Ioana Ciocan, artista care l-a facut pe Lenin din bomboane: "Multi straini ar veni sa viziteze Muzeul Comunismului asa cum merg sa viziteze Auschwitz-ul"
Autor:
Daniel Nicolescu
24.02.2010
Tanara Ioana Ciocan a atras de curand atentia publicului
nostru cu un gest artistic socant. Pe data de 10 ianuarie, a
dezvelit, pe piedestalul de granit rosu din fata Casei Presei
Libere, o statuie a lui Lenin facuta din bomboane, ciocolata,
arpacas si orez. "Creatura" a zabovit pe soclu doar 24 de ore si a
fost menita, in intentia artistei, sa puna bazele unui proiect mai
amplu, care va avea ca punct final crearea unui Muzeu al Statuilor
Comuniste. Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, Ioana Ciocan
considera ca România este pregatita pentru un asemenea demers.
Muzee de acest gen exista in Ungaria, Cehia, Germania si Polonia,
tari care au ales sa nu stearga pur si simplu o istorie de 50 de
ani.
Ioana Ciocan este absolventa (1998) a Liceului "Nicolae
Tonitza".
In 2002, obtine diploma de studii la Universitatea
Nationala de Arta, la clasa graficianului Nicolae Alexi. In acelasi
an, obtine o bursa la Copenhaga, la Denmark Design Skole. In 2004,
termina un Master la Ravensbourne College, iar in 2007 este
asistenta fostului ei profesor de grafica. Dupa cateva expozitii,
devine doctorand, sub indrumarea prof. univ. dr. Mihail
Manescu.
- Esti asistenta la clasa unui grafician de talie, Nicolae
Alexi. In mod firesc, cred, opera ta "de simeze" ar trebui sa fie
congruenta cu preocuparile de catedra. Nu este. De ce?
- In calitatea mea de asistent la catedra de grafica, consider
ca trebuie sa-i indrum si sa-i sustin pe studenti in a-si dezvolta
propriile idei si expresii, sa-i "dirijez" fara a-i influenta,
pentru a se contura in artistii care vor deveni. Predand la Master,
analizez si apreciez proiecte foarte diferite ca stil si abordare,
fata de ceea ce inseamna in mod traditional grafica. Am invatat sa
ma detasez de ideile mele artistice si sa nu ma las influentata de
ale lor. Alexi mi-a fost profesor nu doar de grafica, ci si de
"pedagogie". El crede in studentii lui si le sustine preocuparile
artistice: video, instalatie, performance.
- Este artistul de azi mai preocupat de vorbe decat de
gesturile traditionale care ii constituiau meseria: desen, pictura,
modelaj etc.? Lenin-ul tau comestibil a fost imbracat intr-un dens
cocon de cuvinte: intentii polemice, propunere de dezbatere,
interviuri... A ajuns marketing-ul artistic o forma de arta? Arta
poate fi substituita prin "arta poetica"?
- Arta moderna se bazeaza pe vizual si ramane in memorie la
nivel senzorial. Isi recunoaste valoarea in interpretarile proprii
ale celor care o privesc sau o experimenteaza. Reactiile lor dau
nastere unor polemici, apoi se nasc dezbateri, iar apoi este
intervievat artistul, poate mai mult din dorinta de a se lamuri
toata lumea daca ce s-a inteles din opera sa este ceea ce si-a
dorit artistul sa transmita. Cu cat mai indrazneaata sau
provocatoare este ideea, cu atat mai mare devine amploarea
discutiilor si a controverselor. In intelegerea mea, marketingul
artistic, asa cum il numiti dumneavoastra, a existat dintotdeauna,
doar ca a avut o amploare conforma cu timpurile, cu repeziciunea
difuzarii informatiei si cu curajul oamenilor de a face fata
controverselor.
- Ce poate insemna, concret, un muzeu al comunismului? Ce
ar urma sa adaposteasca, unde ai propune sa fie amplasat? Ce
mutatii (daca e cazul) ar trebui sa opereze el in mentalul
colectiv?
