CULTURA URBANA/ Veselia generala
Autor:
Tudor Calin Zarojanu
03.02.2010
Când spui "pamflet", spui Tudor
Arghezi si spui "Baroane!" Dar celebrul text despre von Killinger,
ambasadorul Germaniei naziste la Bucuresti in timpul celui de-al
doilea razboi mondial e parfum de trandafiri fata de surate de pe
alte meridiane, apartinând unor autori de aceeasi talie sau peste.
Spiritele pudibonde ar trebui sa evite un citat din Mark Twain
precum: "Desi am o experienta de 40 de ani in domeniul magariei si
vanitatii omenesti desfasurate la banchete (e vorba despre
banchetele Senatului, respectiv despre un ales al poporului
american - n. TCZ),n-am vazut niciodata ceva care sa semene cât de
cât cu nesimtirea si autoadmiratia acestui badaran, vulgar si de o
incomparabila ingoranta."
Ia sa fi scris asa ceva un
jurnalist român de tranzitie despre senatorul.
.. (completati dv. pe
linia punctata, ca aveti de unde)!
In atare conditii, cine si ce
poate garanta ca pamfletul insusi nu e o magarie? Un lucru banal,
impalpabil, dar fundamental. Pune degetul pe el un clasic al
genului, N.D. Cocea: "Esentiala calitate a pamfletului este
sinceritatea si onestitatea lui"...
Sunt doar doua dintre
numeroasele lucruri pe care le-am invatat citind "Pamfletul si
tableta. Jurnalism sau literatura?" (foto 1), de Catalin Mihuleac
(foto 2), lucrarea de doctorat a absolventului de Geologie care ne
obisnuise cu o proza scurta exploziva prin umor, ironie, dar si cu
o perceptie sans peur et sans reprochea realitatii. Acum, il
redescoperim in calitatea de cercetator atent, plonjând in sute de
lucrari si articole dedicate temei sau ilustrând-o.
Chiar daca subtitlul cartii duce
intr-o directie specioasa, in fapt subiectul principal este morala
ziaristului (oximoron, prea adesea). Intre altele, gasim aici o
paralela inedita intre doua mari manipulari cu zeci de mii de
morti, cea din 1907 fata-n fata cu cea din decembrie
1989.
In acelasi timp, deloc de
neglijat necesara distinctie pe care Mihuleac o face intre pamflet,
tableta, dar si editorial - cele trei subgenuri ale jurnalimsului
de opinie. Nu strica niciodata - si mai ales in acest domeniu - sa
ne intoarcem putin la definitii, amintindu-ne (sau aflând abia
acum) ca editorialul, de pilda, e menit sa lamureasca, nu sa
inflacareze. Este motivul pentru care, in Occident, editorialistii
chiar sunt voci ale societatii civile, repere de credibilitate, si
nu de putine ori editorialul reprezinta punctul de vedere al
intregii redactii - ba chiar si al patronatului publicatiei -,
drept care poate sa fie si nesemnat.
Parca tot autor de fictiune ar
fi, si aici, Catalin Mihuleac! Cât de departe este modelul de
realitatea româneasca a zilei! La noi, pamfletul - dar si
editorialul - este salvarea celor care cauta sa injure si sa minta
cu nerusinare fara a avea a se teme de rigorile legii. E pamflet,
nu e calomnie!, tipa ei, veseli.
Cât or mai fi
veseli.
TUDOR CALIN
ZAROJANU (n.1956) a
absolvit sectia de Informatica a Facultatii de Matematica,
Universitatea Bucuresti, cu lucrarea de licenta "O privire
matematica asupra piesei «Romeo si Julieta»", publicata ulterior de
Editura Academiei. A lucrat 12 ani in informatica, pe toate
sistemele de calcul si in toate tipurile de limbaje de programare.
Din 1992 lucreaza in presa: cotidian, saptamanal, lunar, agentie de
stiri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proza scurta
"Viata ca troleibuz" (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru
debut), urmat de biografia "Viata lui Corneliu Coposu" (1996,
editia a doua 2005), romanele "Reluare cu incetinitorul" (1997) si
"Sfarsitul lumii" (2005), culegerea de proza scurta "Copiii
asfaltului" (2007). In prezent lucreaza in TVR, fiind realizatorul
talk-show-ului "In spatele usilor deschise", si este colaborator
permanent al Ziarului de Duminica, Revista Flacara si Radio Romania
Cultural.
tczarojanu@yahoo.com