientilor pe limba lor. Departamentul sau e contactat anual de 85.000 de oameni, dintre care 17.000 vin sa se trateze. Dintre acestia, 6-7 la suta sunt straini. E loc pentru toti: AKH e finantat si de stat si de asigurari si de pacientii privati, asa ca spitalul nu duce lipsa de nimic: incepand cu personalul platit rezonabil - 2.000- 2.500 euro un doctor incepator, 4-5.000 de euro un profesor, si terminand cu medicamente si aparatura medicala.

O multime de bani intra aici, in sistemul de sanatate. Numai in Viena, 30 la suta din buget este alocat sanatatii. Dar, pe de alta parte, avem si o puternica reputatie internationala, in multe domenii. Oncologia e unul dintre ele. Numai acest departament, el singur, contribuie cu 1 la suta din descoperirile in domeniul cancerului, pe plan mondial, ceea ce e mult.

Sistemul medical austriac este considerat cel mai bun din Europa. Un sondaj facut recent printre localnici arata ca 86 la suta dintre ei sunt foarte multumiti de ceea ce li se ofera in spitale si asta pentru ca fiecare austriac are acces la acelasi tip de tratament, indiferent daca e asigurat obligatoriu sau privat. Diferenta o fac confortul salonului si dreptul de a-si alege medicul. Strainii beneficiaza de exact aceleasi posibilitati ca si austriecii. Asa se face ca romanii care isi permit, prefera sa vina la Viena pentru o a doua opinie, decat sa caute un alt spital in tara.

Fluxul de romani care cauta la Viena vindecare, dar si o atitudine diferita a personalului medical incepe sa devina o sursa buna de venit nu numai pentru sistemele sanitare din alte tari, dar si pentru cei care au descoperit trendul. In Romania, Austria si Ungaria au inceput sa apara intermediarii. Persoane sau firme care faciliteaza accesul romanilor la serviciile medicale de afara. Iar romanii ii cauta tot mai mult. Chiar daca internarea intr-un spital din Vest ii obliga uneori sa se indatoreze pe viata.

Lipsa de comunicare si incercarea de a i se impune o operatie de care nu o informase nimeni au fost exact motivele care au impins-o pe Daniela Pitulice sa plece din tara pentru a-si opera o tumora aparuta pe esofag. Spitalul bucurestean in care si-a cautat initial salvarea a speriat-o cumplit. "Am ajuns la un spital vestit, un profesor a vazut cv-ul, m-a internat, in jurul pranzului desi eram internata stateam pe hol, pe scaun, o asistenta mi-a cerut 1,5 milioane pentru singe, ca a doua zi urma sa ma operez. Nimeni nu mi-a zis ca ma opereaza, am pus intrebari, mi s-a spus ca proful nu are timp sa discute, dar poate un medic va veni, a venit unul care a zis ca va scoate esofagul, i-am zis ca e dificil si ca mor, poate, mi-a raspuns impasibil, ca orice operatie are un risc, noi vom incerca, mi-a zis ca se grabeste si aplecat. Alt doctor a recunoscut ca nu mai operasera o tumora asa de mare si am refuzat sa fiu un experiment pentru medicina din Romania si am plecat din spital considerand ca e o alta varianta mai buna daca nu vrei sa mori la 40 de ani." Daniela Pitulice a inceput deci sa trimita mailuri la diferite spitale mari din Europa si in final i-a ales pe cei de la Viena, care i s-au parut mai rigurosi si mai calzi. "Mi-a creat o stare de siguranta spitalul, nu se auzea nimic, era o liniste de mormant, nu ne-au dat afara, ca in Romania, unde e atata agresivitate... A doua zi am vazut cum se ocupau de mine, isi cereau scuze pentru orice inconvenient, te intreaba pe indelete, nu se grabesc, m-au intrebat din copilarie pana azi sa vada ce probleme de sanatate am, mi-au facut o groaza de analize." Daniela Pitulice spune ca doctorii vienezi au fost atat de impresionati de spaima ei de a mai astepta cateva luni operatia, incat au decis sa intervina imediat.

Cand s-a intors acasa, Daniela Pitulice a avut de infruntat insa din nou sistemul de care fugise. "Am primit certificat pentru boala obisnuita, 70 la suta platit, mi-au zis ca eram ambulatoriu, ca puteam sa vin zilnic cu avionul de la Viena."