- Concret? Muzeul de arta comunista inseamna un pas ca
ratiunea noastra sa fie treaza, pentru a nu ne uita trecutul si
pentru a nu lasa sa se intample din nou o oroare asa de mare, care
ar ruina aceasta tara si acest popor pentru totdeauna. Simt ca, in
acest moment, din dorinta de a "uita" tot ce a insemnat comunism,
permitem sa se nasca alti monstri (colectivi sau nu). Pe de alta
parte, ca artist, imi doresc ca artistii dinaintea mea sa nu fie
uitati, asa cum mi-as dori ca eu si artistii de astazi sa fie
apreciati prin arta lor in anii ce vor veni. Daca aruncam statuile
realist-socialiste sau le taiem cu flexul, nu facem decat sa
repetam greselile comunistilor si sa cream premizele unui viitor
fara valoare pentru arta. Si, nu in ultimul rand, un astfel de
muzeu poate ajuta Romania de azi sa-si revina dupa acea perioada
grea si daunatoare. Ar fi multi straini care ar veni sa viziteze un
astfel de museu asa cum merg sa viziteze
Auchschwitz-ul. Este o parte de istorie si de
lume pe care ei n-au trait-o si nu au cum sa o inteleaga altfel.
Sper sa fie amplasat in Bucuresti.
Cea mai importanta mutatie pe care imi doresc sa o opereze in
mentalul colectiv este aceea de incredere si de optimism. Incredere
ca perioada comunismului este cu adevarat incheiata si optimism ca
putem "folosi" ceea ce ne-a facut rau pentru a ne fi bine.
- Ai avut parte, la dezvelirea statuii "dulci" a lui Lenin,
de protestele, badaranesti, ascutite si tembel argumentate, ale
unui "monarhist" si "legionar" batran. Te asteptai la o asemenea
reactie? A slujit ea gestului tau?
- Am avut? Nu stiu. :-)! Lasand gluma la o parte, fiecare are
dreptul la o opinie personala. Inteleg perfect ca, pentru unii
oameni, comunismul starneste reactii agresive, verbale sau chiar
fizice. La fel cum inteleg si ca, pentru altii, aceste amintiri
produc reactii de panica si de frica. Ma asteptam si la reactii
negative. Aceste reactii se potrivesc perfect cu faptul ca, timp de
20 de ani, soclul acela a stat gol.
- Arta ta vinde, mai degraba, idei. Artistul nu este insa
doar un Mesia, el traieste si cu bomboane, si cu arpacas, si cu
orez, ceea ce vrea sa insemne ca ar trebui sa vanda si pe bani, ca
sa si le poata procura. Ce mai vinzi in afara de proiecte si de
intentii nobile?
- Pe langa faptul ca sunt un artist vizual, sunt si un artist
de grafica publicitara si aceasta este arta pe care o vand. Desigur
ca voi incerca sa-mi vand Leninul, dar consider ca arta, in
general, vinde idei, in acceptiunea mea, dar nu neaparat pe
bani.
- Ai modele artistice contemporane? Luate de la noi sau de
aiurea?
Olafur Eliasson este un artist senzational, pe care il admir
si caruia ii urmaresc cu interes arta. Cei care imi viziteaza
blogul au observat ca incerc sa postez cat mai des realizarile
artistilor vizuali pe care ii consider ca fac o diferenta reala in
arta si nu numai. Incerc sa dau cititorilor doar exemple pozitive,
asa cum sunt ele percepute in intelegerea si aprecierea mea, cu
atat mai mult cu cat arta vizuala este foarte controversata.
- De ce nu se mai vinde, in momentul de fata, Damien Hirst, la
preturile din anii trecuti? E de vina criza sau memoria scurta a
publicului cand vine vorba despre detaliile legate de scandalurile
artistice?
- Hirst e genial si cred ca o sa vanda intotdeauna, dar...
mereu exista un dar... Poate ca este criza, poate ca este doar
marketing, nu stiu sa va raspund, dar, sigur, Damien Hirst a fost,
este si va fi de referinta atat din punctul de vedere al artei lui,
cat si al preturilor cu care vinde.
- Ce proiecte vrei sa mai dezvolti in Romania pe termen mediu
si lung?
"Proiect 1990" este urmatorul demers important de care ma voi
ocupa pe termen scurt si mediu. Detalii despre acesta voi putea sa
va dau in curand. Pe termen lung, Muzeul ramane prioritatea nr.
1.
- Lenin spunea "Comunismul inseamna puterea sovietelor plus
electrificarea tarii". Poti construi, dupa acest model, o definitie
in care doi termeni adunati sa fie egali cu arta?
- Arta inseamna imaginatie plus curajul de a te expune.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminica.