MEMORIA CARTII POSTALE / O mare ploconeala comunista

Cu toate ca unii istorici au incercat sa explice retragerea celor 500.000 de militari sovietici stationati in România in urma Conventiei de armistitiu din 12 septembrie 1944, prin abilul si desigur patrioticul joc de manevre si subtilitati politico-diplomatice al triumviratului Gheorghiu-Dej, Bodnaras, Ceausescu exercitat asupra lui Nikita Hrusciov. Memoriile stapânului de la Kremlin asupra adevaratelor ratiuni ale acestei decizii sunt insa elocvente si credibile: considerentul economic, care arata ca intretinerea unei divizii sovietice era de doua ori mai scumpa in strainatate decât in URSS (iar România nu era nici macar o tara de prima linie) si considerentul propagandistic, care oferea astfel Uniunii Sovietice un argument pentru a demonstra Occidentului ca "lagarul socialist" era solid si sincer in optiunea sa spre comunism, chiar si fara constrângerea prezentei trupelor de ocupatie ale Armatei Rosii.

Daca Hrusciov impusca astfel doi iepuri dintr-o lovitura in interes pur sovietic, (rezolvând printre altele si "mica" problema a ilegitimitatii prezentei trupelor sovietice care nu mai aveau ce legaturi cu Austria sa securizeze pe teritoriu românesc dupa semnarea Tratatului de neutralitate la 15 mai 1955), liderii de la Bucuresti au incercat si ei sa exploateze politic la maxim acest eveniment, atât fata de propria populatie, cât si fata de stapânii lor de la Moscova: românii nu trebuiau sa-si inchipuie vreun semn de slabiciune sau relaxare a regimului de la Bucuresti, iar sovieticilor li se putea arata inca o data trainicia supunerii si ploconelilor comunistilor români. Asadar, Sectia de propaganda si agitatie a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, impreuna cu Directia Superioara Politica din Armata s-au pus metodic si sârguincios pe treaba pentru a valorifica acest "prilej de calda manifestare a prieteniei dintre poporul român si popoarele Uniunii Sovietice, a dragostei pentru armata sovietica eliberatoare a tarii noastre, un prilej de intarire si mai mult a fratiei de arme româno-sovietice".

In intervalul iulie-august 1958 (an in care Brasovul - Kronstadt, dupa cinci ani de la moartea dictatorului inca se mai numea "orasul Stalin") conform unui minutios plan de masuri, in localitatile (garnizoanele) in care erau stationate trupe sovietice (Bucuresti, Braila, Galati, Focsani, Râmnicu-Sarat, Boboc, Ianca, Alexeni, Rodna-Lipova, Arad, Timisoara, Baragan, Constanta, Medgidia) au fost organizate intâlniri la cercurile militare intre ofiterii si subofiterii sovietici si omologii lor români, fiecare cu sotiile lui, mitinguri la deplasarea la gara, mese commune (tovarasesti, desigur). La toate aceste actiuni nu au lipsit a fi prevazute la capitolul organizatoric numit "asigurare materiala", fanfara militara, traducatorii din limba româna in limba rusa, formatiunile artistice, corespondentii de presa si fotoreporterii si … cadourile (evident simbolice) oferite in semn de recunostinta sovieticilor potrivit gradului si functiei fiecaruia. Astfel, la cel mai mare nivel, adica din partea Ministerului Fortelor Armate (precedenta denumire a Ministerului Apararii Nationale), pentru generalii sovietici din Comandament, s-au oferit patru complete de cadouri formate dintr-un album de piele despre armata R.P.R. (2.200 lei), o culegere de discuri legate in piele, cu cântece ostasesti si populare (2.000), un album cu vederi din Bucuresti (100 lei), un costum national pentru sotii (1.000 lei), un cosulet continând una sticla de tuica si sase de vin (400 lei) si o colectie de tigari (50 lei). Pe masura ce scadea gradul si functia sovieticului, cadoul simbolic se diminua si el, in sensul ca legatura din piele era inlocuita cu una din pergamoit, numarul de sticle de vin era redus la trei sau disparea costumul popular pentru sotie.

Epilog. In a doua jumatate a anilor 90, Muzeul Militar National a selectat pentru a fi dat la topit un maldar urias, de câteva sute de kilograme, format din albume, vederi, fotografii, carti de propaganda (dupa ce retinuse câte un exemplar din fiecare) primite cadou de ofiterii si generalii români in timpul regimului comunist de la omologii lor din R.D. Germania, R.P. Polonia, R.S. Cehoslovacia, R..P. Vietnam, R.P.Bulgaria, R.P. Chineza si URSS. Nu figura in acel maldar nicio sticla de votca sau pachet de tigari.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si revistei "Flacara".