Sistemul medical romanesc pare sa se faca insa vinovat nu numai de obtuzitate, ci si de neglijenta: medicii din Viena au constatat ca romanii care ii cauta ajung la ei in stare din ce in ce mai grava. Unul dintre motive ar fi ca, spre deosebire de tarile occidentale, la noi nu exista o strategie de incurajare a populatiei sa-si faca periodic controale si analize medicale.

Profesorul dr. Walter Klepetko, seful departamentului de chirurgie toracica, o somitate internationala in materie, e cautat de pacienti romani bolnavi de cancer de plaman sau care au nevoie urgenta de transplant. Intr-o luna are 15 -20 de pacienti romani, opereaza cam 10. Walter Klepetko e cautat pentru ca e foarte bun dar, crede el, si pentru caldura pe care o transmite, fara de care colaborarea cu pacientul nu poate exista. Le vorbeste mult pacientilor, cred ca atunci cand faci o operatie mare trebuie sa vorbesti despre fiecare detaliu, consecinta, beneficiu, dezavantaj, complicatie.

Doctorul Klepetko l-a operat si pe Sorin Minculescu, de 64 de ani, un roman care a ajuns la Viena dupa ce in tara i-a fost refuzata extirparea tumorii pulmonare, pe motiv ca la virsta lui ar fi fost un chin inutil. Profesorul se duce sa il viziteze in fiecare zi, dupa orele de lucru, la clinica privata in care a fost operat romanul. Sorin Minculescu a ales operatia in clinica privata pentru ca, paradoxal, spitalizarea e mai ieftina decat in spitalul universitar. Aici, cazarea pe zi e pana la 200 de euro, desi serviciile medicale, aparatura si tratamentul sunt identice. Desi in tara nu i se dadeau prea multe sanse, se pare ca la Viena extirparea tumorii a fost considerata o operatie de rutina si astazi Sorin Minculescu freamata deja la gandul ca in curand va putea pescui relaxat.

Clinicile particuale din Viena sunt si ele vizitate tot mai des de romani. La Rudolfinerhaus de exemplu, unul dintre cele mai vechi si mai cunoscute spitale particulare, din cei 15.000 de pacienti care se trateaza anual, cateva sute sunt din Romania. "In Austria, asta se face foarte mult, preventia: vii la doctor de cind esti sanatos, ca sa poti descoperi bolile in faze incipiente, e telul medicinii moderne" - spune prof. Dr. Paul Aiginger, directorul medical al clincii.

Romanii care se decid pentru clinicile particulare o fac pentru ca au posibilitatea de a-si alege doctorul, care se deplaseaza acolo special pentru operatie. Pacientul achita onorariul doctorilor, cazarea, medicatia si inchiriearea salii de operatie. Pretul unei interventii depinde de dificultatea ei, de tratament, de zilele de spitalizare si e de ordinul zecilor de mii de euro. Insa increderea pacientilor in clinica e absoluta. La Rudolfinerhaus de exemplu exista 150 de medici si asistente angajate de clinica dupa concursuri si verificari atente. Alti 200 de doctori, unii chiar din AKH, au aici cabinete private sau colaboreaza constant cu spitalul. Aparatura existenta e comparabila cu cea din spitalul universitar si e de ultima generatie. Erori de diagnosticare sunt putine.

Fluxul de romani care cauta la Viena vindecare, dar si o atitudine diferita a personalului medical incepe sa devina o sursa buna de venit pentru cei care au descoperit trendul. Gianni Zaharia, zis si Fabio, are o mica afacere din intermedierea contactului pacientilor striani si doctorii vienezi si pare sa se identifice deja cu intregul corp medical din Austria. Pentru ajutorul dat, Gianni Zaharia primeste un comision din partea pacientilor. In Austria, cuvantul spaga nu exista.

Altii insa fac asta benevol, in amintirea zilelor in care cautau ei insisi pe internet contacte si informatii despre doctori austrieci care sa-i salveze. Andi Mihail are un blog in care a postat citeva relatari despre AKH si impresiile traite in cele doua ocazii in care a fost internat acolo: o data pentru transplant de plamini si alta data pentru o proteza de sold.

