De ce nu exista mai multe institutii de credit locale?

Piata bancara romaneasca are un numar redus de jucatori locali, ponderea bancilor straine in total fiind mult mai ridicata decat pe pietele vecine, in conditiile in care BNR impune conditii mai dure pentru autorizarea unei institutii de credit decat alte banci centrale.

In aceste conditii, chiar numarul total al bancilor - 45 in prezent - raportat la populatia totala este relativ scazut, iar concurenta este mai slaba, situatie reflectata de marjele mari de castig ale jucatorilor locali. In 2008, bancile romanesti au avut cea mai mare rentabilitate a capitalurilor (ROE) din Uniunea Europeana, de 29,5%. Doar veniturile din dobanzi si comisioane au depasit 4,5 miliarde de euro.

Pentru infiintarea unei banci in Romania este necesar un capital initial de minim 35 mil. lei (8,2 mil. euro). In zona euro, capitalul minim initial este 5 mil. euro. Nivelul ridicat al capitalului minim nu este insa principalul impediment, spun bancherii.

"Sunt multi oameni in Romania care dispun de mai mult de 35 de milioane de lei. Banca nu este insa o institutie pe care o creezi doar cu bani, ci mai ai nevoie de reputatie si de oameni. Banca este o investitie mai complexa pentru ca devine profitabila pentru actionari dupa o perioada mai indelungata de timp", noteaza Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB).

Peste 86% dintre bancile din Romania sunt controlate de grupuri straine, in conditiile in care reglementarile stricte ale BNR, implementate pentru asanarea sistemului dupa problemele de la sfarsitul anilor '90, au descurajat aparitia unor banci cu capital autohton.

Doar cinci banci locale, din care doua de stat

Pe piata au mai ramas cinci banci locale, dintre care doua controlate de stat (CEC Bank si Eximbank).

Celor cinci li s-a adaugat anul acesta o noua institutie cu actionariat majoritar romanesc, Banca Comerciala Feroviara, detinuta de omul de afaceri Valer Blidar si Atelierele CFR Grivita. Miscarea survine la aproape zece ani de la infiintarea ultimei banci romanesti, Banca Comerciala Carpatica, de catre un grup de oameni de afaceri din Sibiu. Carpatica si Banca Transilvania au aparut initial ca banci regionale, dar ulterior si-au extins reteaua la nivel national.

Faptul ca toate institutiile de credit au ambitii la nivel national este pus de presedintele ARB pe seama unei tendinte generale de globalizare.

"Banca Transilvania si Carpatica au aparut ca banci locale, dar s-au extins la nivel national pentru ca exista o tendinta generala de globalizare", explica Ghetea.

La sfarsitul lunii decembrie, pe piata romaneasca existau 37 de institutii de credit straine si doar sase detinute de romani. In realitate, doar cinci banci au actionariat majoritar romanesc, in conditiile in care Libra Bank este controlata de grupul american de investitii New Century Holdings (NCH) prin intermediul mai multor firme locale.

Dezechilibre mai mari in privinta raportului dintre bancile locale si bancile straine se inregistrau doar in Slovacia (88% institutii straine) si Cehia (90% institutii straine). Polonia are in schimb 589 de banci locale si 58 straine.

Sustinerea oferita sistemului bancar din Romania de institutii financiare solide cu retele internationale puternice confera pietei locale stabilitate, dar si o serie de avantaje importante pentru o piata emergenta, cum ar fi facilitarea accesului la finantare.

"Faptul ca sistemul bancar este detinut in mare proportie de bancile straine poate avea avantaje mari, avand in vedere ca guvernanta corporatista este considerata a fi superioara, iar accesul la finantarea externa este mai simplu", considera Catalina Molnar, economistul-sef al RBS Bank Romania.

Economia romaneasca a beneficiat de acest avantaj intre 2004 si 2008, cand fluxurile de capital primite de subsidiarele locale de la bancile-mama au generat o explozie a pietei de creditare, sustinand avansul economiei. Creditul privat s-a majorat de cinci ori, ajungand la sfarsitul anului trecut la circa 50 mld. euro.

Cum se comporta bancile straine in perioade de criza

Reversul medaliei apare insa in perioadele economice incerte, cand bancile straine tind sa-si canalizeze resursele catre pietele lor de origine, ignorand problemele de finantare cu care se confrunta subsidiarele din strainatate. Solutia propusa in acest caz de laureatul premiului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz, vizeaza o implicare mai agresiva a statelor in crearea de banci locale puternice.

Prezent la un seminar organizat la Bucuresti la inceputul acestui an, Stiglitz a relevat faptul ca dependenta Romaniei de bancile straine s-a transformat intr-un dezavantaj in toamna lui 2008, odata cu raspandirea crizei economice la nivel global, cand bancile-mama au intrerupt brusc finantarile acordate subsidiarelor locale, lipsind economia de unul din principalele motoare de crestere - creditul. Bancile s-au vazut nevoite sa apeleze la lichiditatile populatiei, majorand agresiv dobanzile la depozite si implicit la credite.

"In situatia actuala, a unei crize financiare, intr-adevar iesirea capitalului strain este mai probabila, insa nu trebuie sa uitam ca multe banci au investit semnificativ in Romania si nu isi permit neaparat sa renunte la o astfel de afacere", noteaza insa Catalina Molnar. Pentru ca majoritatea bancilor care au intrat pe piata romaneasca s-au extins agresiv la nivel local si nu doresc sa se retraga pe pierdere nu s-au inregistrat iesiri masive de capital in ultimul an. Majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est sunt dependente de bancile straine, doar Ungaria si Polonia avand mai multe institutii de credit locale decat straine. In Polonia 9% din banci sunt detinute de straini, in timp ce in Ungaria 155 din cele 192 de institutii de credit existente au capital majoritar autohton.