Ioana Ciocan, artista care l-a facut pe Lenin din bomboane: "Multi straini ar veni sa viziteze Muzeul Comunismului asa cum merg sa viziteze Auschwitz-ul"

Autor: Daniel Nicolescu 24.02.2010
Tanara Ioana Ciocan a atras de curand atentia publicului nostru cu un gest artistic socant. Pe data de 10 ianuarie, a dezvelit, pe piedestalul de granit rosu din fata Casei Presei Libere, o statuie a lui Lenin facuta din bomboane, ciocolata, arpacas si orez. "Creatura" a zabovit pe soclu doar 24 de ore si a fost menita, in intentia artistei, sa puna bazele unui proiect mai amplu, care va avea ca punct final crearea unui Muzeu al Statuilor Comuniste. Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, Ioana Ciocan considera ca România este pregatita pentru un asemenea demers. Muzee de acest gen exista in Ungaria, Cehia, Germania si Polonia, tari care au ales sa nu stearga pur si simplu o istorie de 50 de ani.
Ioana Ciocan este absolventa (1998) a Liceului "Nicolae Tonitza". In 2002, obtine diploma de studii la Universitatea Nationala de Arta, la clasa graficianului Nicolae Alexi. In acelasi an, obtine o bursa la Copenhaga, la Denmark Design Skole. In 2004, termina un Master la Ravensbourne College, iar in 2007 este asistenta fostului ei profesor de grafica. Dupa cateva expozitii, devine doctorand, sub indrumarea prof. univ. dr. Mihail Manescu.
- Esti asistenta la clasa unui grafician de talie, Nicolae Alexi. In mod firesc, cred, opera ta "de simeze" ar trebui sa fie congruenta cu preocuparile de catedra. Nu este. De ce?
- In calitatea mea de asistent la catedra de grafica, consider ca trebuie sa-i indrum si sa-i sustin pe studenti in a-si dezvolta propriile idei si expresii, sa-i "dirijez" fara a-i influenta, pentru a se contura in artistii care vor deveni. Predand la Master, analizez si apreciez proiecte foarte diferite ca stil si abordare, fata de ceea ce inseamna in mod traditional grafica. Am invatat sa ma detasez de ideile mele artistice si sa nu ma las influentata de ale lor. Alexi mi-a fost profesor nu doar de grafica, ci si de "pedagogie". El crede in studentii lui si le sustine preocuparile artistice: video, instalatie, performance.
- Este artistul de azi mai preocupat de vorbe decat de gesturile traditionale care ii constituiau meseria: desen, pictura, modelaj etc.? Lenin-ul tau comestibil a fost imbracat intr-un dens cocon de cuvinte: intentii polemice, propunere de dezbatere, interviuri... A ajuns marketing-ul artistic o forma de arta? Arta poate fi substituita prin "arta poetica"?
- Arta moderna se bazeaza pe vizual si ramane in memorie la nivel senzorial. Isi recunoaste valoarea in interpretarile proprii ale celor care o privesc sau o experimenteaza. Reactiile lor dau nastere unor polemici, apoi se nasc dezbateri, iar apoi este intervievat artistul, poate mai mult din dorinta de a se lamuri toata lumea daca ce s-a inteles din opera sa este ceea ce si-a dorit artistul sa transmita. Cu cat mai indrazneaata sau provocatoare este ideea, cu atat mai mare devine amploarea discutiilor si a controverselor. In intelegerea mea, marketingul artistic, asa cum il numiti dumneavoastra, a existat dintotdeauna, doar ca a avut o amploare conforma cu timpurile, cu repeziciunea difuzarii informatiei si cu curajul oamenilor de a face fata controverselor.
- Ce poate insemna, concret, un muzeu al comunismului? Ce ar urma sa adaposteasca, unde ai propune sa fie amplasat? Ce mutatii (daca e cazul) ar trebui sa opereze el in mentalul colectiv?
