Morile de vant ale administratiei

Intre drumurile cu gropi, spagile din administratie si agricultura pusa pe butuci, exista totusi un sector in care Romania are un avantaj competitiv care ar putea aduce miliarde Romaniei - energia eoliana. Chiar si in plina criza, investitori de prim rang (Iberdrola, AES, CEZ, Enel, Gaz de France) continua sa investeasca, fortati de Protocolul de la Kyoto si de reglementarile internationale. In Romania, insa, investitorii se lupta cu morile de vant ale dragalasei noastre birocratii.

Pana in 2012 Romania ar trebui sa produca 8% din energie din surse regenerabile. O artistica ambitie extrasa dintr-o directiva europeana - glazurata bine cu un blabla romanesc. In universul exterior Monitorului Oficial, insa, avem, spre exemplu, o comuna din Constanta unde CEZ vrea sa construiasca cel mai mare parc eolian al Europei. Desi a primit aprobarea Consilului Judetean, ANRE-ului si ministerlor, firma s-a trezit cu lucrarile de santier oprite si blocate in instanta de primarie. Primaria sustine ca nu exista autorizatii de constructie, firma ca are toate aprobarile necesare, iar proiectul sta insa pe loc pana cand partile pot ajunge la un punct de vedere comun sau la transarea celor 17 litigii in instanta.

Un om de afaceri implicat in domeniu imi sopteste ca in general discutiile se poarta in general la modul "elevat" direct intre bravii razesi ai administratiei locale si consultantii spilcuiti: "Ce vrei, ba? Nu-ti dau, ba, nici un aviz. Ete ca nu vreau eu, de aia". Problemele cele mai mari sunt cu cumparatul terenului, apoi cu aprobarile de constructie - iar banii investitorilor stau intr-un cont pana se rezolva problemele. Exista insa si exemple contrare, in care firmele multinationale se cred in Romania ca in Vestul Salbatic, "descurcandu-se" in derularea proiectelor cu incalcarea tuturor procedurilor posibile prin intermediul unor consultanti care au mana libera de la "stapan". Este si acesta, pana la urma, un tip de raspuns la incetineala birocratica a autoritatilor.

Daca a trecut de furcile caudine ale administratiei locale, investitorul nostru temerar este pus fata in fata cu Ministerul Economiei. Daca terenul este al statului si devine cota parte la proiect, evaluarea corecta a "partii statului" devine un cartof fierbinte, pentru care nimeni din administratie nu este dispus sa isi asume raspunderea. Mai ales atunci cand se mai gaseste eventual si un procuror fara obiectul muncii care sa evalueze pretul terenului de sub prospectiva moara de vant ca si cum ar fi fost liber de sarcini, iar pe el s-ar fi construit vile. Birocratul nostru considera ca mai bine nu se misca, decat sa greseasca. Iar in total exista 101 pasi birocratici pentru o instalatie eoliana, conform directorului asociatiei de profil.

Mai departe, chiar si daca a trecut prin toate etapele, investitorul poate sa descopere surprins ca nu se poate racorda la sistemul national de electricitate, desi si-a terminat investitia. Din 18.000 de megawatti propusi companiei -monopol Transelectrica pentru anul trecut, doar 3.000 au fost aprobati de principiu. Lipsa banilor poate fi un motiv plauzibil aici, dar pe de alta parte nu poti obtine investitii ca stat fara contrainvestitii in infrastructura - iar investitia in acest domeniu este infinit mai mica decat potentialele beneficii.

O posibila solutie ar fi reunirea tuturor avizatorilor din domeniu intr-o singura entitate birocratica, obligata prin lege sa dea aprobari in termen de 10 zile de la data solicitarii. Ea ar trebui sa aibe capacitatea inclusiv de a negocia contracte in numele autoritatilor locale (evident depasite de problema) si de a expropria terenurile necesare, la fel cum se intampla in cazul autostrazilor. O astfel de autoritate ar putea grabi procedurile pentru aplicarea, in sfarsit, a Legii 220 - lege prin care s-a incercat gasirea unor mecanisme pentru finantarea acestor proiecte.

Astfel, o investitie de peste 200 megawati care costa 1,6 miliarde de euro nu ar mai sta pe loc, in timp ce Romania a obtinut fabulosul total de 10 megawatti din energie eoliana anul trecut. Investitorii probabil ca vor mai continua insa o vreme sa se lupte cu morile de vant ale administratiei.

Razvan Orasanu a fost consilier al primului ministru in perioada 2005-2009