TRADUCERI / Ce citeste Regina

Editura Leda a publicat in urma cu cateva saptamani o cartulie incantatoare scrisa de unul dintre cei mai notabili umoristi britanici - Alan Bennett, "Alteta Sa cititoare". Lectura ei poate oferi clipe remarcabile de destindere.
Alan Bennett s-a nascut in 1934, este prozator, scenarist, dramaturg, cineast, om de televiziune si unul dintre cei mai apreciati dintre umoristii britanici de azi. Este apreciat indeosebi pentru spiritul de observatie incisiv. Realizarile sale au fost distinse cu numeroase premii. Volumasul despre care scriem acum a fost publicat in 2007, iar in limba romana a fost talmacit excelent de Smaranda Campeanu.
Spre deosebire de "Regina si cu mine" de Sue Townsend (si acest roman de succes tradus de curand de editura Leda si prezentat in rubrica noastra), care imagineaza o situatie de cosmar (familia regala este mutata intr-un cartier social, in case darapanate, dupa victoria in alegeri a Partidului Republican, in "Alteta Sa cititoare", Regina devine obsedata de lectura si de carti, dupa ce intalneste intamplator, urmarindu-si celebrii-i caini prin curtea palatului Buckingham, o biblioteca mobila si imprumuta o carte.
Titlul englezesc este el insusi subtil si plin de trimiteri - "The Uncommon reader". Opusul acestor cuvinte, "common reader", desemneaza o persoana care citeste de placere, nu pentru ca studiaza ori asta ii este meseria. In 1925, Virginia Woolf a publicat un volum de eseuri cu acest titlu (iar criticii britanici au remarcat de indata trimiterile lui Alan Bennett la acea carte). Asadar, ajunsa din intamplare in biblioteca mobila, Regina nu are habar ce carte sa aleaga, nu stie ce sa citeasca. "Nu acordase prea multa atentie cititului. Citea, bineinteles, ca toata lumea, insa lasa in slujba altora placerea cartilor. Cititul era un hobby, iar caracteristica slujbei ei era tocmai aceea de a nu avea hobby-uri. Jogging-ul, cresterea trandafirilor, sahul sau alpinismul, decorarea prajiturilor, aeromodelismul. Exclus. Hobby-urile inseamna preferinte, iar preferintele trebuiau evitate; preferintele excludeau oamenii. Maiestatea Sa nu avea preferinte. Slujba sa presupunea sa arate un interes, nu sa fie personal interesata de ceva. Si, in plus, sa citesti nu inseamna sa faci ceva. Ea era un om de actiune." Regina este ghidata insa in alegerea unei prime carti, apoi si a altora, de Norman Seakinns, un tanar roscovan care lucra la bucatarie, usor homo, care citea imens. Regina descopera treptat placerea cititului, nu exclude niciun gen, niciun autor, nici chiar pe cei plicticosi, odata ce incepe o carte o duce la bun sfarsit. Norman e promovat amanuensis, un fel de secretar literar; ea insasi devine opsimath, o persoana care incepe sa invete tarziu in viata. Dar consilierii si politicienii in frunte cu primul ministru, care, la inceput, au acceptat totul ca pe un capriciu regal, se ingrijoreaza, se revolta si fac totul pentru a pune capat noilor "apucaturi" regale. Norman este expediat la o universitate, fara stirea Reginei. Regina continua sa citeasca. Ii sunt ascunse cartile - fara folos. Regina descopera ca o carte deschidea drumul spre o alta, descopera placerea cititului si impartasirii altora a lucrurilor aflate. Descopera orizonturile descrise de scriitori straini si britanici, pe multi ii primise candva la curte, decorandu-i, dar nu stia nimic de lumea inchisa de ei in carti. Constata ca cititul deschide subiectele, spre deosebire de briefieng (cu care era obisnuita in calitatea sa de sef al statului), care le inchide. Cartile nu contin ierarhii, toti cititorii sunt egali. "Cititul era ca un muschi pe care ea parea sa si-l fi dezvoltat treptat". Regina incearca sa impartaseasca anturajului ceea ce afla, dar cei apropiati sunt, in cea mai mare parte, siderati si n-o inteleg, ba chiar comploteaza s-o impiedice. Cand regina afla, tot intamplator, ce s-a intamplat cu Norman, isi concediaza discret si fara discutii consilierul care complotase. Dar se mai intampla ceva: Regina simte ca trebuie sa-si scrie impresiile si se apuca de scris. Alta oroare pentru anturaj. Nu s-a mai pomenit ca un suveran sa scrie carti, degeaba protesteaza Regina: unchiul ei, fratele tatalui ei, fostul Rege, a facut-o! "A putut sa faca acest lucru numai pentru ca a abdicat." - i se spune. Si atunci, in fata celor catorva zeci, poate sute de persoane adunate la ceai, Regina spune: "- Ah, am uitat sa va spun asta? Dar... de ce credeati ca v-am chemat pe toti aici?" Finalul e surpinzator si de un efect colosal.
"Alteta Sa cititoare" e o cartulie incantatoare, excelent tradusa si care poate oferi oricui o seara extrem de placuta.