- Concret? Muzeul de arta comunista inseamna un pas ca ratiunea noastra sa fie treaza, pentru a nu ne uita trecutul si pentru a nu lasa sa se intample din nou o oroare asa de mare, care ar ruina aceasta tara si acest popor pentru totdeauna. Simt ca, in acest moment, din dorinta de a "uita" tot ce a insemnat comunism, permitem sa se nasca alti monstri (colectivi sau nu). Pe de alta parte, ca artist, imi doresc ca artistii dinaintea mea sa nu fie uitati, asa cum mi-as dori ca eu si artistii de astazi sa fie apreciati prin arta lor in anii ce vor veni. Daca aruncam statuile realist-socialiste sau le taiem cu flexul, nu facem decat sa repetam greselile comunistilor si sa cream premizele unui viitor fara valoare pentru arta. Si, nu in ultimul rand, un astfel de muzeu poate ajuta Romania de azi sa-si revina dupa acea perioada grea si daunatoare. Ar fi multi straini care ar veni sa viziteze un astfel de museu asa cum merg sa viziteze Auchschwitz-ul. Este o parte de istorie si de lume pe care ei n-au trait-o si nu au cum sa o inteleaga altfel. Sper sa fie amplasat in Bucuresti.
Cea mai importanta mutatie pe care imi doresc sa o opereze in mentalul colectiv este aceea de incredere si de optimism. Incredere ca perioada comunismului este cu adevarat incheiata si optimism ca putem "folosi" ceea ce ne-a facut rau pentru a ne fi bine.
- Ai avut parte, la dezvelirea statuii "dulci" a lui Lenin, de protestele, badaranesti, ascutite si tembel argumentate, ale unui "monarhist" si "legionar" batran. Te asteptai la o asemenea reactie? A slujit ea gestului tau?
- Am avut? Nu stiu. :-)! Lasand gluma la o parte, fiecare are dreptul la o opinie personala. Inteleg perfect ca, pentru unii oameni, comunismul starneste reactii agresive, verbale sau chiar fizice. La fel cum inteleg si ca, pentru altii, aceste amintiri produc reactii de panica si de frica. Ma asteptam si la reactii negative. Aceste reactii se potrivesc perfect cu faptul ca, timp de 20 de ani, soclul acela a stat gol.
- Arta ta vinde, mai degraba, idei. Artistul nu este insa doar un Mesia, el traieste si cu bomboane, si cu arpacas, si cu orez, ceea ce vrea sa insemne ca ar trebui sa vanda si pe bani, ca sa si le poata procura. Ce mai vinzi in afara de proiecte si de intentii nobile?
- Pe langa faptul ca sunt un artist vizual, sunt si un artist de grafica publicitara si aceasta este arta pe care o vand. Desigur ca voi incerca sa-mi vand Leninul, dar consider ca arta, in general, vinde idei, in acceptiunea mea, dar nu neaparat pe bani.
- Ai modele artistice contemporane? Luate de la noi sau de aiurea?
Olafur Eliasson este un artist senzational, pe care il admir si caruia ii urmaresc cu interes arta. Cei care imi viziteaza blogul au observat ca incerc sa postez cat mai des realizarile artistilor vizuali pe care ii consider ca fac o diferenta reala in arta si nu numai. Incerc sa dau cititorilor doar exemple pozitive, asa cum sunt ele percepute in intelegerea si aprecierea mea, cu atat mai mult cu cat arta vizuala este foarte controversata.
- De ce nu se mai vinde, in momentul de fata, Damien Hirst, la preturile din anii trecuti? E de vina criza sau memoria scurta a publicului cand vine vorba despre detaliile legate de scandalurile artistice?
- Hirst e genial si cred ca o sa vanda intotdeauna, dar... mereu exista un dar... Poate ca este criza, poate ca este doar marketing, nu stiu sa va raspund, dar, sigur, Damien Hirst a fost, este si va fi de referinta atat din punctul de vedere al artei lui, cat si al preturilor cu care vinde.
- Ce proiecte vrei sa mai dezvolti in Romania pe termen mediu si lung?
"Proiect 1990" este urmatorul demers important de care ma voi ocupa pe termen scurt si mediu. Detalii despre acesta voi putea sa va dau in curand. Pe termen lung, Muzeul ramane prioritatea nr. 1.
- Lenin spunea "Comunismul inseamna puterea sovietelor plus electrificarea tarii". Poti construi, dupa acest model, o definitie in care doi termeni adunati sa fie egali cu arta?
- Arta inseamna imaginatie plus curajul de a te expune.

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminica.