MEMORIA CARTII POSTALE / Minciuni si adevaruri de pe front
Autor:
Calin Hentea
11.02.2009
La fel ca in zilele noastre, si pe timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial coexistau, nu fara pretul unor drame psihice personale, cel putin trei planuri ale realitatii: oficialitatile isi trambitau perspectiva lor propagandistica asupra evenimentelor; militarii aflati pe front supravietuiau intr-o alta realitate, oribila si nemiloasa; in fine, fiecare soldat isi depana zilele cu bucurii si necazuri doar de el stiute.
Pe o astfel de carte postala militara am gasit selectata o fraza patriotic-mobilizatoare dintr-un discurs al lui Ion Antonescu din 26 ianuarie 1941, imediat dupa infrangerea rebeliunii legionare:"Dati patriei tot ce este mai bun in voi... fiindca astazi se toarce sub ochii vostri soarta de veacuri a lumii. Si la implinirea ei fiecare trebuie sa va simtiti chemarea. Regele si Statul asteapta de la toti implinirea datoriei". Doar peste doi ani, la 18 decembrie 1943, sublocotenentul Dan Manu din Regimentul 5 Calarasi aflat undeva pe frontul de est ii scria tandru si poetic iubitei sale, domnisoara Oltea Sfat din Bucuresti, pe o ilustrata cu o grafica "de sezon" reprezentand "Romania si Germania camarazi de azi si pentru totdeauna" astfel: "Oltulet drag, pe cartea postala cu poza de iarna - cadou de la nenea Sandu Bonciu - cu care sunt iarasi impreuna de doua zile amandoi iti trimitem mai multe urari de bine. Toate sa-ti vina pe drumul unui fulg de zapada sau pe suieratul vanttului care ne obliga pe cat putem sa stam si noi in barlog. Oltulet drag, astept de la tine de Craciun o fotografie mare, mare... asta drept cadou de anul nou. Da? Imbratisari Sandei si lui Marius".
Fara atatea fineturi romantice si caligrafie studiata, dar cu mult suflet sunt randurile scrise cu creionul de soldatul Radu Ion din Regimentul 23 Infanterie, la 11 februarie 1945, catre ai sai din comuna Jilava, jud. Ilfov:"Scumpi(i) Mei Parinti si Surioara. Primind c.p. pe care ati scris mea parut bine ca va mai ginditi si la mine. Veti sti ca sunt foarte suparat ca nu mai sunt cu nici un baiat dela mine. Niculae alui Cristea sade de vorba cu varul lui Tite a lui Ciutu impreuna cu toti baieti(i) din Copaceni. Gheorghe este ranit. Ne mai avand loc de scris va zic la revedere. Ionel".