MEMORIA CARTII POSTALE / Mania aniversarilor

Explicatia acestui aparent pardox este simpla: lectiile istoriei sunt adesea dureroase, pe când aniversarile sunt numai de bine. In plus o aniversare bine exploatata poate deschide calea unei legitimitati adânc infipte in trecut si cu efecte imediate in actualitate.

In 1927, intr-o Românie Mare cum nici nu visase, in mijlocul La Belle Epoque, departe inca de norii recesiunii economice si ai totalitarismului, Casa Regala se afla la apogeul popularitatii sale. Cu toate acestea, poate in absenta oricarei initiative sau sugestii regale, la Editura Librariei SOCEC @ Co S.A. din Bucuresti a aparut o compozitie alegorica prilejuita de aniversarea a 50 de ani de la Razboiul Neatârnarii (de Independenta) si 10 ani de la razboiul intregirii neamului românesc care stabilea multiple similitudini si radacini istorice. Constructia simbolica avea perfecta simetrie si echilibru. In centru, sub aripile vulturului prezent si pe stema tarii, se afla coroana regala de fier, iar sub ea cei doi regi ai dinastiei, Carol si Ferdinand, uniti prin faldurile decoratiei "Virtutea Militara". Deoarece Carol i-a invins pe turci in 1877, el are deasupra sa figura lui Stefan cel Mare, un alt mare invingator consacrat al otomanilor, tot asa cum, alaturi, Ferdinand, sub care se realizase Marea Unire, il are drept inaintas chiar pe Mihai Viteazul, unificatorul de la 1600. Coloanele pe care sunt situati Dorobantul de la 1877 si Infanteristul de la 1917 poarta fiecare inscrise locurile marilor batalii de la Grivita, Smârdan, Plevna, respectiv Marasti, Marasesti, Oituz. Nici reginele Elisabeta, respectiv Maria nu sunt uitate, fiecaruia fiindu-i atribuita o imagine simbolica de "Mama a Ranitilor" pentru independenta, respectiv intregirea neamului.   

In felul acesta, un mic petec de carton ilustrat de format 9 pe 14 centimetri reuseste sa concentreze pagini intregi de discurs aniversar, pe baza unei constructii grafice logice si simple. In plus, el sta martor asupra unei anumite relationari dintre contemporaneitate si istorie care a functionat in acea epoca.

Acest demers, cu toata doza lui emfatica si de evidenta deferenta monarhica, ramâne totusi unul credibil si deci acceptabil bunului-simt. I-au urmat insa alte incercari similare, dar mult mai putin reusite, de legitimare a unor puternici ai zilei prin raportare fortata la figuri istorice recunoscute din istoria nationala, dintre care cele mai ridicole si penibile asocieri au fost cele ale lui Ceausescu cu Burebista, Decebal, Stefan, Mihai…