PLANETA ARTE/ O Arca a lui Noe pentru secolul XXI

Daca veti privi fotografia 1, cu siguranta atentia va va fi atrasa de zambetul latit pe toata fata al printului jazz-ului, Duke Ellington. Jubilatia maestrului era, cu siguranta, provocata de ce auzea. Iar ce auzea erau interpretarile Ellei Fitzgerald, personajul din stanga imaginii, in picioare. Aceasta fotografie fusese facuta de nu mai putin celebrul Herman Leonard, in 1961, in clubul Crescendo din Los Angeles.

Astazi, cand apar colectii de CD-uri cu jazz cuprinzand integralele Miles Davis (Columbia), Charlie Parker (Savoy) sau insusi Duke Ellington (RCA), e greu de crezut ca se mai pot ivi inregistrari revelatoare cu mari artisti, dosite pana acum prin arhive. Adica bucati necunoscute pret de aproape jumatate de veac, venind de la interpreti de geniu. Ei bine, casa Verve tocmai a scos pe piata o caseta cu patru CD-uri, insumand 76 de titluri - TOATE INEDITE -, interpretate de Ella Fitzgerald. Unde? Chiar in clubul Crescendo, pe care-l invocam la inceputul acestui articol, intre 1961-1962. Nu este vorba despre niste inregistrari pirat, ci despre niste masterizari ale unor benzi originale produse de Norman Granz, fondatorul Verve, si managerul, vreme indelungata, al Ellei. Cantareata se afla la apogeul carierei si isi atinsese summum-ul de posibilitati creative: mai destinsa decat oricand, mai indrazneata, mai "swing", evoluand intr-o gama de atmosfere si de ritmuri mai vasta decat pe zecile de inregistrari care ii aparusera in timpul vietii. Intre altele, cantand blues (care nu a fost niciodata punctul ei forte), cu harul si tristetea infinita ale lui Billie Holiday. Antologia celor patru CD-uri se numeste "Twelve Nights in Hollywood" si constituie, probabil, cea mai mare revelatie jazz-istica a ultimilor decenii.

Prima impresie pe care o ai patrunzand in "Maxxi", noul muzeu din Roma care se va deschide oficial in luna mai 2010, este ca te afli pe un pachebot cu forme armonioase, facut din beton, sticla si otel, o arca pretioasa, si la fel de fluida ca apele peste care o banuiesti ca ar vrea sa le alunece.

"Maxxi" (foto 2-5) este acronimul "Muzeului national de arte ale secolului XXI", pentru care, in 1999, arhitecta anglo-irakiana Zaha Hadid (in varsta, acum, de 59 de ani), prima femeie care a primit prestigiosul premiu Pritzker (echivalentul Nobelului in arhitectura), a obtinut adjudecarea proiectului, in urma unui concurs international la care au participat nume de talie.

Atat in structura cat si in obiectivele sale, Maxxi se doreste un muzeu diferit de celelalte institutii publice de profil italiene - prezentandu-se ca un spatiu consacrat creativitatii contemporane, artei si arhitecturii (aici vor fi instalate niste colectii permanente cu opere ale unor Boetti, Kappor, Clementi, Richter sau Warhol, precum si circa 70.000 de documente de arhitectura). Zaha Hadid il considera "un centru cultural compus dintr-o tesatura densa de spatii interne si externe care se intretaie si dialogheaza, intr-un labirint de galerii care se varsa intr-un larg campus urban". Va fi un laborator de cercetari in care se vor confunta diverselel limbaje contemporane, de la arta plastica la design, de la moda la film si de la arhitectura la publicitate. Tot aici va fi deschis un atelier unde vor fi predate meserii legate de turismul cultural. Pio Baldi, directorul Maxxi, afirma: "Dorim ca aceasta institutie sa devina un centru de excelenta, o veritabila fabrica de creativitate. Va fi un muzeu de parcurs, de flux, iar nu un centru de expozitii statice in care colectiile sa stea pietrificate". Aceasta intentie este perfect slujita de structura arhitectonica a edificiului: prelungi rampe sinuoase care unesc un etaj cu celalalt, vaste sali de expozitie, panouri mobile, plafoane compuse din lame de otel verticale care se orienteaza in functie de lumina soarelui, ferestre uriase si o priveliste vertiginoasa asupra imprejurimilor.

Date tehnice : Suprafata totala : 29.000 mp : Spatii interioare : 19.640 mp ; Suprafata de expunere : 10.000 mp ; Volum total : 113.000 mc ; Greutatea totala a otelului : 6.000 tone ; Ore de munca pe santier : 125.000 (au muncit, in medie, circa 100 de persoane, timp de 1.5000 de zile) ; Cost total : 15 milioane de euro.

Misiunea "Creatie si Internet", condusa de Patrick Zelnik, presedinte al Naive, de Jacques Toubon, fost ministru al culturii si de Guillaume Cerutti, presedinte al Sotheby's Franta, si-a predat, pe 6 ianuarie a.c., raportul catre Frederic Mitterrand, actualul ministru al culturii din Hexagon. Insarcinati, in 2009, sa reflecteze asupra dezvoltarii ofertei culturale on-line si asupra remunerarii creatorilor si intreprinderilor de industrie culturala, cei trei muschetari (vezi foto 6) au extras 22 de concluzii, cele mai multe de ordin fiscal. Trebuie mentionat ca presedintele Sarkozy a retinut cateva dintre ele, si le-a exprimat cu prilejul "Urarilor pentru cultura", facute publice pe data de 7 ianuarie. Lucrurile au mers repede, pentru ca, in Franta, cultura este in impas, iar unora (cei care conteaza!) chiar le pasa ca este vitregita.

Raportul preconizeaza o impozitare a veniturilor publicitare on-line, vizand cu precadere marile societati de internet precum Google, Facebook, Microsoft, AOL sau Yahoo. Misiunea estimeaza ca "aceasta masura ar putea genera o crestere a veniturilor fiscale de circa 10-20 de milioane de euro pe an". Iar Presedintele, cu ocazia evenimentului deja mentionat, a cerut deja Ministerului finantelor o expertiza care sa evalueze fiscal activitatile publicitare ale marilor portaluri si motoare de cautare. "Taxa Google", cum este de-acum denumita, a inceput insa deja sa suscite numeroase intrebari legate de fezabilitate. Oricum vor sta lucrurile, taxa are drept scop finantarea celorlalte puncte ale raportului si, in mod special, implementarea unei "Carte a muzicii tinere", menita sa favorizeze descarcarea legala de piese muzicale. Ideea l-a entuziasmat pe Sarkozy, care a cerut aplicarea sa pana in vara lui 2010. In domeniul cartii, un TVA redus la 5,5% ar putea stimula progresul volumelor digitale; se preconizeaza, de asemenea, crearea unei platforme de internet unice de cataloage continand oferte culturale (carti, muzica, video).