EVENIMENT/ Ce spectacole poti sa vezi la FNT 2009? (II)

Ceea ce va propune evenimentul numit Festivalul National de Teatru, singurul care a supravietuit tranzitiei, ajungând azi la cea de XIX-a editie, este o colectie de creatii provocatoare, unele neobisnuite, altele la limita riscului estetic. FNT 2009 are si clasici ai teatrului de la noi, nume pe care le cunoasteti si treziti din somn - Maniutiu, Tocilescu, Catalina Buzoianu, Tompa Gabor, Dabija, Alexandru Darie, Dragos Galgotiu, Hausvater - dar si nume care construiesc teatrul viitorului - Radu Afrim, Gianina Carbunariu, Vlad Massaci, Cristi Juncu, Ada Lupu, Felix Alexa, Theodor Cristian Popescu, Claudiu Goga, Alexandra Badea, Razvan Muresan - precum si o selectie de "new entries", nume pe care nu le-ati auzit poate niciodata, pentru ca sunt ale unor debutanti - Alexandru Mihaescu, David Schwartz, Bogdan Georgescu, Felix Crainicu - dar care s-ar putea sa va placa cel mai mult, fiindca spectacolele lor, din teatre de stat sau independente (Green Hours, Arca), sunt cel mai flagrant "in ton cu vremurile".

Va prezentam pe scurt fiecare spectacol:

1. "Lear" de William Shakespeare, regia Andrei Serban; Teatrul Bulandra, Bucuresti

Lear-ul in versiune feminina semnat de Andrei Serban la Bulandra surprinde printr-o lectura neasteptata - curajoasa si justificata - a regiei, care vede in tara impartita de Lear fiicelor sale chiar Romania, a carei harta e sfasiata la propriu si oferita fiecareia dintre ele. Mariana Mihut construieste un Rege Lear fara varsta, trecand credibil de la orgoliul orb la intelepciune si iluminare tardiva, iesind din viata dupa ce a inteles cateva adevaruri esentiale, ceea ce nu se poate spune despre majoritatea oamenilor.

2. "Lucia patineaza" de Laura Sintija Cernautski, regia Radu Afrim; Teatrul "Andrei Muresanu", Sf. Gheorghe

Scriitura autoarei acestui text - cu alunecari poetice si scene de evadare din realitate - se potriveste perfect stilului regizoral afrimian, care ii adauga un plus necesar de comic efervescent. Se remarca inca o data aici excelentul instinct al regizorului, care stie unde sa se opreasca din fermecatoarele alunecari pe panta lirismului, oprind o eventuala cadere in patetism printr-un inspirat contrapunct comic. Rezultatul este, in acest caz, un spectacol puternic, foarte tonic, in ciuda subiectului sau si perfect capabil de a atinge cordul spectatorului contemporan.

3. "Moartea lui Danton" de Georg Buchner, regia Mihai Maniutiu; Teatrul Maghiar de Stat, Cluj

Regizorul Mihai Maniutiu isi ia ca pretext textul lui Georg Büchner, "Moartea lui Danton" si revolutia franceza de la care pleaca acesta, ca sa analizeze implicatiile revolutiei la nivelul individului. Spectacolul lui are forta unui discurs ce "desparte apele" intre jocurile puterii si intimitatea sfasiata de acestea, cu concursul unei echipe de desavarsiti profesionisti ai scenei, care se arunca in scena fara nici o rezerva si captiveaza spectatorul.

4. "Omul perna" de Martin McDonagh, regia Radu Afrim; Teatrul "Maria Filotti", Braila

Montarea nominalizata la Premiul UNITER pentru cea mai buna regie e un spectacol dinamic, in care coregrafia si muzica au un rol esential, dar caruia nu-i lipseste intensitatea si profunzimea, data in primul rand de interpretarea actorului din rolul principal - Eugen Jebeleanu - dar si de momentele de grup. Zbaterea tinerelor trupuri aproape goale, inchise parca in cuburile asezate unul peste altul, ca intr-un fagure, invaluit de o lumina albastra este leitmotivul extrem de plastic - si de o frumusete cutremuratoare - al spectacolului.

5. "Poimaine, alaltaieri" un spectacol de Gianina Carbunariu; Teatrul Mic, Bucuresti

Alcatuit din scene separate tratand subiecte dureroase ale lumii de azi, dar vazute prin lentila deformatoare a timpului - campania acerba impotriva fumatului, inseminarea in vitro, incalzirea globala, consumul de carne - spectacolul produce o neobisnuita "punere in abis" a acestor subiecte, obligand in mod subtil la o aplecare asupra lor a fiecarui spectator, in forul sau intim. Regia cade pe locul doi din dorinta dramaturgului-regizor de a atenua, prin ironia cautata a stilului de joc si a decorului imitand copilareste vizualul productiilor SF, duritatea temelor abordate.

