TRADUCERI/ Procesul lui Hitler
Autor:
Stelian Turlea
14.04.2010
Un roman care a aparut prima
oara in 1979, intr-o revista, apoi sub forma unei carti in 1981,
apoi a fost dramatizat si pus in scena la Londra. A starnit un soc,
oamenii au pichetat teatrul, protestand. Dar cartea si-a avut
drumul ei, tradusa in multe limbi, nu si in ebraica si germana,
autorul a refuzat sa-si dea acceptul. Acum apare si in romaneste.*)
Autorul e George Steiner, un scriitor evreu. Probabil ca, daca n-ar
fi fost evreu, ar fi fost desfiintat pentru ceea ce a incredintat
tiparului.
George Steiner s-a nascut in
1929 la Paris, este scriitor si lingvist franco-anglo-american,
foarte cunoscut publicului ca eseist, profesor la mai multe
universitati.
A publicat foarte mult, intre care si aceasta carte
care a starnit valva. Ce propune el este o seama de intrebari
asupra evreitatii, asupra lui Hitler si asupra epocii lui. Un grup
de evrei vanatori de nazisti se incapataneaza sa creada ca Hitler
si-a inscenat sinuciderea in 1945 in buncarul din Berlin si ca ceea
ce au gasit soldatii rusi cand au ajuns acolo a fost trupul partial
carbonizat al unei sosii. Adevaratul Hitler ar fi reusit sa fuga si
sa se ascunda in America Latina, mai precis in jungla amazoniana
din Brazilia, intr-un teritoriu dincolo de ce este insemnat pe
toate hartile cunoscute, intr-o regiune inconjurata de un lant de
mlastini si unde nici macar indienii amazonieni n-au pastruns.
"Niciun om nu putea sa supravietuiasca dincolo de cascada, in
mlastina tremuratoare si in aerul sulfuros." Grupul de sase evrei
reuseste cu eforturi supraomenesti sa strabata zona si intuitia lor
se dovedeste buna, il descopera pe Hitler, un batranel de 90 de
ani, pe care il cara, cu eforturi la fel de supraomenesti, inapoi
spre civilizatie, spre San Cristobal. Inca nu se stie pentru ce: un
proces? O condamnare, cum s-a intamplat cu Bormann? "Cui ii mai
pasa, acum, dupa dupa treizeci de ani? Ce vor face cu el? Nu mai
reprezinta nimic, decat o stafie otravitoare, iar noi suntem la fel
de nebuni ca-l urmarim. La fel de nebuni ca el." Intre timp, grupul
reuseste sa anunte descoperirea in care mai nimeni nu crede. Dar,
pentru orice eventualitate, toate marile servicii secrete,
americani, britanici, sovietici, francezi, israelieni, germani - si
guvernele lor -, se mobilizeaza sa puna mana pe prada, in jungla
Amazonului va fi in final o parada si o intrecere de avioane si
elicoptere de lupta, care de care mai sofisticate, pregatite sa-l
rapeasca pe Hitler. Nu se stie in mana cui va ajunge Hitler, nici
daca ajunge, autorul nu spune. Dar mai inainte, fostului dictator i
se da dreptul la o pledoarie, aceasta fiind cea care a provocat
scandalul. Intre altele, Hitler spune ca "nu eram decat un om al
momentului." "A fost, de acord cu voi, o perioada urata, dar nu eu
am creat uratenia si nici nu am fost cel mai rau. Nici pe departe.
Pe cati pitici ai padurilor prietenii vostri belgieni i-au omorat
sau i-au lasat prada foametei si sifilisului atunci cand au siluit
Congo? In jur de douazeci de milioane. Se compara Rotterdam sau
Coventry cu Dresda si Hiroshima? Eu am inventat lagarele?
Intrebati-i pe buri. (...) Eu am fost omul momentului intr-o
perioada criminala, insa un om mic in comparatie cu el. (...)
Stalin a macelarit treizeci de milioane; a perfectionat genocidul.
(...) Calaii lui Stalin munceau din placere.(...) Ororile noastre
erau o sarbatoare sateasca in comparatie cu ororile lui. Lagarele
noastre se intindeau pe cateva hectare, absurd de putine; el a
intins sarmele si gropile mortii pe un continent intreg. Cine i-a
supravietuit dintre cei care au luptat impreuna cu el, l-au adus la
putere si i-au dus la indeplinire vointa? Nimeni. (...) Daca nu ar
fi fost Holocaustului, Palestina ar fi devenit Israel? Crimele
mi-au fost egalate si depasite de crimele altora. Reichul a dat
nastere Israelului."
Multa lume, in primul rand
evrei, s-a intrebat cum a fost posibil ca un scriitor, evreu pe
deasupra, sa fie atat de pervers, incat sa puna in gura lui Hitler
provocari si argumente dialectice carora nu le da niciun raspuns si
care nu au, intr-adevar, niciun raspuns?
George Steiner raspunde in
postfata sa: "Indraznesc sa cred ca o serie de intrebari puse de
A.H. aproape ca par inevitabile. Lumea, in ansamblu, a fost
complicele instrumental la <<Solutia finala>>. In mai
multe randuri, pe parcursul celei de-a doua jumatati a anilor 30,
evreii din Germania, in special copiii, ar fi putut sa fie salvati.
Stim acum ca nazistii au fost extrem de mirati de lipsa de interes,
ca sa nu mai spunem de lipsa de reactie, fata de persecutia brutala
impotriva evreilor. Complici din teritoriile ocupate erau dornici
sa se ralieze germanilor atunci cand aveau loc ororile de la miezul
noptii. O singura exceptie, Danemarca, demonstreaza posibilitatile
reale de disidenta si ca oamenii ar fi putut sa saboteze cererile
nazistilor si sa-si ajute semenii evrei. Apocalipsa care s-a abatut
asupra evreilor din Franta, Ungaria si Romania, de la portile
Vaticanului si, mai ales, din Polonia si Ucraina a necesitat
sprijin larg din partea localnicilor. Replica zeflemitoare a lui
A.H. - <<Atunci cand m-am aruncat asupra evreilor, nimeni nu
le-a sarit in ajutor. Nimeni.>> - a devenit un adevar istoric
izbitor."
Dar Steiner insista si asupra
celui de-al doilea aspect, neplacut stangii vest-europene, dar adus
la lumina cu ample documente de istorici nepervertiti de ideologie,
inclusiv in Occident: "Al doilea punct e si mai greu de rezolvat -
scrie el. Este clar ca numarul victimelor stalinismului si
maoismului penduleaza undeva intre saptezeci si o suta de milioane
de barbati, femei si copii, macelariti, deportati si trimisi la
moarte in lagare, infometati in mod deliberat. (...) Spre deosebire
de Hitler, se pare ca Stalin incerca o placere personala cand
tortura si semna condamnarile la moarte pe scara industriala. (...)
Nu este clar daca uciderea sistematica a unor familii intregi din
cauza unui suspect - o practica stalinista obisnuita - sau a unor
intregi comunitati lingvistice, cum s-a intamplat in Caucaz, sau a
copiilor chiaburimii din cauza unei vinovatii prin asociere difera
radical de Shoah."
Cu adevarat o carte care pune pe
ganduri cititorul. In ultima instanta, il citam din nou de autor,
Procesul de la San Cristobal "reprezinta o parabola despre
suferinta."
*) George Steiner, "Procesul de la San Cristobal", Editura Humanitas. Cu o noua postfata a autorului. Traducere din engleza si note de Ovidiu Solonar.