E deocamdata singurul blog din Romania cu informatii despre spitalele vieneze si posibilitatea abordarii medicilor austrieci. Dar e inca un semn ca romanii simt ca nu se pot baza pe sistemul medical romanesc si ca, atunci cand au ocazia, prefera sa plece peste hotare. Semnalul l-au dat cei din Vestul tarii, care au inceput sa migreze in masa spre spitalele din Ungaria, chiar si atunci cind au urgente. Le cauta nu numai pentru profesionisti si dotari, dar si pentru atitudinea personalului.

La Szeged exista deja firme de intermediere, care se dezvolta constant datorita fluxului mare de pacienti romani. "Vin oameni care au nevoie de operatii pe creier sau de inima, dar si cazuri de romani care vor sa aiba parte de un tratament de varf - spune dr. Tanacs Robert, reprezentantul unei firme de intermediere. Si sunt cazuri care trec granita pentru o banala consultatie medicala, dar acestia se opresc in localitatile de langa granita." "Trebuie sa va spun ca un pacient din Romania se poate trata mai ieftin la noi decat in Romania. S-ar putea ca drumurile facute in tara, in diversele etape ale bolii sa-l fi costat mai mult decat daca ar fi venit direct la noi, noi oferindu-i posibilitatea de a se vindeca in cel mai scurt timp. Prin noi nu are de platit la mai multi medici, diverse tratamente, ci doar unul singur, la cel de care are nevoie." Datele spitalului universitar din Szeged le confirma pe cele de la Viena: fiecare an vine cu o crestere a numarului de pacienti.

Silvia Socol e din Arad si a ajuns la Szeged cu o urgenta. Insarcinata in luna a 6-a, nu avea voie sa ia tratament pentru durerile crunte de spate, provocate de o hernie de disc. Intr-o dimineata n-a mai suportat, s-a urcat in masina si a plecat spre Ungaria. De cand sta in spital, s-a imprietenit cu toti romanii internati la neurochirurgie. Cel mai mult s-a legat de sotii Cuc, un cuplu din Maramures care a ajuns la Szeged disperat si la capatul puterilor. De un an de zile asteptau ca medicii din Cluj sau din Bucuresti sa accepte sa le opereze fetita.

Ca si in cazul Austriei, in Ungaria nu sunt recunoscute asigurarile incheiate in Romania. Nici macar formularul E 112 nu e acceptat mereu. Insa la Szeged preturile sunt mult mai mici decat la Viena. "Operatiile mai dificile ajung la 3.000 sau 4.000 de euro - pecizeaza prof. Barzo Pal, seful sectiei neurochirurgie. Operatiile cerebrale ajung la 4.000 sau 4.500 de euro. In cazurile foarte dificile, care sunt foarte rare, preturile le ajung pe cele din vest."

Se mai intimpla insa ca un caz din Romania sa stirneasca atita simpatie, incit doctorii unguri sa-i pasuiasca o vreme pe pacienti. Li s-a intimplat si sotilor Cuc, in timp ce se straduiau sa adune cei 4.000 de euro pentru operatie. "In ultima saptamina cand am fost acasa - povesteste Maria Cuc - ne-a dat domnul profesor telefon, s-a interesat de starea ei si ne-a spus ca daca e rau, ne primeste aici si fara bani." Acum respira usurati, operatia fetitei lor a reusit, dar inca nu pot uita drama prin care au trecut in Romania. In spitalul din Szeged, fetita sotilor Cuc se pregateste de externare. Un prilej de fericire pentru ai ei, dublat insa de o amaraciune profunda: ca au fost nevoiti sa caute ajutor printre straini, in loc sa-l gaseasca in propria tara. "Eu va spun ca sistemul medical romanesc este mort, spune tatal, Attila Coc. Si el fiind mort, condamna si pe altii la moarte."

Un sistem medical haotic, pe care nimeni nu vrea, sau nu poate sau nu indrazneste sa-l reformeze, in care banii nu ajung niciodata, medicamentele lipsesc, aparatura e veche si doctorii sint pusi pe fuga. Un sistem care isi obliga bolnavii la cheltuieli imense, respingindu-i ca pe un corp strain.

280 de milioane de euro este valoarea platilor informale in sistemul sanitar, conform unui studiu al Bancii Mondiale din 2009. Din acest an, se va aplica si sistemul de coplata. Intrebarea este cum va administra statul 700 de milioane de lei noi, suma estimata ca se va stringe.

Altfel spus, sistemul medical din Romania - bolnav incurabil sau mai exista speranta?

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 28 martie 2010