SPIRITUALIA/ Fascinatia nebunilor intru Hristos

Fenomenul nebuniei mistice are in ceea ce priveste universul crestin o abundenta si fabuloasa literatura. Centrata cu precadere in spatiul bizantin propriu-zis si in cel rusesc, fenomenologia nebunilor intru (sau pentru) Hristos insumeaza nenumarate exemple. Tarile Române au avut, pare-se, putine astfel de personaje, dar, firesc, credinciosii si cercetatorii au fost interesati la rândul lor de acest comportament mistic atât de straniu.

Cred ca este pentru prima oara când apare un studiu scris de un român - si care respecta exemplar rigorile academice - dedicat acestei categorii de manifestare mistica: "Nebunii intru Hristos", Catalina Velculescu (Paideia, 2008), lucrare pe care, spre rusinea cronicarului, am descoperit-o abia de curând. Cartea cuprinde un foarte limpede, amanuntit si necesar eseu introductiv, alaturi de reproducerea principalelor scrieri pastrate in manuscrisele si tipariturile românesti vechi ce se refera la vietile a doi sfinti care si-au asumat nebunia mistica: Simion si Andrei.

…Povestea porneste de la cunoscutele indemnuri ale Apostolului Pavel: "Daca i se pare cuiva dintre voi ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 3, 18-19) si "Noi suntem nebuni pentru Hristos"; "Am ajuns ca gunoiul lumii, ca matura tuturor" (I Corinteni 4, 10 si13). De aici rezulta si sfintii nebuni, saloi - dupa cum prefera sa-i numeasca autoarea - care erau: "o categorie de sfinti indragiti in lumea multinationala si multiculturala a Imperiului Bizantin din secolele VI-VII" (p. 9).

Daca ne gândim bine, Iisus insusi fusese "un scandal" prin comportamentul si faptele sale, astfel incât cei care-i urmeaza intru totul par a fi condamnati la o viata in raspar cu lumea, luptându-se cu formalismele de tot soiul, cu limitele de gândire si mentalitate - realitate care se regaseste in viata multor spirituali din toate traditiile autentice. "Ziua scandalizau prin nonconformismul lor comunitatea crestinilor (unii conformisti, altii fatarnici), urmarind in chip deliberat ca atunci când ajungeau in raporturi cu oamenii "normali" sa declanseze intâmplari in care acestia din urma sa-si piarda masca fatarniciei, a cucerniciei si a cumsecadeniei de parada. Traiau fara casa, fara haine, printre câinii fara stapân, pe gramezile de gunoaie. Uneori ajungeau printre prostituate, hoti, vagabonzi. Noaptea se rugau, posteau, aveau viziuni. Salos (feminin Sali) este numele, probabil, de sorginte siriana, pe care l-au dobândit" (p. 10-11) precizeaza Catalina Velculescu.

Aceasta miscare pare sa fi pornit preponderent din Egipt si Siria, dar exista marturii ca vin si dinspre Roma, lucru explicabil, caci martirii care acceptau cu seninatate sa fie rastigniti ori sa fie aruncati in mijlocul fiarelor pentru credinta lor nu puteau fi decât nebuni in ochii prigonitorilor. Prototipul antic pentru saloi (plural) pare sa fi fost nebunul intelept Esop. Inrudirea nebunilor intru Hristos cu actorii, mimii si clovnii care s-au crestinat este o tema aparte si ma bucur sa amintesc aici faptul ca literatura noastra de specialitate s-a imbogatit acum trei ani cu un excelent studiu dedicat tocmai acestora: "Când sfintii mergeau la teatru. Ecouri dintr-un altfel de Bizant" (Razvan Ionescu, Ed. Curtea veche, Bucuresti, 2007). De altfel, daca tot am ajuns la capitolul bibliografic, sunt dator sa subliniez si faptul ca cercetatoarea Catalina Velculescu a beneficiat de sansa de a putea scormoni despre subiectul nostru prin mari biblioteci occidentale, astfel incât, declara, a adus documentarea la zi, pâna in anul 2004 - un exemplu demn de urmat pentru teologii nostri destul de slab dotati pentru astfel de intreprinderi academice-ingeresti. Exista, desigur, câteva rare exceptii, iar una cu totul exemplara: diaconul Ioan Ica jr. de la Sibiu, ale carui stralucite studii pot fi modele de exegeza teologica academica. In aceeasi ordine de idei, pentru cei interesati, fara pretentia de a fi exhaustiv, iata si câteva alte titluri aparute in limba româna dupa ' 89 care sunt dedicate nebunilor mistici crestini: "Fericitii nebuni pentru Hristos", Ioan Kovalevsky (Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, trad. Boris Buzila), "Pelerini rusi si vagabonzi mistici", Michel Evdokimov (Ed. Pandora-M, Târgoviste, 1999, trad. Magdalena Marculescu-Cojocea si Elena Soare), "Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos" (Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2002, trad. Ieroschim. Stefan Lacoschitiotul) si "Fericitii nebuni pentru Hristos. Parintele Teofilact Avdeev si Serafim ieroschimonahul", Serghei Nilus (Ed. Sofia, Bucuresti, 2008, trad. Boris Buzila).

