REPORTAJUL SAPTAMANII/ Sarmizegetusa. Comoara pierduta
Autor:
Alex Dima
10.11.2009
Cautatorii de comori roiesc si astazi in jurul cetatilor
dacice. Spera la norocul celor care au gasit 10 bratari dintr-un
foc, kilograme de aur, intr-o singura groapa. Iata drumul pasionant
al comorii din Muntii Orastiei, cu semne de intrebare, sume
colosale si monumente de indiferenta.
O legislatie proasta, stufoasa, incompleta, autoritati
nepasatoare si incompetente au facut ca acest loc sa fie al
nimanui. Poate ca exista un interes ca acest loc sa fie
neadministrat si nepazit... pentru a le permite cautatorilor de
comori sa se miste in voie prin zona.
Dotati cu masini si aparate, cautatorii roiesc in jurul
cetatii. 30 de mii de hectare sunt pazite de 8 jandarmi. Cate doi
pe tura.
Din muntii Orastiei s-au scos in ultimi ani sute de kilograme
de aur, cosoni si podoabe; zeci de tezaure au fost vandute peste
granita.
Toti muntii au fost si inca mai sunt scormoniti.
Cauatatorii de comori lasa in urma lor gropi neastupate, cutii de
conserve, borcane
In 2005, dupa patru ani de urmariri si filaj, zeci de persoane
din Deva, acuzate de branconaj arheologic, au fost arestate.
Incepea dosarul "Aurul dacilor 1".
Iulian Ceia este considerat seful unei retele de cautatori de
comori. Fost politist si consilier la Camera Deputatilor, Ceia este
acuzat ca a plasat in strainatate, dar si unor inalti demnitari
romani, o parte din celebrele bratari dacice. Incepe un proces care
pare acum ca nu se mai termina. L-am gasit pe Iulian Ceia in Deva.
A tinut sa ne arate imprejurimile. In Poiana Omului se spune ca
si-a luat zilele ultimul rege dac: Decebal. Cunoaste muntii
Orastiei ca in palma. Este pasionat de istorie, iar multe dintre
informatii le afla de la oamenii locului. Cat despre implicarea sa
in braconajul arheologic... "La un moment dat - spune Ceia - un
politist care a venit parte in proces a fost intrebat de judecator
ce stie despre persoana mea. Da, domnule, era cautator de aur. De
unde stiti treaba asta? Avea noroi pe rotile de la masina. Din
astfel de povesti (cum ca unul a vazut ca exista noroi pe masina),
s-a ajuns ca altul sa spuna ca trebuie sa fie ceva intre el,
Nastase, Dan Iosif si Talpes. Din astfel de povesti s-a nascut si
partea asta care a placut foarte mult procurilor la vremea
respectiva."
Urcam la Varful Caprareata, 800 de metri in linie dreapta
pana la Sarmizegetusa. Vladimir Brilinschi ne arata "celebra groapa
in care au fost descoperite 10 bratari de aur in anul 2000, de
catre un grup de cautatori de aur. Groapa este amplasata in
apropierea unei stanci care putea foarte bine fi un reper, dar
putea fi si templu sau altar.'
Florin Rambetea, zis "Bratara", este cel care a descoperit
cele zece bratari. Din inculpat a ajuns martor in dosarul "Aurul
dacilor 1". Sta ascuns intr-un sat din vestul tarii si se teme
pentru viata lui. Cu greu l-am convins sa apara in fata camerei. A
cerut sa-l filmam intr-un lan de porumb, ca nimeni sa nu stie locul
in care traieste. "Sunt un cui in coastele lor, spune el. Daca m-ar
elimina, ar fi degeaba, e scris totul pe hartie..."
Doi camatari din Deva l-au angajat in 2000 pentru a-i ajuta la
cautat si sapat in munti. Aveau harti din satelit si tot felul de
aparate, iar dupa cateva zile de cautari, povesteste Florin
Rambetea, "am dat peste nasul unui lup, o figurina, un animal, ce
Dumnezeu o fi fost, am dat cu mana la o parte frumos pamantul,
inima baga rateuri, erau una in alta, intrepatrunse cu spiralele,
erau puse in picioare pe trei grupuri. Am scos alea trei grupuri,
sase bucati."
