EDITORIAL/ Abandonarea memoriei – patologia Alzheimerului national

In dictionare, maladia Alzheimer este definita astfel: "O afectiune degenerativa progresiva a creierului care apare mai ales la persoane de vârsta inaintata, producând o deteriorare din ce in ce mai accentuata a functiilor de cunoastere ale creierului, cu pierderea capacitatilor intelectuale ale individului si a valorii sociale a personalitatii sale, asociata cu tulburari de comportament, ceea ce realizeaza starea cunoscuta sub numele de dementa (din latina: demens). Boala si modificarile organice din creier care o insotesc au fost descrise pentru prima data de psihiatrul si neuropatologul german, Alois Alzheimer. Denumirea de Boala Alzheimer a fost utilizata pentru prima data de psihiatrul german Emil Kraepelin in manualul sau de psihiatrie (Lehrbuch der Psychiatrie, 1911). Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mintal la persoanele in vârsta si a devenit tot mai frecventa o data cu cresterea longevitatii."

Ar putea fi extrapolata maladia Alzheimer din planul dramei personale in acela al tragediei nationale? S-ar putea sa gresesc, dar mie imi pare ca da. Schimband termenii, are societatea romaneasca "tulburari de comportament"? Are. Manifesta ea simptomele dementei, ale smintelii? Si-a pierdut discernamantul? Are tulburari de memorie? Raspunsul (meu) este da - pe toata linia.

Sa presupunem insa ca Alzheimerul social este curabil. Sa presupunem ca, peste o vreme, societatea romaneasca isi va reveni in simtiri si va dori sa afle cum de s-a facut de s-a alzheimerizat. Dar "memoria interna", afectata de amnezie, nu-i va fi de prea mare folos, si atunci va incerca sa afle, din alte surse, raspunsurile - va apela la "depozitele nationale de memorie", adica la biblioteci. De ce la biblioteci? Pentru ca ele ar trebui sa fie depozitarele memoriei nationale. Pentru aceasta functiune a bibliotecilor exista chiar si o lege, care se numeste "Legea depozitului legal". Conform acesteia, "depozitul legal reprezinta fondul intangibil al patrimoniului cultural national mobil". Acesta, "depozitul legal", ar trebui sa cuprinda toate "cartile, brosurile, fascicolele, ziarele, revistele, almanahurile, calendarele si publicatiile seriale (...) materialele de comunicare propagandistica, avand caracter politic, administrativ, cultural-artistic, stiintific, educativ, religios, sportiv: programe, anunturi, afise, proclamatii, planse" etc.

"Depozitul legal" ar trebui sa fie organizat, la nivel central, de catre Biblioteca Nationala a Romaniei si sa aiba ca beneficiari: Biblioteca Academiei Romane, Biblioteca Centrala Universitara "Lucian Blaga" Cluj-Napoca, Biblioteca Centrala Universitara "Mihai Eminescu" Iasi, Biblioteca Centrala Universitara "Eugen Todoran" Timisoara, Biblioteca Militara Nationala si Centrul de Studii si Pastrare a Arhivelor Militare Istorice Pitesti. Pe scurt, toate aceste biblioteci ar trebui sa primeasca si sa fie in posesia cate unui exemplar din fiecare dintre "produsele" enumerate mai inainte, astfel incat un cercetator dintr-o viitorime normala sa poata reconstitui anamneza Alzheimerului social de care suferim in prezent. Chiar daca va aparea, odata si odata, un astfel de cercetator, el nu va avea ce anume cerceta - "depozitul legal", adica "fondul intangibil al patrimoniului cultural national" straluceste prin absenta (ma refer in special la ultimii 20 de ani de "presa libera"). Astfel, este posibil sa nu ne mai putem reactiva niciodata memoria si, ca urmare, sa repetam, pana devin cronice, aceleasi greseli. Alzheimerizarea va genera atunci modificari organice ireversibile in intreaga societate si in toate mecanismele ei. Va fi atunci vremea proorocita de dragul si regretatul poet Ion Stratan (intr-un poem publicat inainte de 1989): "Aici, unde noi am ajuns/ Este mai bine ca binele./ Egali in prostie/ Aici este finele."