6. "Poveste de iarna" de William Shakespeare, regia Alexander Hausvater; Teatrul National "Mihai Eminescu", Timisoara

Spectatorii sunt instalati in centrul spatiului de joc, pe scaune rotative, astfel incat pot alege ei insisi, in plina desfasurare a spectacolului, ce scena urmaresc. De jucat, se joaca pe toate cele patru laturi, care definesc si geografii diferite. Plin de dinamism, de energie, de culoare si de solutii neasteptate - precum anuntul happy-end-ului piesei printr-o ...conferinta de presa sau song-urile pe care le canta corul ce joaca rolul "timpului "- spectacolul cu "Povestea de iarna", in noua traducere a unuia dintre cei mai buni dramaturgi tineri de azi, Peca Stefan, se constituie intr-un eveniment al anului teatral in Romania.

7. "Psychosis 4.48" de Sarah Kane, regia Mihai Maniutiu; Teatrul National "Lucian Blaga", Cluj

Muzica este coloana de sustinere a spectacolului: corul de nebuni canta cand un mars funebru, cand un cantec de leagan sinistru, susurat parca de un pedofil, cand un standard de jazz "happy hours", pe fondul caruia cele trei sinucigase danseaza. Constructia in trei personaje gandita de Mihai Maniutiu muta accentul de pe personajul principal pe grup, diseminand nebunia in asa fel incat spectacolul devine o analiza distanta a personalitatii psihotice.

8. "Psychosis 4.48", de Sarah Kane, regia Razvan Muresan (ex-debut in FNT!); Teatrul National "Lucian Blaga", Cluj

Citind textul in cheie realista, Razvan Muresan face astfel incat personajul, dupa o lupta crancena cu proprii demoni, sa evadeze poetic la final din aceasta realitate sufocanta prin imaginea tinerei femei care canta la microfonul ce coboara din tavan. Un cantec trist ca un epilog scris cu propria mana. Impresionanta interpreta a rolului impartit in replici diferite, venind parca de la voci diferite - efect al splitarii personalitatii suferindei - tanara actrita Patricia Boariu se transforma complet pe parcursul reprezentatiei.

9. "Sinucigasul" de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa; Teatrul National, Bucuresti

Rolul creat de Erdman este o oglinda perfecta pentru personalitatea complexa a unuia dintre artistii-simbol ai scenei romanesti de azi, actorul Dan Puric. Succesul de public al spectacolului, incurajat si de micile compromisuri ce-l duc spre zona comerciala - cum sunt cliseele muzicale folosite pentru ilustratia sonora si desenul exagerat al unora dintre personaje - se datoreaza in principal protagonistului, devenit un fel de efigie expresiva a suferintei umane in care oricine se poate recunoaste macar un pic.

10. "Trei surori" de Anton Pavlovici Cehov, regia Ada Lupu; Teatrul National "Mihai Eminescu", Timisoara

Regizoarea Ada Lupu a imprimat personajelor o stare de exaltare, insistand asupra ei tocmai pentru ca este acea trasatura proprie personajelor lui Cehov care le apropie cel mai mult de contemporaneitate. Toate acele aspiratii care mor incet in ei ii fac pe acesti oameni tineri si frumosi sa exalte, sa straluceasca, dar nu sa arda cu adevarat, ci sa lumineze putin, asemeni unor focuri de artificii, pentru ca in cele din urma sa se stinga, inevitabil. Dincolo de spatiul de joc transformat, de decorul si de costumele Velicai Panduru, punctul cu adevarat forte al spectacolului sunt actorii si desenul precis al relatiilor dintre personaje pe care il face regizoarea cu ajutorul lor.

11."Trei surori" de Anton Pavlovici Cehov, regia Tompa Gabor; Teatrul Maghiar de Stat, Cluj

Un spectacol de o frumusete clasica, ce reface lumea atemporala a celor trei surori cehoviene si universul lor induiosator de perfect la inceput - comfortabil si cald, plin de lucruri dragi si dominat de amintirea tatalui (intrupat in scena de un manechin urias) - care e invadat inca de la sfarsitul primului act de "corul soldatilor", ce va reveni obsedant in momente cheie ale spectacolului. Meritul scenografului Andrei Both este acela de a fi construit un decor viu, care se transforma de la un moment la altul, avansand ideile despre sfaramarea continua a acestui mic univers perfect.

