REPORTAJ / Boborul

Autor: Stan Constantin 16.09.2009

Ne plângem, cei care ne plângem, de calitatea vedetelor noastre. Despre unele nici măcar nu ştim cam in ce domeniu combat. In dreptul uneia, despre care habar n-aveam dacă este şanteuză, telenovelistă sau dătătoare cu gura la vreo emisie, scria lăbărţat şi precis ca pe sticla de ulei de la Bunica: vedetă de televiziune.

Fusese fata invitată de atâtea ori pe la diverse emisiuni, incât işi făcuse o meserie: era aia pe care toţi o ştiau de la televizor. In condiţiile astea, desigur că doamna de la OTV, parcă Ciumac, care apărea de vreo lună seară de seară câte 10-12 ore, era ditamai starul. Ziarele au fost mai apoi pline cu ştiri despre "Magda Ciumac vrea să işi schimbe locuinţa", "Magda Ciumac trăieşte o frumoasă poveste de iubire", "Magdei Ciumac i s-a propus să joace intr-o telenovelă" ş.a.m.d. Până când nimeni nu s-a mai intrebat cu ce se ocupă de fapt proaspăta starletă. Şi-a făcut fani, s-au creat mici dispute intre realizatori care să o aibă (la emisiuni) pe "Magda" (care, desigur, a renunţat la numele de familie pentru că aşa e moda).
In fond, vedetele nu apar din neant. Pe astea le produce "boborul" nostru. Imi place la nebunie bancul cu fetiţa care, cu o zi inaintea inceperii şcolii, urlă, se dă cu fundu' de pământ intrebând-o pe mamă-sa "De ce trebuie să merg eu la şcoaaaaalăăăăă?!", iar mamă-sa, femeie de-a noastră din "bobor", cu simţul vremurilor noi, ii spune: "Pentru că eşti urâtă!"
Vedetele noastre nu sunt altfel decât noi: avide de notorietate obţinută din nimic (sau din scandaluri regizate), grabnic doritoare de sclipiciurile vieţii mondene (cluburi de "fitze" frecventate de indivizi cu care ai umple vreo două puşcării, maşini de lux pe care de multe ori poliţia europeană le caută in disperare, amanţi stilaţi care-şi gratulează proprietatea blondă cu duiosul "Fă, te sparg"), dar care au susuţinere populară. Cu toţii ne pricepem la toate, dar mai ales avem un accentuat simţ al gregarului (masa are dreptate, deci mergem cu masele!). Mentalitatea comunistă s-a inrădăcinat puternic in român. Lui i-a băgat in cap ideologia lui Marx şi Lenin nu numai că este clasă conducătoare, ci şi atoateştiutoare, că nu contează isteţimea pe cât drept are mulţimea.
O astfel de voce din "bobor" mă sfătuia, comentând un articol, pe un ton de inţelept ce-a urmat cursul scurt marxist-leninist in ale jurnalismului, să mă consult cu cititorii avizaţi, recte cu el, probabil, când scriu. Las deoparte imposibilitatea practică de a mă consulta cu cititorii inainte de a scrie (facem un cenaclu, le trimit textele ca pe vremuri la cenzură, vin eu cu ideile şi ei cu stilizarea sau şi ideile sunt avizate ca să fie pe linia justă, partinică a clasei conducătoare?), dar vreau să lămuresc un pic ce vrea să insemne a fi avizat in această lume a scrisului şi ce inseamnă public. Avizaţi sunt cei care se pricep şi ăştia sunt colegii din breaslă, criticii şi istoricii. In nici un caz domnul care avea părerea fermă că Dan Chişu va rămâne in istoria literaturii nu va scrie istoria literaturii pentru ca adulatul domniei-sale să işi afle un loc alături de Dosoftei, Cantemir, Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu. Il mai asigur că o istorie a literaturii nu se face nici pe baza prezenţelor la televizor şi nici a cantităţii de fani pe care ii au Alice Năstase, Simona Catrina (alte autoare de cărţi in postura de vedetuţe!) sau maestrul său Dan Chişu. Avizatului meu cititor nu-i cunosc competenţele pentru că nu şi le-a probat, nu-i recunosc nici măcar calitatea de a fi cititor de la care să pot folosi măcar o observaţie. Din când in când am luat in seamă opinii pertinente, păreri cu care se poate dialoga.
Să nu se uite că publicul (masa, ratingul, nu?) alege adesea pe cel in care se regăseşte: l-a ales pe Barabas şi nu pe Isus. Cei care fetişizează "boborul" ar trebui să aibă mereu pilda evanghelică in faţă. Sau, spre a da un exemplu ce ne frige la suflet, raţiune, buzunare şi credibilitate ca naţie, să mediteze la cele 85 de procente cu care au fost castigate primele alegeri "libere şi democratice" din România.
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de Duminica".

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.