Pentru a intelege cum s-a intamplat, Nunu Brilinschi a facut
un desen folosit acum si de anchetatori. "Am realizat un desen pe
baza marturiei descoperitorului, care mi-a povestit cu lux de
amanunte felul in care erau asezate bratarile. Practic erau doua
etaje. La etajul interior erau 4 bratari una in alta, ca niste
arcuri de masina, un strat de pamant de 30 de cm si, la etajul
superior, 6 bratari acoperite de o lespede. De o parte si de alta a
gropii erau lespezi." Lespezile sunt acum la Muzeul de istorie din
Alba Iulia. Bratarile au luat drumul strainatatii, iar Rambetea a
ramas cu buza umflata. Asa ca a povestit totul politiei.
In 2000 la Frankfurt, in fata expertei Barbara Deppert
Lippitz, se prezinta un individ care ii cere sa evalueze doua
bratari din Muntii Orastiei. Experta trage concluzia ca sunt dacice
si ia legatura cu autoritatile romane care trag si ele concluzia ca
sunt obiecte de patrimoniu. Incepe vanatoarea bratarilor, iar
statul plateste sute de mii de euro pentru ele. Cu mare pompa sunt
aduse in Romania, la inceputul lui 2007, primele patru bratari,
urmeaza altele, iar politicienii se inghesuie sa pozeze, alaturi de
ele, in intregitori ai istoriei neamului.
Comisarul Aurel Condrut, sef Serviciul de Protejare a
Patrimoniului Cultural National, s-a ocupat de repatrierea
bratarilor. "De ce nu s-au putut confisca? Pentru ca nu aveam cum
sa le aducem in tara, iar cumparatorului de buna credinta trebuia
sa i se plateasca banii pe care i-a investit... Erau obiecte de
furat, de acord, dar el nu cunostea asta in momentul cand le-a
achizitionat."
Ciudat lucru, dar prin mai multe ordine ale Ministerului
culturii, semnate de fostul ministru Adrian Iorgulescu, sute de mii
de euro ajung chiar in contul Barbarei Deppert Lipitz, cea care are
rolul de expert, reclamant si care, in cele din urma, primeste
banii.
"Aceasta doamna Barbara - spune Radu Stanciu, specialist Arta
Patrimoniu - este placa turnanta a ceea ce eu numesc talharia cu
bratarile, nu escrocherie. Cand in mod public se dau bani publici
nu e talharie, ci o pungasie. Doamna e cea care, prin 2000, face o
plangere sesizand traficul de bratari dacice..." Radu Stanciu este
specialist in arta de patrimoniu, angajat de inculpatii din dosarul
"Aurul dacilor 1" sa faca o expertiza a bratarilor. "Doamna -
continua el - este semnatar de plangere penala si ajunge si martor
si... senzational... este si vanzatoare de bratari, dupa cum ne
asigura domnul ministru al culturii. I se dau 240.000 de euro,
140.000 de euro, 50.000 de euro... i se dau vreo 600.000 de euro
...i se mai dau si niste bacsisuri pentru deranj..."
Multe semne de intrebare care reusesc sa faca procesul Aurul
dacilor sa bata pasul pe loc. L-am intrebat pe fostul ministru al
culturii despre ordinele de plata pe care le-a semnat. N-am aflat
nimic in plus. Am solicitat Ministerului culturii informatii despre
costul si modul in care s-au achizitionat bratarile. Pana acum n-am
primit insa niciun raspuns.
Aurel Condrut, seful Serrviului de Protejare a Patrimoniului
Cultural National, insista ca nu exista un contract de vanzare/
cumparare intre statul roman si vanzatorii bratarilor. "Nu exista
un contract de vanzare cumparare. N-are cum sa exista. Exista un
document de predare si primire a justei compensatii. Deci el preda
bunul... el il preda de buna voie, fiind despagubit cu ce a
investit..."
Mai mult, sunt voci care ridica semne de intrebare asupra
autenticitatii celebrelor bratari. De ce, in zeci de ani de
sapaturi, arheologii nu au descoperit macar una, de ce au aparut
toate acum? Radu Stanciu este unul dintre contestatarii
autenticitatii bratarilor.