1. Alexandru Mihaescu:

"Pool. No water" de Mark Ravenhill,regia Alexandru Mihaescu; Teatrul German de Stat, Timisoara

Vizual, spectacolul e foarte modern, decorul e o cutie alba cu o usa pe peretele din fata si cateva taieturi paralele ce devin la un moment dat mici ferestre-surpriza, iar costumele, machiajul si coafura (Zsuzsann Bagoly), precum si muzica si proiectiile video (elaborate de regizor impreuna cu Levente Kozma) te duc cu gandul la podiumurile de moda sau la o realitate SF.

"Concretii", dupa Vladimir Sorokin, regia Alexandru Mihaescu; Teatrul LUNI de la Green Hours

Atmosfera SF se pastreaza si este accentuata in montarea de la Teatrul Luni. Parabola propusa de Sorokin si dramatizata de Alex Mihaescu ne arata ceea ce am putea deveni, fara nici o intentie moralizatoare - se poate foarte bine sa traiesti cele mai palpitante "trip-uri" intrand in carnea fictiunii, plonjand in actiunea cartilor ca si cum ai face bungee-jumping. Stilul de joc e compus dintr-o suma de ticuri verbale si miscari robotizate care ii transforma cu adevarat pe cei trei in reprezentantii unei specii diferite de cea umana. Sau in expresia evoluata (involuata?) a acesteia. Ar fi prea mult sa spun ca regizorul creeaza un nou limbaj teatral, dar exista in amble spectacole, tipice teatrului postdramatic, o serie de forme noi care ar merita explorate in continuare.

"Hippioti si bolsevici" de Amiel Gladstone, regia Felix Crainicu; Teatrul Arca, Club La Scena

Nu e usor sa vorbesti limpede despre alegeri de viata, despre cum e bine sa traiesti si cum sa fii tu insuti, evitand o lume si o existenta planificata (laitmotivul spectacolului fiind "cum poti sa-l faci pe Dumnezeu sa rada? povesteste-i planurile tale"). Dar Felix Crainicu reuseste sa puna corect si accentele dramatice si pe cele comice, semnand un spectacol conectat la contemporaneitate, echilibrat, miscator si pe alocuri jucat chiar exceptional - mai ales in unele scene dintre Star (o asteptata, excelenta, revenire face actrita Ela Ionescu, pe care teatrele ar trebui sa se bata) si Jeff (Lari Giorgescu).

"Faceti loc!" de Mihaela Michailov, regia David Schwartz; Teatrul LUNI de la Green Hours

O continuare firesca a preocuparilor regizorului pentru teatrul comunitar, "Faceti loc!" este expresia revoltei unei generatii fata de aparatul de stat incompetent si indiferent la problemele oamenilor obisnuiti. In cazul de fata, problema grava a pierderii locuintelor prin punerea in practica a Legii proprietatii. Avand ca axa ordonatoare o serie de interviuri cu actorii din distributie, carora li se pun aceleasi intrebari menite sa-i dezvaluie in fata publicului asa cum sunt in viata particulara, spectacolul devine un amestec uluitor de realitate si fictiune. A avea sau a nu avea - este intrebarea pusa de regizor impreuna cu dramaturgul, atat actorilor, cat si, indirect, publicului, intr-un spectacol viu, plin de umor, dar de fapt extrem de serios.

4. Bogdan Georgescu

"Romania! Te pup" de Bogdan Georgescu, regia David Schwartz; Teatrul National "Vasile Alecsandri", Iasi

Scriitura lui Bogdan Georgescu este foarte proaspata si curajoasa, ambitionand sa creeze forma spectacolului inca de la nivelul textului. E vorba despre cativa actori care, dupa ce se prezinta publicului, cu nume, prenume, locul nasterii si o confesiune legata de prima tigara fumata (suntem in Romania, nu va imaginati ca indrazneste cineva sa nu fumeze!) creeaza legaturile dintre scene prin elaborarea unei coloane sonore pentru spectacol cu sunete provocate prin lovirea unor obiecte casnice. Tot membrii acestui "cor civil" pun umarul la schimbarea decorului constand in cateva platforme mobile care trebuie deplasate la fiecare scena. Prezenta acestei mici orchestre da o benefica senzatie de detasare de povestea care ni se spune, o distanta critica de care spectatorul modern are atata nevoie, incapabil sa mai creada pana la capat vreo istorisire.