REPORTAJUL SAPTAMANII/ Erau cele mai rele vremuri. Erau cele mai bune vremuri sau Arta pe valuri
Autor:
Daniel Nicolescu
15.02.2010
"It was the best of times, it was the worst of times…" Fraza cu
care se deschide unul dintre cele mai celebre romane ale lui
Dickens (A Tale of Two Cities), rasturnata, mi se pare o emblema
cat se poate de potrivita pentru dubla poveste pe care m-am gandit
sa o depan.
Actul I. Galeria Apollo, aflata sub cusma Teatrului
National. Inca...
Ca de obicei in ultima vreme, inauntru se afla o expozitie de
grup. Ca de obicei, ca sa afli numele grupului si, eventual, ce
vrea el, trebuie sa te imprietenesti cu administratoarea salii.
Care, indeobste, iti spune cu o solicitudine atinsa de plictiseala
ca nu prea stie despre ce e vorba. Din fericire, acum e prinsa
intr-o discutie pasionata cu sculptorul Doru Dragusin, care, in
schimb, cunoaste bine ce se intampla in spatiul de la Apollo,
pentru ca este unul dintre organizatorii prezentei alaturari de pe
simeze. Il descos pe masivul si blajinul plastician, in primul rand
ca sa aflu care e "trasatura de unire" a exponatelor.
Nu aflu decat
care este numitorul comun al expozantilor.
E vorba despre H.D.U., un grup constituit pe principii de
"neighbourhood". Toti membrii sai au atelierele in aceeasi curte,
pe intrarea Iulia Hasdeu nr. 3 si si-au dat mana, in semn de
solidaritate, ca sa nu-si piarda spatiul de lucru. (Paranteza: HDU
nu este Hard Disk-ul generatiei de mijloc artistilor din Romania,
cum imi placea sa sper, ci un acronim poznas de la Hasdeu).
Amenintarea vine din faptul ca Ministerul Culturii, institutia unde
artistii, unii inca din 1984, isi platesc chiria via UAP (care a
subinchiriat), vrea (sau e silit?!) sa retrocedeze
cladirile-ateliere (ca si pe acelea din str. Menuetului nr. 2) unor
asa-zisi proprietari care, potrivit ziselor bonomului nostru
interlocutor, "nu au si nu au avut niciodata acte pentru spatiile
respective". Cum instantele judecatoresti sunt opace la argumentele
artistilor, acestia ies in agora cu lucrarile gandite, dospite si
finisate in Iulia Hasdeu. Au facut-o de curand la Centrul cultural
al sectorului I (fostele Grajduri regale de langa Casa presei
Libere), la muzeul Sutu, la Apollo, cu ceva vreme in urma, si apoi
din nou aici.
Iar HDU, cu picturile, uleiurile si lucrarile sale de grafica,
cu oamenii care il compun si care au expus, cu harnicie, in tara si
in strainatate, de la Paris la New York, asta vrea sa arate prin
aceasta expunere insistenta: ca exista si ca doreste sa existe si
de acum inainte. E forma de protest a artistilor fata de faptul ca
li s-a taiat curentul si alimentarea cu apa, ca se afla intr-o
stare de continuu asediu. "E lupta continua a artistului pentru a
avea un atelier in Bucuresti", spune Doru Dragusin. Acum, au pus
mana de la mana si au strans suma simbolica de 200 de euro ca sa-si
plateasca locatia de la Apollo: Mircea Enache (foto 1), Ilie
Cioarta (foto 2), Bogdan Hojbota (foto 3), Elena Anton, Constantin
Marzea (foto 4), Mihai Carstea, Grigore Minea, Nicolae Stoica (foto
5), Diana Braescu, Andrei Calinescu, Bogdan Iacob (foto 6), Ana
Iacob (foto 7), Mara si Bogdan Breza, Liviu Rusu, Florica Florian,
Claudiu Filimon, Valeriu Gagu (foto 8), Razvan Mihaescu si,
desigur, vicepresedintele H.D.U, Doru Dragusin. O urzeala de
talente rare si de voci originale care se straduiesc nu doar sa
imagineze universuri artistice paralele, ci si sa lupte pentru o
lume in care artistul sa nu mai fie nevoit sa lupte ca sa poata
crea.
Bomboana pe coliva: aceeasi voce blanda a lui Doru Dragusin
imi spune ca aceasta e, probabil, ultima expozitie de la Apollo.
Corolarul, apud D.D.: "Nu numai ca nu mai avem unde lucra, dar n-o
sa mai avem nici unde expune. UAP-ul isi pierde unul dintre cele
mai importante spatii expozitionale. Imaginati-va un scriitor care
nu mai are unde sa publice. Asa ne simtim cu totii..."
Nu stiam inca, dar spatiul coloanelor de sub TNB urmeaza sa
dispara, spre a se reveni la forma de "sombrero" (spune acelasi
DD), sau, spun eu, spre aceea discret emulativa fata de Le
Corbusier, care a constituit proiectul arhitectural initial.
Proiect modificat ulterior, dupa cutremurul din 77, pentru crearea
unor elemente de rezistenta, incongruente, din pacate, cu ideea
moderna care generase ansamblul.
Erau, deci, la inceput de an 2010, vremuri rele pentru
artistii bucuresteni.
Erau insa si vremuri bune, pentru evocarea carora, in numarul
urmator al ZD, voi relata o experienta de manageriat artistic de
mare succes: Galeria 418, apartinand Fundatiei "Joana Grevers", si
situata in intrarea Armasului nr. 12.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al
Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia
romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991,
grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003.
Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la
numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si
art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe
volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana
in 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminica.