Jamie Dimon, starul rock al Wall Street, a reusit sa tina JPMorgan departe de pierderi

"Slava Domnului ca exista Bank of America!", spune Jamie Dimon. Venind din partea unui director al JPMorgan Chase, in aceeasi luna in care Ken Lewis si-a anuntat intentia de a parasi pozitia de CEO al Bank of America, expresia rezuma amestecul de euforie si usurare care a caracterizat JPMorgan pe intreaga perioada a crizei financiare, scrie Financial Times.

Plecarea brusca a lui Lewis a pus in umbra o decizie indrazneata luata cu numai o zi inainte de Jamie Dimon, directorul executiv al JPMorgan. Pe cand investitorii si mass-media dezbateau decizia de a schimba directorul diviziei de investment banking care catapultase JPMorgan in culmea succesului pe Wall Street si-i conferise lui Dimon o popularitate similara celei a unui star rock, Lewis a facut publica decizia sa care a atras rapid toata atentia.

Astfel, decizia lui Dimon de a-l demite pe Bill Winters, respectatul co-director al bancii de investitii, si de a-i da un alt rol lui Steve Black, bancherul care fusese partenerul lui Winters in cadrul diviziei, nu a mai fost la fel de atent analizata.

Dimon este constient ca cea mai vulnerabila pozitie in cadrul industriei sale este cea de conducator de "turma".

Dimon, pe culmi dupa 20 de ani

Totusi, nici chiar criticii lui Dimon nu neaga faptul ca turbulentele din ultimii doi ani au reprezentat un moment definitoriu in cariera lui Dimon. Dupa mai mult de doua decenii marcate de controverse, drame si, mai recent, triumf, Dimon a ajuns sa ocupe o pozitie de top pe Wall Street. Respectat de investitori si politicieni, Dimon are acum in fata o noua misiune.

In conditiile in care rivali ca Goldman Sachs isi planuiesc revenirea pe fondul redresarii pietelor si stabilizarii economiei, Dimon trebuie sa demonstreze ca dispune de capacitatea de a profita de avantajul castigat in perioada de turbulente.

Criza a fost benefica pentru JPMorgan. Pe cand rivalii sai se prabuseau unul dupa altul sau intrau in mainile guvernelor, JPMorgan a aparut ca o forta formidabila.

In urma cutremurului financiar, Dimon a completat punctele lipsa ale conglomeratului sau financiar international. A achizitionat Bear Stearns, banca de investitii, si Washington Mutual, creditorul regional, prin tranzactii asistate de guvern. El a reusit sa cumpere jucatori strategici la preturi reduse.

JPMorgan a primit lovituri dure pe segmentele de carduri de credit si credite imobiliare in timpul crizei, fiind de asteptat ca grupul sa aiba in continuare de suferit pe aceste segmente si anul viitor. Totusi, volumul relativ redus de active bazate pe ipoteci a facut ca banca sa supravietuiasca crizei fara a raporta o singura pierdere trimestriala. Pe 2008, grupul a inregistrat un profit de 5,6 mld. dolari (3,7 mld. euro), in contrast clar cu pierderile care aproape au scufundat Citi si BofA. In trimestrul trei din acest an banca a raportat o crestere de sapte ori a profitului, pana la 3,6 mld. dolari (2,4 mld. euro), depasind asteptarile specialistilor.

Dimon s-a transformat in eroul crizei. Chiar si momentele sale mai controversate au fost considerate drept expresie a unei personalitati dominatoare. Cat despre decizia de a-l demite pe Winters, una controversata, Dimon a spus ca a considerat ca un bancher de investitii ca Winters nu poate conduce un grup financiar atat de diversificat ca JPMorgan. "Firma nu era probabil destul de mare pentru amandoi", remarca un fost coleg.

Dimon, o personalitate complexa

Dupa parerea lui Dimon, el trebuia sa desemneze pentru pozitia aceea un mostenitor legal si a facut acest lucru transferandu-l pe Jes Staley de la conducerea diviziei de administrare de active la cea a bancii de investitii.

Faptul ca vestea demiterii i-a fost adusa lui Winters de altcineva, si nu de Dimon, si ca acest lucru s-a intamplat chiar inainte ca Winters sa sarbatoreasca implinirea a 48 de ani a sporit perceptia ca Dimon a incalcat unul dintre codurile de onoare de pe Wall Street.

Cei care-l sprijina spun ca in ciuda stilului sau direct, Dimon incearca sa evite conflictele si a dezvoltat un cadru de directori ultraloiali.

De fapt, prietenii sai spun ca exact acest stil, asociat cu atentia fata de detalii si probleme de ordin operational, i-a asigurat succesul.

In ciuda raporturilor reci din prezent, relatia cu Sandy Weill din perioada achizitiilor care au transformat Citigroup in cea mai mare banca din lume a lasat o urma de nesters asupra lui Dimon. In cei 16 ani petrecuti alaturi de Weill, Dimon a invatat arata reducerii de costuri, integrand rapid companiile preluate. Aceste abilitati au fost evidente in cazul achizitiilor Bear si WaMu. Preluarile si acceptarea sumei de 25 mld. dolari (16,7 mld. dolari) sub forma de fonduri guvernamentale, bani de care banca nu avea nevoie, pentru a ajuta sistemul i-au castigat lui Dimon respectul guvernului si al Congresului.

Dimon si JPMorgan au avut si noroc. Au evitat cele mai toxice active in parte pentru ca banca de investitii nu era bine echipata pentru a concura pe piata titlurilor bazate pe ipoteci.

Criticii vorbesc de incapacitatea lui Dimon de a elabora strategii pe termen lung. Unii sustin ca acest lucru ar putea pune JPMorgan in dezavantaj intr-o industrie adesea definita de cei care pot anticipa schimbarile rapide si dramatice. Sustinatorii sai spun insa ca a desfasura operatiuni solide zi de zi reprezinta o strategie mai buna decat elaborarea de planuri ambitioase pe termen lung. Dimon si echipa sa au profitat de perioada de boom pentru a cladi un "bilant-fortareata", spun acestia.

Succesiunea: cine ii va urma lui Dimon la JP Morgan?

Directorii care i-au fost alaturi lui Dimon in cele aproape 3 decenii de cariera in banking alcatuiesc asa-numita "banda a lui Jamie". Unul dintre acestia va prelua aproape sigur fraiele companiei in momentul in care seful JPMorgan se va pensiona sau va ceda tentatiei unei cariere politice. Identitatea persoanei respective va depinde in mare parte de momentul in care se va retrage Dimon sau de performantele inregistrate de directori pana atunci.

Unii din cei aproximativ 40 de directori aflati acum in pozitii importante in cadrul JPMorgan au fost alaturi de Dimon de la inceputul carierelor lor, in timp ce altii i s-au alaturat mai tarziu, dar au castigat rapid in importanta. Totusi, niciunul dintre acestia nu ar fi un candidat important in cazul in care Dimon s-ar retrage in viitorul apropiat.

Actualul succesor legal este un bancher prezent in cadrul firmei cu mult timp inainte ca Dimon sa preia conducerea, Jes Staley. Totusi principala problema a lui Staley este varsta sa.

In conditiile in care si Heidi Miller, care conduce divizia de cash management, ar putea fi exclusa din cauza varstei, candidatii probabili ar putea fi Michael Cavanagh si Charles Scharf, dar si Mary Callahan Erdoes.