"Toate seamana intre ele, cu mici diferente de greutate, spune
Radu Stanciu, modelul e acelasi, zici ca is facute ca mititeii,
toate ies una dupa alta cu mici diferente de greutate si de
forma..."
Cei care le-au expertizat sustin insa cu argumente
autenticitatea lor.
Ernest Oberlander, sef sectie Departamentul Numismatica si
tezaur al Muzeului National de Istorie, spune: "Se vede clar ca nu
exista urme de frecare, de tesaturi, de piele... Atat de proaspete
sunt bratarile, ca si cand ar fi fost facute ieri. Dar, acoperite
cu un strat de depuneri minerale din sol care, repet, atesta faptul
ca au stat o vreme indelungata in sol, sute, mii de ani."
Emanuel Petac este seful cabinetul numismatic la Biblioteca
Academiei Romane. Si semnatura lui apare pe expertiza bratarilor.
"Bratarile, spune el, atesta acelasi centru de productie, mai multe
maini, cu siguranta doua sau trei care au lucrat la povestea asta,
dar in orice caz aceasi sursa de aur si aur nerafinat. Ce au gasit
in rau, asta au folosit."
Am cerut si parerea unui bijutier despre posibilitatea
fabricarii unor astfel de bratari. Emanuel Carstoiu ne-a spus:
"Daca stii compozitia, se poate face simplu, exact la fel. Daca
stii compozitia, lucrezi compozitia si pe urma lucrezi bratara asa
cum a lucrat-o nenea ala. Dupa aia si faci si niste acoperiri. Mai
iei niste pamant de prin Transilvania si mai freci putin. Deci se
pot face. Baietii destepti fac asta."
Ernest Oberlander crede insa ca "niciodata un falsificator nu
poate intra in pielea celui care a produs piesa... In cazul nostru
aveam de-a face cu tehnica exceptionala care, practic, nu mai poate
fi accesibila in Europa."
Il mai intreb pe Emanuel Petac, sef Cabinet Numismatica la
Biblioteca Academiei: "Din punct de vedere chimic, nu se poate
obtine aceasta compozitie?" "Nu. Nu.", imi spune el
categoric.
Bijutierul Emanuel Carstoiu e insa de alta parere: "Vad cum
l-a turnat ala, ti-l iau, ti-l torn in piatra. Gasim o anumita
piatra din Transilvania ca urme din piatra aia sa se gaseasca si
aurul ala pe acolo, il iau si il bat cu ciocan de lemn cum l-a
batut ala, si il facem asa, dupa care il imbatranim. Ii punem si
putin pamant din perioada aia care are o anumita chestie specifica.
Daca ai timp si bani, poti sa faci."
Blestem al aurului sau nu, multi dintre cei care au avut
legatura cu aceasta poveste au murit. Cei mai multi s-au imbolnavit
de cancer.
In 2007, Sorin Popa, un bijutier din Calan, inculpat si el in
dosarul "Aurul dacilor", moare suspect inainte de a depune marturie
in proces.
Iulian Ceia precizeaza: "A fost prieten cu multi, era un om al
muntilor... Daca ar mai fi trait doua zile, ar fi reusit sa
povesteasca despre toata nebunia asta... Din discutiile purtate cu
el, stiu ca a facut cateva din obiectele astea... bratarile
dacice... asa-zis dacice."
Intrebat daca crede intr-un blestem al aurului, cautatorul de
comori Florin Rambetea neaga: "Nu, nu cred. Blestemul e lacomia
noastra."
Pana acum, in visteria statului au ajuns 12 bratari dacice.
Din aceasi visterie au fost scoase sute de mii de euro ca bratarile
sa fie recuperate si aduse in Romania. Statul a platit, multi s-au
imbogatit de pe urma acestor bratari. Statul roman a platit fara sa
carteasca si va mai plati mult si bine, pentru ca se pare ca
numarul lor va ajunge la 30.
"Prejudiciile sunt destul de mari - declara procurorul
Augustin Lazar - si, intr-o prima faza, prejudicul a fost evaluat 6
milioane si jumatate de euro. Ar fi valoarea artefactelor care au
fost furate si comercializate, precum si daunele platite de statul
roman persoanelor de buna credinta de la care s-au recuperat."
