POEMUL SAPTAMANII / De la mansardă
Autor:
Paul Tumanian
10.09.2009
De la mansardă privesc scuarul
caldarâmul ca o tablă-de-şah fantezistă
portocal in ghiveci pe‑un pătrat,
pomello pe‑un altul
apoi, iată,
lămâi pe‑o tuşă groasă de mediterană
ce culoare?... mai incape vorbă? albastră!
un pătrat verde, un pătrat roz,
un pătrat cadrilat-
er - taraba zarzavagiului şi şezlongul
pentru nudul lui Pallady
pătratul de cretă, ceasul solar...
Dar flaşnetarul?
Nu fi nerăbdător - toate la timpul lor
De ce nu Louis Armstrong poposind in
Provence?
De ce nu!
What a wonderful world!
Venus lăsând un genunchi in pământ, lâng‑o amforă
umplută cu aerul antichităţii
intinzând o mână albă de pe‑un pătrat
pe altul... Il vezi?
cupidon, pe‑acelaşi pătrat al tablei-de-şah
lângă amforă pitulându-se ghiduş
cu arcul lui caraghios
felinarul şi, lângă el, franzelarul
elevele care chiulesc de la şcoala normală
şi s‑au oprit să cumpere brioşe -
Ah, ce le place!
Aţi invăţat la franceză: charcutier -
Unde‑i?... Căutaţi‑l in scuar! le strig
iată, pătratul de colo!...
copertine dungate, prelate, copertine, prelate
măcelarul mustăcios, chei yale, ascuţitorie
dar cine nu‑i aici mustăcios?
Nu‑i chiar un furnicar de oameni
dar plimbăreţi, slavă Domnului
cofetarul - what a wonderful world!
cumetri pe scaune pliante
coate intinse pe mese, leneş, ici una
colo, alta, şi colo, şi colo
N‑am să număr pătratele scuarului
ca şahul Persiei, ca şahul Bermudelor
Ştiu doar c‑ar fi destule dacă n‑am număra
...prea departe.