SERIAL ISTORIC/ Ce căuta franţuzu’ in Bulgaria? (II). Labirinturile Sofiei
Autor:
Daniel Cain
08.04.2010
Din suita care l-a urmat pe Ferdinand de Saxa
Coburg-Gotha in Bulgaria mai făceau parte fostul său dascăl, dr.
Fleischmann, acum consilier personal, doi foşti ofiţeri austrieci,
medicul său, fizicianul personal, un pictor, un ataşat de presă, un
camerist, doi lachei şi un vânător saxon, a cărui principală
misiune este cea de a scoate la plimbare mopsul
princiar.
Bourboulon constată că nimeni
din suita noului principe bulgar nu ştia exact care-i sunt
atribuţiile, drepturile şi rangul. De aici şi până la intrigile de
la Curte nu mai este decât un pas.
Contele Grenaud devine ţinta
pizmăşiei celorlalţi, din cauza influenţei pe care o are la Curte.
Răspunde de lista civilă a principelui, de aprovizionare, de
salarii, organizează recepţiile şi audienţele. Nu intâmplător,
Ferdinand se consultă cu Grenaud in orice chestiune.
Şi contele de Bourboulon işi
consolidează poziţiile, in condiţiile in care preferă să nu se
amestece in ceea ce el numeşte "viaţa de la Palat". Respectiv,
"bârfe mărunte, adversităţi mărunte, războaie mărunte, fără vreo
insemnătate". Nici Ferdinand nu este deosebit de incântat de suita
sa, plângându-se adeseori că supuşii sunt ba "distraţi", ba "cu
accese de furie", "ba nechibzuiţi" ori că "umblă cu viclenii" şi că
se gândesc doar la "situaţia lor, la importanţa lor",
neinteresându-i soarta stăpânului lor. Care vede tot, aude tot,
miroase tot. Şi al cărui caracter este, potrivit propriei
caracterizări, "un amestec de insuportabilă pedanterie germană,
irascibilitate franceză şi superstiţie napolitană".
Fiica lui Grenaud, Anna,
relatează, in amintirile sale, despre atmosfera de teribilă
incertitudine de la Curtea lui Ferdinand. Despre ofiţerii şi
funcţionarii care puteau fi intâlniţi peste tot, purtând veşti
alarmante despre un presupus complot sau ameninţare la adresa
tânărului principe. Spre groaza suitei sale. Mai ales a
comandantului Palatului, un fost ofiţer austriac, care, chinuit de
coşmaruri legate de intrigi şi comploturi, este surprins alergând
noaptea, cu pistolul in mână, pe coridoarele intunecate ale
reşedinţei princiare.
Altminteri, viaţa la Curtea
princiară este destul de monotonă. Cu o populaţie de câteva zeci de
mii de locuitori, Sofia aduce prea puţin cu un oraş european. Mai
degrabă seamănă cu un sat turcesc. Deşi semnele modernităţii devin
tot mai prezente, Sofia rămâne un orăşel inghesuit, cu străzi
inguste şi intortocheate, prea puţin pietruite, cu case din
paiantă, o aşezare ai cărei locuitori "erau dornici să inveţe să
trăiască la fel ca la oraş, dar nu prea aveau de la
cine".
Viaţa de noapte in capitala
principatului bulgar este sărăcăcioasă, iar distracţiile sunt din
categoria celor "care iţi lasă un gust de cenuşă in gură", aşa cum
constată un diplomat al vremii. Contele de Bourboulon constată că
"Sofia nu are nicio infăţişare, nici monumente, nici comerţ - in
afară de dughenele locale şi de câteva magazine prăfuite, in care
mărfuri austriece de proastă calitate de inălbesc şi se invechesc"
sub razele soarelui. In plus, aproape toţi miniştrii seamănă cu
nişte "invăţători de provincie" şi doar ofiţerii sunt, per
ansamblu, "surprinzător de distinşi, educaţi, cu bune maniere,
aproape toţi vorbesc franceză şi ştiu să se prezinte şi să salute".
Viaţa in Sofia este "prea primitivă pentru a exista şi manifestări
mondene". Miniştrii nu sunt căsătoriţi, iar dacă in rândul rândul
soţiilor de ofiţeri găsim şi doamne frumoase, acestea sunt
imbrăcate mult prea fără gust. "In afară de mica noastră Curte, nu
vedem pe nimeni, ii scrie contele francez mamei sale. Astfel că mă
scol la 7.30, scriu şi fac o mică plimbare. Dimineaţa, Ferdinand ii
primeşte pe miniştri in audienţă. La prânz, suita princiară ia
masa, in absenţa lui Ferdinand. Urmează cursurile de limbă germană,
după care toţi se retrag in camerele lor, unde unul scrie, altul
citeşte sau doarme. La ora 16, Bourboulon intră la principe, unde
rămâne cam trei sferturi de oră. La 18.30, urmează o scurtă
plimbare cu Grenaud. La 19.30 toată lumea se schimbă, pentru ca la
19.55 să se adune in salon, unde la 20 intră principele, impreună
cu mopsul său. Impreună, se indreaptă spre sala de mese unde, după
cină, se discută, se citesc ziarele. La zece fără un sfert,
Ferdinand se retrage, iar ceilalţi fie se retrag in camerele lor,
fie se indreaptă spre grădina hotelului din apropiere, unde cântă o
orchestră vieneză."
Mai există şi o altă cauză. In
condiţiile in care Ferdinand al Bulgariei nu este recunoscut de
Marile Puteri, diplomaţii acreditaţi la Sofia au dispoziţii de la
guvernele lor să se facă, desigur, că nu-l observă. Spre
compensare, invită persoane din suita princiară. In toamna lui
1888, când soseşte la Sofia, noul agent diplomatic român, Trandafir
G. Djuvara, remarcă slaba reprezentare, la nivel diplomatic, a
marilor puteri. Astfel, Djuvara observă "totala absenţă a unui
diplomat sau consul rus". Girantul Agenţiei Franţei comunica atunci
cu Ministerul bulgar al Afacerilor Străine numai prin note verbale,
evitând astfel schimbul de documente, comisarul turc "nu ştia pe ce
picior să danseze, in timp ce reprezentanţii Angliei,
Austro-Ungariei, Italiei şi Greciei intreţineau relaţii cu
principele Ferdinand, insă evitau să dea curs invitaţiilor sale
oficiale". Anna de Grenaud işi aminteşte de măsurile de extremă
precauţie ale consulul general al Italiei la Sofia atunci când işi
vizita prietenul, pe Mareşalul Curţii. Pur şi simplu, intrarea in
Palat era considerată periculoasă.