Fostul ministru al culturii, Adrian Iorgulescu, e de parere ca
"statul roman nu a pierdut bani din aceasta tranzactie, pentru ca
toti banii urmeaza sa fie recuperati de la autorii furtului.
Teoretic. Si practic. Pentru ca li s-a pus sechestru pe toate
bunurile."
Greu de crezut ca prejudiciul va fi recuperat.
In muntii Orastiei, nimeni nu a vazut sau auzit de comori.
Teoretic. Practic insa... Din casele localnicilor politia confisca
frecvent aparate pentru detectarea metalelor. Florin Rambetea
sustine ca oamenii isi vindeau animalele ca sa cumpere detectoare.
Si nu era casa fara detector. "Nu e om in acea zona sa nu fi cautat
comori. Imi pun capul in streang daca spune ca nu a cautat."
Tezaure intregi, mii de piese au fost scoase si vandute peste
granita. Acum, politia spune ca le-a gasit urma si o sa le
recupereze. Pe bani. Unde era politia atunci cand aceste tezaure
paraseau tara? Nu e greu sa le dai de urma. Pe siturile de
licitatie din vest, cine vrea isi poate cumpara obiecte din
Dacia.
Singurul om care are grija de cetatea Sarmizegetusa in mod
oficial este Lucretia Rambetea, platita cu 600 de lei pe luna de
Muzeul din Deva. Face naveta prin padure, 8 km dus, 8 intors. E
paznic, ingrijitor si ghid de ocazie. Sotul ei a fost batut in
cetate de cautatorii de comori. Daca se intampla ceva, daca vede
ceva, n-are posibilitatea sa anunte, acasa are un telefon, dar in
cetate nu are semnal.
Cu prilejul echinoctiului de toamna, la Sarmizegetusa a fost
aglomeratie mare. Multi venisera sa se incarce cu energie, s-a dus
vestea ca locul e incarcat cu energie. Bioenergeticiana Maria
Ciobanu sustine ca, din punct de vedere energetic, este locul cel
mai important din Romania. Doamna Maria le spune celor cu care vine
aici la Sarmizegetusa de ani de zile ca le poate vindeca orice
boala, ca-i face sa mearga, sa auda, sa se simta bine, sa uite de
oboseala. Din nefericere, de ani de zile de cand vine la
Sarmizegetusa, nu a reusit sa vindece si o boala grava, boala
autoritatilor: nepasarea.
Indiferent care este scopul pentru care ajung in cetate,
turistii vin in Sarmizegetusa. Numai din taxa de intrare s-ar putea
scoate bani pentru intretinere si o minima amenajare. Daca
autoritatilor le-ar pasa, bani s-ar gasi pentru cetate.
Autoritatilor nu le pasa insa de turisti si de banii pe care
acestia i-ar putea lasa aici. Dar cheltuiesc milioane pentru
readucerea in tara a tezaurelor pe care le-au lasat sa plece fara
sa miste un deget. Pana acum, nimeni nu a fost pedepsit pentru
furtul de comori. Autoritatilor nu le pasa nici de locul care ar
trebui sa fie un simbol pentru romani. Poate ca asa suntem noi,
romanii. Nu ne pasa cine suntem si de unde venim, ne pierdem
istoria, dar ramanem cu bratari.
Comisia UNESCO atrage atentia ca in viitor ar putea sa scoata
cetatile dacice de pe lista patrimoniului mondial, daca acolo nu se
iau masuri. Iar masuri poate lua guvernul prin ministrul culturii,
deocamdata dezinteresat de situatia acestor locuri, care raman ale
nimanui.
Francezul David, pe care l-am insotit, pleaca dezamagit de la
Sarmizegetusa. "Sunt dezamagit pentru ca as fost interesat sa aflu
mai multe despre daci, sa inteleg mai multe. Nu regret ca am venit,
pentru e un peisaj frumos, dar nu am invatat nimic despre daci, nu
stiu unde au trait, cum erau, am vazut un sanctuar, dar in mare
parte parte era fals. In rest, nimic."
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea Romania, te iubesc! din 18 octombrie 2009