EDITORIAL/ Un cenaclu adevarat, acum, ar putea avea acoperire in aur
Autor:
Pop Ioan
10.12.2009
Elevii unei clase de liceu bucurestean credeau
pana mai ieri ca poetii, toti poetii de pe Pamant, au murit inainte
ca ei sa se nasca, asadar nu mai exista poeti vii, pe care sa-i
poata vedea, auzi, pipai. Ei cunosc poezia exclusiv din manualele
scolare, care se opresc la Nichita Stanescu si Marin Sorescu,
rareori indraznind sa mearga pana la Mircea Cartarescu si la poetii
optzecisti, iar atunci cand sfiosii nouazecisti ajung si ei sa
palpaie din vreo fila, anul scolar e pe terminate si prin poezia
lor se trece ca trenul printr-o gara pustie.
Am constatat asta luand parte,
in cadrul catorva proiecte, la lecturi organizate in diferite
institutii de invatamant, dar si in teatre, sedii de banci, muzee,
baruri, cluburi, cafenele.
Cel mai recent proiect ii are
drept initiatori pe Un Cristian si revista "Observator Cultural",
tinta lui principala fiind elevii de liceu.
Un grup de poeti, intre care
Daniel Banulescu, Dumitru Badita, Teodor Duna, Adela Greceanu,
Doina Ioanid, Carmen Musat, Oana Catalina Ninu, Cosmin Perta, Elena
Vladareanu si subsemnatul, a colindat (si o va mai face) in
ultimele doua luni pe la Colegiul National "Sfantul Sava", Colegiul
National "Mihai Viteazul", Liceul Teoretic "Ion Neculce", Liceul
"Nichita Stanescu". Dupa lecturi, asta a fost marea revelatie a
elevilor: ca exista poeti in viata si ca poezia lor le place la fel
de mult ca a poetilor intalniti de ei in manualele de literatura
romana. Iar din clipa in care au aflat asta, unii au avut curajul
sa marturiseasca faptul ca scriu si ei, numai ca nu stiu cui sa se
adreseze pentru a fi luati in seama, evaluati, publicati. (Am
trecut si eu in tinerete prin acest gol al lipsei de comunicare si
l-am umplut abia dupa ce am venit la Bucuresti. Poezia este o
valoare urbana, putini sunt cei care o recepteaza in alta parte
decat la oras.)
Erau atat de exaltati la ideea
ca ar putea sa se alature unui cenaclu literar, incat n-am
indraznit sa le dezvalui ca aceste institutii sunt la ora asta fie
somnolente si conventionale, fie de grup inchis, asa ca, probabil,
mai folositoare le-ar fi diversele portaluri pe care se posteaza si
se comenteaza poezie.
Cam asta mi s-a intamplat si cu
prilejul unor lecturi la Universitate. Imi amintesc cu acuitate de
doua dintre acestea, una petrecuta la Facultatea de Matematica,
alta in fata unui an I la Filologie.
In cazul celei dintai, am sa
reproduc aproximativ, in loc de concluzie, un enunt al lui Varujan
Vosganian: "Matematica si Poezia sunt cele mai inalte expresii ale
spiritului uman". In seara la care ma refer, cele doua discipline
s-au intersectat si au interactionat intens. Am spus-o atunci tot
in loc de concluzie: "Poezia este o matematica prenumerica, pana la
aparitia cifrelor, cu ea s-a masurat Universul".
La a doua intalnire, una foarte
recenta, la care am citit alaturi de poetul Teo Duna, cei 45-50 de
filologi de anul I au spus cam aceleasi lucruri: ca au nevoie de un
cenaclu, ca nu stiu unde sa il caute, ca n-au venit inca in contact
cu poezia generatiilor recente, ca produc ei insisi literatura.
Cine are curajul, dupa domnul Marin Mincu, sa faca un cenaclu viu
si adevarat? Ca marfa e tot mai multa si tot mai buna. Un asemenea
cenaclu, acum, ar putea avea acoperire in aur.
IOAN ES. POP (n. 1958) este absolvent al Facultatii de Filologie a Universitatii din Baia Mare (1983). Pana in 1989 a lucrat ca professor. In 1990, a devenit corector si apoi secretar general de redactie la revista "Luceafarul". Din 1995, a lucrat ca editor executiv la revista "PRO TV Magazin", iar din anul 2000 este editor al "Ziarului de Duminica". Este autorul catorva carti de poezie. In anul 1995, a primit Premiile pentru Debut ale Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) si din Republica Moldova, pentru volumul "Ieudul fara iesire". Ulterior, i s-au decernat Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Romane, de doua ori Premiul USR pentru poezie, Premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania (ASPRO), Marele Premiu al Festivalului International "Nichita Stanescu" Ploiesti, Premiul Niram Art, Madrid.