Dupa ce arata ca prima referire scrisa pastrata este despre o sali, o calugarita din secolul IV, care a vietuit intr-o manastire din Egipt, autoarea vorbeste pe larg despre Simeon Salos, nascut in secolul VI in Siria, a carui viata a fost (re)povestita multe veacuri de atunci incoace. Precum orice mistic cu vocatie, si acesti salos sunt foarte duri mai intâi de toate cu ei insisi, iar apoi cu cei din jur, demonstreaza autoarea. In toata literatura de acest tip gasim adesea confruntari intre sfintenia celui dedicat lui Hristos, o sfintenie indeobste ascunsa tocmai sub identitatea nebuniei, si mastile sub care se pitesc diversele categorii de locuitori ai imperiului: "aparenta de crestinism, pe care o afiseaza locuitorii Emesei, lipsiti in realitate de una dintre virtutile crestine definitorii: dragostea pentru aproapele, chiar daca acest «aproape» ar fi un nebun" (p.15). Iata o mostra: dupa 31 de ani de asceza in pustie in care ajunge, se spune, la cele mai inalte trepte ale "imbunatatirii" si la apatheia (stapânirea simturilor), Simeon Salos se infiinteaza in orasul cel mai apropiat "tragând dupa sine pe strazi, ziua in amiaza mare, legat chiar cu frânghia ce-i servea drept cingatoare a rasei calugaresti, un câine mort pe care-l luase de pe gramezile de gunoi din afara cetatii" (p. 15). Ulterior va gasi alte modalitati socante pentru a-si trezi confratii si abia odata cu moartea isi va dezvalui adevarata sa fata, cea a sfinteniei. Modelul sus-mentionat este apoi preluat de o intreaga pleiada de saloi, printre acestia, Andrei Salos, care "joaca rolul nebunului, dar masca asumata nu mai ocupa tot ecranul, ci sta in cumpana cu actiunile lui de bun sfatuitor (nu am spune "duhovnic", pentru ca Andrei nu este nici calugar, nici preot) si de intelept cunoscator al tainelor universului" (p. 22). Acesta, in urma unor revelatii, dobândeste calitati profetice, ceea ce genereaza numeroase informatii care tin de nelinistile crestine - de unde si scrierea numita ulterior "Apocalipsul lui Andrei Salos". Exemplul celui din urma a determinat mai apoi o efervescenta nemaiintâlnita pe pamântul Rusiei pravoslavnice, astfel incât "Pâna in secolul XVIII, in Rusia au fost sanctificati peste 35 de sfinti nebuni intru Hristos" (p. 25). Aceasta categorie de mistici crestini - ne referim la cei reali si nu inchipuiti - are parte de recunoasterea Bisericii si prin faptul ca sunt pomeniti la liturghie in Duminica a 10-a dupa Rusalii.

Ei bine, de migratia in tarile române a textelor originale cu referire la sfintii Simion si Andrei si despre primele traduceri românesti se ocupa substanta exceptionalei carti semnate de Catalina Velculescu. Cercetatoarea mai face o observatie care tine de inteligenta dohovniceasca (spirituala): "Saloii apartin literaturii bisericesti. Se poate discuta si in ce masura sunt inruditi cu traditia populara a "nebunului intelept" din cultura araba (in vechime Buhlul; mai târziu: Nastratin Hogea), cu cea a lui Eulenspiegel din cultura germana sau chiar, pentru orizonturi mai indepartate, cu inteleptul Zen" (p. 12). Personal, as mai adauga si exemplul unora dintre invatatorii hasidismului (in cazul iudaismului) si sufismului (in cazul islamului).

In sfârsit, un ultim fenomen important legat de nebunii intru Hristos este acela ca, in mod logic, nu toti erau cu adevarat sfinti. S-au gasit destui imitatori care mimau nebunia, dar carora le lipsea sfintenia. Referitor la oceanul de imitatori intr-ale vietii spirituale - ale carui ape se afla in exponentiala crestere si ameninta cu un adevarat potop lumea de astazi -, las cititorului placerea sa mediteze…